Cu riscul de a mi pune iar Ardealul în cap, declar pe propria răspundere și nesilită de nimeni că Sibiul e lăudat în exces. Și nu contest frumusețea orașului, că n-am orbit, ci folosirea lui ca exemplu de așa da, așa se face, domle, treabă, ca la Sibiu. Treaba de la Sibiu mie mi pare, în cele mai multe cazuri, o spoială de suprafață. Orașul ăla merită mai mult.

Am fost prima oară la Sibiu la sfârșitul lui 2011, plecam spre Franța, cu mașina, și ne-am oprit la Sibiu, Arad, Maribor și Ljubljana. Ziceam atunci că centrul Sibiului este foarte frumos și poate sta mândru alături de orice centru istoric din orașe mult mai cunoscute din lumea asta. Dar, lângă podul romantic, lângă piața cu aer occidental, lângă turnul renovat și lângă terasele cochete, nu poți să nu observi casele, monument istoric, care abia se mai țin, curtile interioare pline de gunoi, acoperișurile găurite de timp și de indiferență. Iar până s-ajungi în centru, mergi pe străzi cârpite de mântuială, pline de gropi, treci pe lângă case care degeaba sunt frumoase dacă acuși pică pe tine, cam ca prin orice oraș din România. Mi-am spus atunci că poate am stat eu prea puțin, că poate mă așteptam la prea mult și că-s probabil prea cârcotașă. Apoi am văzut reportajul Mediafax:

Clădirile din centrul istoric al Sibiului reprezintă aproximativ 15 la sută din imobilele din oraş, multe sunt monumente istorice, dar extrem de puţine sunt reabilitate în întregime şi doar la câteva au fost refăcute faţadele şi acoperişurile, în general starea lor de degradare fiind avansată.(…) “Situaţia clădirilor din Sibiul istoric este una problematică, dar, în acelaşi timp, mult mai fericită decât în alte medii urbane româneşti. Renovările făcute cu ocazia anului 2007 au însemnat recondiţionarea faţadelor şi a unor elemente de maximă urgenţă, dar starea clădirilor a fost doar puţin ameliorată. Este ca şi când un om are o boală gravă, dar s-a tuns, machiat, frezat”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Răzvan Pop, preşedintele Asociaţiei pentru înfrumuseţarea oraşului.

Pfii, nu s chiar nebună! Am mai fost de atunci la Sibiu de vreo 3 sau 4 ori, nu mai rețin exact, și drept să vă zic nu prea mi-am schimbat părerea. Ba ultima oară mi s-a părut și mai murdar ca de obicei.

Citesc că în aprilie 2015, după controale lăsate cu somații și amenzi, Direcția pentru Cultură a ajuns la concluzia că multe imobile monument istoric sunt lăsate în paragină, ba unele pun chiar în pericol siguranța cetățenilor:

Sunt clădiri în stare de degradare avansată, în sensul că starea lor pune în pericol siguranţa celor care trec zilnic pe lângă ele şi chiar a celor care locuiesc în ele. Asta se întâmplă pentru că reabilitări s-au făcut în 2007 şi de atunci nu a mai prea reabilitat nimeni nimic. Aşa că numărul celor care pun în pericol cetăţenii e mare anul acesta, dar la anul o să fie şi mai mare dacă nu se iau măsuri. (Răzvan Pop, directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu – turnulsfatului.ro)

Nu știu cum arăta Sibiul acum 10 ani, de exemplu, evident că s-au făcut niște lucruri, dar par atât de puține și atât de superficiale.

Deși mă îndoiesc că există vreo unu mai cârcotaș ca mine, vă dau același sfat pe care mi-l dau și mie când simt că dă să iasă indignarea pe-afară: închideți ochii la defecte, există peste tot, și admirați un oraș în care timpul a stat în loc, uitați-vă cu coada ochiului la lucrurile mai puțin bune (că ar fi grav să le ignorăm) și căscați ochii mari la partea faină a Sibiului. Și urcați în vreun turn, se vede tare frumos de sus!


PS: Acest articol a fost publicat inițial în Octombrie 2011, cu excepția ultimei fotografii, toate pozele sunt facute in iulie 2015. Mai multe poze pe pagina de facebook a vacantelor – #vacantainRomania