Am plecat la marea noastră pregătită de ce-i mai rău. Mai toată lumea m-a avertizat că o să mă enervez. Ba chiar unii mi-au recomandat să mă duc la vecinii bulgari. Nu mă duc, domle, la bulgari că nu-mi place, m-aș duce la vecini, dar nu pentru mare, ci pentru orașe. Plus că nu mai fusesem la marea noastră de vreo 5 sau 6 ani.

N-am stat mult, vreo 3 zile, și culmea, nici nu m-au apucat nervii, nici nu m-am plictisit, ba chiar aș mai fi rămas vreo 2 zile. Ăsta să fie secretul, așteptările mici? Sau faptul că am stat atât de puțin încât n-am avut timp să mă enervez? Vorba lui Caragiale, dacă vrei să-ți placă lumea, privește-o de departe. Sau trebuie să stai vreun an pe la englezi ca să apreciezi marea noastră? Nu știu care e secretul unei vacanțe reușite la marea noastră, dar știu că m-aș mai duce.

marea

În urmă cu 8 ani am fost la mare cu niște prieteni și am luat stațiunile la rând, ziua și locul. Ne-a plăcut atunci la Năvodari și la Neptun. Deci să mergem la Năvodari? Sau la Neptun? Sau la Mamaia Nord, că am observat că toată lumea se duce la Mamaia Nord (printre amici și pe facebook, că nu m-am apucat de făcut sondaje). Hai la Mamaia Nord. Hai, da unde stăm? Cred că de mult n-am mai căutat hotel atât de mult. Ba arătau ca vai de lume, ba erau departe de plajă, ba erau mai scumpe ca Veneția, ba erau full (că era weekend-ul cu vinerea liberă). Și mai e o treabă, la noi, una scrie și alta găsești acolo, de aceea prefer să merg pe recomandări. Și mi-am adus aminte că am văzut un loc fain pe blogul lui Lucian (icicolo). Și așa am ajuns unde n-am fost niciodată, la 23 August.

 

O fâșie de plajă mică, plină ba de bărci, ba de scoici și melci, încadrată de un mal cărămiziu și de o apă turcoaz. Chiar mi-a plăcut apa, avea o culoare foarte faină (ca la greci, sau e prea mult?:D), ca să nu mai spun că era caldă, super caldă (după marea rece ca gheața a englezilor…).

Se auzeau doar valurile mării, ceea ce a fost super, că nu mă duc la mare să-mi cânte danza kuduro-n cap, și erau foarte puțini oameni pe plajă. N-am crezut că mai există un astfel de loc la marea noastră.

 

Cred că zona a fost odinioară plină de pescari, pe faleză stau una lângă alta case mici, sărăcăcioase, legate de malul de nisip de scări săpate în faleza de culoarea lutului. Acum au răsărit pe malul înalt, sau pe plajă, ba o pensiune, ba un restaurant, probabil spre disperarea oamenilor mării ce dispar zilnic în larg, în bărcile colorate și vechi, înainte ca soarele să iasă din mare, și apar la orizont pe la 10, trag la mal, printre turiștii care se scaldă în apa mării.

Faleza aia m-a dus cu gândul la Seven Sisters. Am plecat într-o seară să vedem ce se ascunde după colț. Alt colț. Cred că am dat vreo 3 colțuri și, în afară de un covor de scoici și melci, n-am găsit nimic. Ba da, câteva sticle de plastic, dar să trecem peste ele (și încă ceva, dar mă abțin, v-am zis că nu vreau să mă enervez). Nu știu unde se termină bucata de mal, dar e mai bine așa, infinită.

(mă amuzam când îi vedeam pe ăia la Mamaia cum pescuiesc câte o scoică amărâtă)

Nu țin minte să mă mai fi trezit vreodată să văd răsăritul, la mare. Am zis de multe ori că mă scol cu noaptea-n cap, înaintea soarelui, dar de la zis la făcut…Aseară însă am pus telefonul să sune la 6 fără un sfert iar dimineață am sărit din pat, am luat aparatul, și am fugit pe plajă. 

Dacă vreți detalii despre loc și implicit despre cazare, vă zic în privat. Am spus că nu mai cârcotesc despre cazare, oi fi eu prea pretențioasă, oricum, în mare, a fost ok, m-aș mai duce acolo, plus că bucata de plajă e genială. Nu e pentru oricine, că deh, suntem diferiți, dar dacă vreți semi-sălbăticie, liniște, un loc decent, mai rural, nu 5 stele sau all inclusive, atunci sigur o să vă placă.

*

Update: atât de mult ne-a plăcut locul că un an mai tarziu am revenit și am avut noroc să prindem o cameră cu vedere la mare, așa că ne-am trezit iar cu noaptea-n cap, să căscăm ochii la soare, și într-o dimineață chiar am avut norocul să zărim câțiva delfini – din balconul camerei, am prins ofertă – panoramă cu delfini. Eu umblam după ei prin Bohol și ei mă așteptau la marea noastră. 

Am stat mai puțin loco, am preferat să ne plimbăm printre stațiuni, să vedem ce-au ajuns Neptunul, Costineștiul, Olimpul și Vama și să vizităm, după un car de ani, Mangalia. Neptunul cred că mai are un pic și trage obloanele, așa pare, trist, uzat, singura noutate sunt bordurile alea urâte care nu știu ce hram poartă. Costineștiul nu mi-a plăcut niciodată, acum nici atât – un loc extrem de aglomerat, cam murdar, în care răsună muzică proastă. Vama nu mai e ce-a fost și nici nu cred că va mai fi vreodată. La Olimp îmi place doar plaja dinspre 23 August, e și un restaurant acolo și niște bărci roase de timp, extrem de fotogenice. Mangalia e mică și cu aer provincial, dar faleza, portul și fâșiile de plajă nu-s rele, mai ales că nu păreau foarte populate. Am ajuns la concluzia că tot la 23 August e mai bine. Toată bucata aia de pământ, dintre stâncă și mare, de la 23 August spre Costinești, e aproape pustie.

Nu e totul perfect, că m-ați mai întrebat unii dintre voi despre loc, însă nouă ne place din simplul motiv că preferăm plajele mai puțin aglomerate și amenajate. De aceea am vrea ca anul viitor să dăm o fugă la Vadu, la Corbu, la Sulina sau la Sf Gheorghe. Tot anul trecut, în drum spre Deltă, am descoperit o bucată de plajă, e drept, cu pietre, dar goală (era un singur nene acolo, un pescar), lângă Jurilovca, la Capul Doloșman (unde e și cetatea Argamum).

Dacă și numai dacă ți-a plăcut acest articol, te așteptăm pe pagina de facebook a vacanțelor . Vară faină! (ce-a mai rămas din ea)