Cu riscul de a mi pune iar Ardealul în cap, declar pe propria răspundere și nesilită de nimeni că Sibiul e lăudat în exces. Și nu contest frumusețea orașului, că n-am orbit, ci folosirea lui ca exemplu de așa da, așa se face, domle, treabă, ca la Sibiu. Treaba de la Sibiu mie mi pare, în cele mai multe cazuri, o spoială de suprafață. Orașul ăla merită mai mult.
Am fost prima oară la Sibiu la sfârșitul lui 2011, plecam spre Franța, cu mașina, și ne-am oprit la Sibiu, Arad, Maribor și Ljubljana. Ziceam atunci că centrul Sibiului este foarte frumos și poate sta mândru alături de orice centru istoric din orașe mult mai cunoscute din lumea asta. Dar, lângă podul romantic, lângă piața cu aer occidental, lângă turnul renovat și lângă terasele cochete, nu poți să nu observi casele, monument istoric, care abia se mai țin, curtile interioare pline de gunoi, acoperișurile găurite de timp și de indiferență. Iar până s-ajungi în centru, mergi pe străzi cârpite de mântuială, pline de gropi, treci pe lângă case care degeaba sunt frumoase dacă acuși pică pe tine, cam ca prin orice oraș din România. Mi-am spus atunci că poate am stat eu prea puțin, că poate mă așteptam la prea mult și că-s probabil prea cârcotașă. Apoi am văzut reportajul Mediafax:
Clădirile din centrul istoric al Sibiului reprezintă aproximativ 15 la sută din imobilele din oraş, multe sunt monumente istorice, dar extrem de puţine sunt reabilitate în întregime şi doar la câteva au fost refăcute faţadele şi acoperişurile, în general starea lor de degradare fiind avansată.(…) „Situaţia clădirilor din Sibiul istoric este una problematică, dar, în acelaşi timp, mult mai fericită decât în alte medii urbane româneşti. Renovările făcute cu ocazia anului 2007 au însemnat recondiţionarea faţadelor şi a unor elemente de maximă urgenţă, dar starea clădirilor a fost doar puţin ameliorată. Este ca şi când un om are o boală gravă, dar s-a tuns, machiat, frezat”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Răzvan Pop, preşedintele Asociaţiei pentru înfrumuseţarea oraşului.
Pfii, nu s chiar nebună! Am mai fost de atunci la Sibiu de vreo 3 sau 4 ori, nu mai rețin exact, și drept să vă zic nu prea mi-am schimbat părerea. Ba ultima oară mi s-a părut și mai murdar ca de obicei.
Citesc că în aprilie 2015, după controale lăsate cu somații și amenzi, Direcția pentru Cultură a ajuns la concluzia că multe imobile monument istoric sunt lăsate în paragină, ba unele pun chiar în pericol siguranța cetățenilor:
Sunt clădiri în stare de degradare avansată, în sensul că starea lor pune în pericol siguranţa celor care trec zilnic pe lângă ele şi chiar a celor care locuiesc în ele. Asta se întâmplă pentru că reabilitări s-au făcut în 2007 şi de atunci nu a mai prea reabilitat nimeni nimic. Aşa că numărul celor care pun în pericol cetăţenii e mare anul acesta, dar la anul o să fie şi mai mare dacă nu se iau măsuri. (Răzvan Pop, directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu – turnulsfatului.ro)
Nu știu cum arăta Sibiul acum 10 ani, de exemplu, evident că s-au făcut niște lucruri, dar par atât de puține și atât de superficiale.
Deși mă îndoiesc că există vreo unu mai cârcotaș ca mine, vă dau același sfat pe care mi-l dau și mie când simt că dă să iasă indignarea pe-afară: închideți ochii la defecte, există peste tot, și admirați un oraș în care timpul a stat în loc, uitați-vă cu coada ochiului la lucrurile mai puțin bune (că ar fi grav să le ignorăm) și căscați ochii mari la partea faină a Sibiului. Și urcați în vreun turn, se vede tare frumos de sus!
PS: Acest articol a fost publicat inițial în Octombrie 2011, cu excepția ultimei fotografii, toate pozele sunt facute in iulie 2015. Mai multe poze pe pagina de facebook a vacantelor – #vacantainRomania
acuma ma intreb daca nu cumva e o chestiune legata si de proprietarii cladirilor. ca daca or fi cine stie ce proceduri de urmat ca sa te inscrii in vreun program de reabilitare si daca oamenii-s batrani, sau nu-s in tara, sau sau sau…
Nu, nu-mi vine sa-ti sar la beregata, sibianca fiind, cam ai dreptate. O singura chestie din tot ce ai scris mai sus ma enerveaza un pic, valabila de altfel pentru cam toata Romania, aia cu starea cladirilor care pune in pericol siguranta celor care locuiesc in ele. Ei bine, starea cladirilor nu pune nimic in pericol, ei insisi isi pun in pericol viata si, mai grav, viata celor care trec prin zona, ca sa nu mai spun ca tot ei sunt responsabili si ca arata ca dracu cladirile alea. Pentru ca propietari! Si nu proprietari din aia care au dat o caruta de bani pe casa vietii (ca aia si-o intretin), ci fosti chiriasi care s-au improprietarit in baza Legii 112/95, platind pe locuintele alea mai putin decat plateste omul de rand pentru mobila de bucatarie. Ah, si ei sunt saraci si nu pot, si daca le-a dat sa le mai dea, si daca tot a spoit Primaria pe banii ei fatadele in 2007 sa vina sa le puna si gresie in baie. Si e greu, si ar vinde, dar lumea e rea si nu vrea nimeni sa dea 200.000 de Euro pe o maghernita plina de igrasie intr-o casa cu alte 7 magherinite in aceeasi stare ca toti e hoti si vrea sa profite de de naivitatea lor. Apoi avem a doua categorie de proprietari, aia care au beneficiat de restituirile in natura, in principal diferitele biserici. Fix aceeasi situatie. Deci nu, atata timp cat nu va exista posibilitatea executarii silite a proprietarilor si chiar a exproprierii in cazul in care proprietarii nu-s in stare sa-si intretina cladirile, mai ales cele din centrul istoric (ca nu, nu-i nici treaba statului si nici a autoritatilor locale sa-mi puna mie parchet de cires), nu putem nici macar visa la „o tara ca afara”. Gata romanul 🙂
Asa e. Sunt si oameni care probabil n-au cu ce nici daca vor (in asemenea cazuri, la Paris, de ex, intervine statul, ca vorbim de un centru al tuturor, de istorie nationala, nu individuala), dar sunt sigura ca unii au bani destui dar nu vor, si daca nu i obliga nimeni nici n or sa faca ceva. in alte cladiri stau probabil chiriasi si nu fac pe principiul nu i casa mea. Primaria n are bani destui si probabil ca nici nu da pe afara de avant si tot asa