Când am mers prima oară la Malaga, în aprilie, am zărit, din întâmplare, El Caminito del Rey. Evident că am zis, bă, ești nebun?!, vrem și noi! Numai că nu am mai prins bilete, rezervările se fac în avans, numărul de vizitatori e limitat. Jale mare! Musai tre să ne întoarcem! Caută bilete de avion! Nici nu plecasem că deja voiam înapoi. La anu de acu, căci scria pe site că drumul se închide la final de septembrie*. Deci când ne-am întors la Malaga, în noiembrie, nici prin cap nu ne trecea să urcăm pe drumul regelui. Numai că, cât am făcut check-in-ul la hotel, era stricată imprimanta, a durat ceva, am răsfoit pliantele și m-am luminat, Caminito del rey e deschis tot anul*! Am verificat imediat site-ul și de data asta am avut noroc, mai aveau locuri libere (o singură zi din toată săptămâna!). Imprimanta să trăiască! 

Caminito del Rey, drumul regelui, e un traseu vechi de mai bine de 100 de ani aflat la aproximativ o oră de Malaga, în satul El Chorro. Era până anul trecut unul dintre cele mai periculoase trasee din lume. A fost închis în 2001 după ce 5 oameni și-au pierdut viața între 1999 și 2000. Asta nu i-a împiedicat pe amatorii de adrenalină să intre în sit. Și nici faptul că guvernul a decis să demoleze prima secțiune a traseului. Unii se cățărau pe stânci, alții ocoleau cumva porțiunea stricată, înțeleg că unii chiar săreau peste, nu știu cum Dumnezeu. Ruta nouă e făcută peste cea veche, numai când mă uitam cum arăta traseul vechi, mă strângea-n spate – porțiuni întregi lipsesc, funia care trebuia chipurile să ofere protecție e veche și prăpădită, nu existau balustrade, practic mergeai cu spatele lipit de stâncă, pe o potecă îngustă rău, și te uitai în gol, prin unele locuri cimentul e căzut și trebuia să faci echilibristică pe o bucată de fier!

Ce vezi pe sub sau pe lângă drumul nou, e vechea rută: 

Ei, ce zici? Aveai tupeu? Eu nu, clar! 

 

Amenda de 6 000 de euro nu i-a impresionat pe amatorii de senzații tari, nici faptul că puteau să cadă-n gol, ca alții inaintea lor, așa că s-a decis refacerea traseului. Plus că era păcat să ții așa frumusețe cu lacăt pe ea.   

Îi zice drumul regelui nu pentru că vreun vlăstar regal se plimba pe acolo, ci pentru că regele Alfonso a tăiat panglica, a spart șampania sau ce-o fi făcut el acu o sută de ani. Ruta a fost construită între 1901 și 1905 și nu ca să caște turiștii gura la măiestria naturii, ci ca angajații de la compania hidroelectrică să poată căra materiale între două sit-uri. Când n-au mai avut nevoie de traseu, l-au abandonat.

De ce i-am zis drumul regelui leneș? Păi na, nu-i orice rege leneș? Plus că dacă înainte de reparații era drumul regelui nebun, căci cred că le lipsea o doagă alora care aveau tupeul să între pe acolo, după reparații traseul e mult mai potolit, nu implică vreun efort, e ca o promenadă la înălțime, și mai ales e la îndemâna oricui, că dacă nu-l renovau, nu mă urcam în viața mea acolo. Nivelul de adrenalină a fost redus drastic, dar traseul e încă spectaculos și zău că pe unele porțiuni mi-au cam tremurat picioarele, mai ales când am trecut podul de peste canion, bătea un vânt și se clătina podul ăla cu mine de-am zis că pân aici mi-a fost.

Drumul lung de aproape 8 kilometri șerpuiește pe lângă stâncile abrupte, cea mai înaltă porțiune e deasupra canionului – Desfiladero del los Gaitanes – 100 de metri. Ai nevoie de aproximativ 3 ore, give or take, depinde de fiecare, noi am mers vreo 4 ore, că nu ne mai săturam de stânci modelate de apă și vânt, de ulii, capre, uitat în sus și-n jos. 

Chestii utile: 

cum ajungi la Caminito del Rey: cred că Malaga e cea mai bună soluție de acces, e aproape, are aeroport și trenuri spre El Chorro – aprox. 10 euro costă biletul, dus-întors, de persoană, drumul durează 40 de minute. Biletele se pot cumpăra online sau din gară, de la aparate sau de la ghișee, vezi că la ghișee trebuie să iei număr de ordine, verifică site-ul renfe pentru orar. Noi am mers cu mașina, de la Malaga, am făcut aprox o oră, c-am mers încet, am mai oprit. 

-*verifică site-ul – caminitodelrey.info – căci încă se lucrează pe acolo și mereu se schimbă lucrurile, de aia văzusem eu închis în septembrie; inițial citisem ca-s două căi de acces, la fața locui am găsit una singură, plus că vizitele sunt la cheremul vremii, teoretic e deschis tot anul, practic, dacă bate vântul tare, dacă plouă rău, dacă ninge sau mai știu eu ce, Caminito del rey se închide. 

-biletul de intrare costă 10 euro de persoană, ai nevoie de rezervare în avans, numărul de vizitatori e limitat, se intră din jumătate în jumătate de oră. Biletele se cumpără online. 

-se intră pe la Ardales, în Nord, și se iese pe la Álora, în sud. Noi am lăsat mașina la Álora (parcare gratis) și am luat autobuzul spre Ardales – nordul si sudul sunt legate de un autobuz, vreo 10 kilometri, biletul costă 1,5 euro de persoană, se poate cumpăra de la sofer sau online, când faci rezervările. 

-o să primești o cască de protecție, e obligatorie, pe unele porțiuni mergi lipit de stîncă și există pericolul să mai cadă una alta. Traseul nu-i greu, au voie și copiii de peste 8 ani, dar clar nu-i de sandale, măcar adidași, zic eu. Bătea vântul binișor printre stânci, aș fi vrut să am ceva mai gros la îndemână. Dacă ai rău de înălțime, poate fi destul de scary pe alocuri. 

-pentru că numărul de vizitatori e limitat, cred că e indicat să ajungi la timp, nu știu dacă mai poți intra dacă ajungi mai târziu, habar n-am. Ține cont că și drumul de unde te lasă autobuzul până la intrare durează vreo 15-20 de minute. 

Deci eu zic așa, dacă ajungi prin Malaga, nu te rezuma la stațiunile de pe Costa del Sol, dă o tură pe drumul regelui, nouă ne-a plăcut, am mai merge o dată. Ca să nu mai zic și că ce-am văzut pe lângă Malaga, în drum spre El Chorro și Ronda, ne-a cam făcut cu ochiul.