Când am văzut pozele Inei pe facebook, după vacanța de România, am rămas îndelung cu privirea la o fotografie cu brazi, case de țară și șure de paie, scăldate de soare. Unde e minunea asta, am întrebat. La Șimon, Bran, vrei să scriu despre el? Mai întrebi?! Veți vedea că vorbește și despre cazare, deoarece a fost foarte încântată și din câte observ e o raritate să dai peste o pensiune civilizată. Deci nu e reclamă, mă rog, nu e reclamă plătită, e doar un loc unde niște oameni s-au simțit bine. O las pe Ina să vă prezinte locul dar mai întâi poza “di vină”:D

Fiindcă am vrut să facem o vacanță-în-vacanță, noi fiind în vizită la rude în Sinaia, am decis să căutăm un loc de retragere în grup pe timp de weekend. Așa am dat peste Șimon, lângă Bran. Am răsfoit ofertele electronice de cazare, și ne-am oprit la Conacul Boieresc.

Știam cât de cât zona pentru că mai fuseserăm acolo cu ani buni în urmă, cu cortul în spinare (el, eu cu tuciul și de-ale gurii, plus sacul de dormit). Ne amintim cu drag de sat, de frumos ce e, și datorită faptului că acolo am gasit-o urlând în gura mare pe Șica, nume de inspirație toponimică, primul nostru proiect comun de adopție felină. Era un boț mic de blană (plămânii erau buni, bag de seamă, că se auzea mieunatul ei de departe), abia-i dăduseră ochii, singură-singurică într-o pungă de plastic, pe un maldăr de fân și balegă…asta apropo de gender discrimination. Nouă ne-a placut de ea, am luat-o plocon peste cort și tuci, și cum-necum, am făcut drumeția cu tot cu puiul de mâță.

Șimon e tare bine așezat pe lângă Bran și Râșnov. Bănuiesc că se pot face drumeții destule pe munte, noi am făcut una singură, iar traseul respectiv nu poartă un nume – ori n-am aflat noi. Direcția a fost destul de simplă: am urmat drumul de la pensiune spre padure, după care am luat pieptiș urcușul drept din față. La un moment dat am găsit un drum forestier înfundat, și nevoiți să ne întoarcem, am luat urma unui drum de oi (măsline peste tot), pe lângă un fir de apă. În cele din urmă am ieșit în sat, pe lângă fânețe.

bran, simon

 

De data asta ne-a ieșit în cale doar dumnealui, și am zis că se descurcă singur, nu-l luăm cu noi. Ba chiar ne-am grăbit puțin că se uita cam insistent, și nu știam ce intenții o fi având…Dar mie tot mi-a plăcut de el, la căutătură mai ales, și l-am păstrat măcar în poză.

5

În rest, ne-am relaxat cât cuprinde pe lângă cabană. Recomand călduros cafeaua de dimineața pe balcon, deși în mod normal e cafea și ceai și ce mai vrei la micul dejun, jos, pe terasă. Dar eu dacă nu savurez licoarea de trezire în pijamale, cu ochii abia mijiți, degeaba începe ziua. Și ce zi începe, când vezi așa ceva de jur împrejur:

În prima zi, mai pe seară, am făcut o plimbare la doi pași pe lângă noi, să vedem ce și cum. Am găsit Schitul Șimon, nou-nouț și simplu făcut, eu spun că e frumos, și că-i stă bine în vârf de deal. Pe perete am citit o listă lungă cu toate lucrurile pe care nu ai voie să le faci în timpul slujbei, și bine că n-am nimerit chiar atunci! Aia nu, aia nu, de, ca la schit.

 

Nu mă pricep în mod deosebit la evaluat standarde de hotel, și nici nu am fost în prea multe, ca să am ce compara. În schimb pot spune că a fost foarte bine aici unde am stat noi, curat, liniște, facilități de care nici nu ai neapărat nevoie dacă e sa mă întrebați (wifi, cablu, de exemplu – of course că le-am folosit…că dacă erau, păcat ar fi fost:D) 150 RON pe noapte și 25 RON mâncarea de persoană, astea le puteți oricum gasi online, unde se fac și rezervările – în fine, noi am scris email, am și sunat.

Mai bine vă povestesc cum se construiește meniul: nu e printat pe vreo carte de meniuri cu ștanț, ci se aranjează cu dl. Sebi (foarte amiabil și împăciuitor) la o discuție în timpul micului dejun: «Ce doriți să mâncați astăzi?» Bineînțeles că nu pot găti chiar orice acolo, noi am mâncat cu mare poftă bulz, orez cu legume, platouri reci și ouă de toate felurile dimineața, unt, dulceață (am pus întâi mâncărurile fără carne, așa, ca pentru noi doi). Am auzit pe alții plănuind cu dl. Sebi păstrăv nu știu cum, fripturi, tochitură, sarmale.

 

Ferească sfântul să o uit pe Blacky, cățelușa cea blândă și alintată de toți oapeții – copiii sunt terminați după ea, and she knows it! La orele de masă, se așează tăcut sub terasă și așteaptă. Las’ cå e hrănită la ore fixe cu troaca de către stăpânii cabanei (am urmărit eu, că mă interesa subiectul, plus că se vede după spinarea-i lată), da’ ce bune sunt bucățelele alea de friptură zburând prin aer până la botul ei pofticios! Mai pune gura și pe câte o brânză, asta ca să nu mă jignească, e foarte amabilă de felul ei. Și frumoasă foc.

Mai e și o pisicoasă misterioasă pe acolo, dar nu se bagă peste Blacky în mod abuziv, am smotocit-o cu o singură ocazie. Un vecin din zonă are câțiva căluți și un măgăruș (sau asin? nu știu diferența), și seara sau după-amiaza mai trec peste fânețe căprioare, câte doua sau doar una, dar trebuie să fii atent. Noi am avut noroc să vedem un căprior la plimbarea prin pădure.

ina2

În ultima zi, la plecarea înapoi spre Sinaia, am trecut prin Râșnov și am vizitat cetatea. E frumos dar puțin cam aglomerat, după 3 zile de munte-munte…

 

PS 1. Eu nu pot să înțeleg cum l-ați lăsat voi pe ală mic cu ochi galeși acolo, păi pe Șica ați luat-o și pe el nu, se poate așa ceva? Vă și vedem cu el la schit, înapoi spre Sinaia, apoi la Iași și de ce nu, chiar în Danemarca:D