Când am plănuit vacanța din septembrie, oscilam între Tenerife și Algarve. A câștigat prima, de fapt a câștigat vulcanul Teide, că ne-a plăcut atât de mult Timanfaya, în Lanzarote, încât am zis că trebuie să vedem și Teide, că sigur e mai spectaculos, e cel mai înalt vârf din Spania!
E spectaculos, dar Timanfaya e și mai și! Părerea mea. Oricum, ne-a plăcut vulcanul și ce-i prin jur. La fel ca-n Lanzarote, prin parcul național poți să umbli în voie, doar pentru acces în vârf trebuie să plătești, dacă iei telecabina, dacă te ține să urci 5 ore…bravo! Noi am urcat cu telecabina, 27 de euro de persoană, dus-întors, nu-i ieftin, dar nu-i de ratat, poți lua bilet doar dus, dacă te simți în stare să cobori (13,5 euro). Bilete luate online, cu vreo lună jumate în avans, și chiar și așa erau cam date, recomand să mergi dimineața, e mai puțină lume deci nu te calci în picioare pe munte, nu aștepți mult la rând și prinzi loc de parcare (noi am urcat la 9 și cand am coborât era deja full). Dacă vremea e urâcioasă, nu urcă nimeni. Am avut noroc de o zi excelentă, cu soare chiar, numai bine, n-am murit de frig! Căci, ghici ce? Știam că urc la 3.500 metri altitudine, da tot în pantaloni scurți am plecat…Nu știu, uneori parcă-mi îngheață creierul, asta dacă oi avea unu! Morala – haine de munte, că e rece sus, erau 9 grade când am urcat noi, dar asta numai pentru că ardea soarele.
Ai 3 trasee, dacă vrei, nu-i musai, da-i păcat, dacă tot ai ajuns până acolo să te uiți un pic în jur și să cobori. Două trasee sunt la liber, o să vezi indicatoarele, pentru cel spre vârf ai nevoie de permis – intri pe site-ul parcurilor nationale și rezervi, e gratis, dar cererea e extrem de mare, rezervă în avans! – noi am intrat cu vreo 2 luni înainte de concediu și era fully booked.
Că tot veni vorba de trasee, de asta mi-a plăcut în primul rând Tenerife, că poți să o iei la picior peste tot. E plin de trasee, marcate, unele ușoare, altele mai dificile, sunt o mulțime de coaste, parcuri naturale, dealuri, munți, care pot fi colindați, timp să ai! Și e un ecosistem foarte variat, pe o suprafață atât de mică. Probabil că cel mai cunoscut traseu din Tenerife e cel de la Masca. Masca e un satuc cocotaț la 650 de metri altitudine în munții Teno. E scos parcă din alt film, zici că ești prin Peru sau Vietnam, arată senzațional!
Cum ajungi la Masca? Cu mașina, cu autobuzul sau pe jos. Noi aveam mașină, dar am zis că mai bine luăm un taxi – am făcut traseul mai ușor, din sat spre mare, și în loc să ne întoarcem după mașină, am luat barca spre casă. Drumul până acolo e foarte fain, deși, dacă ești slab de inimă, s-ar putea să te apuce amețeala, pentru noi a fost ok, cu siguranță și pentru că a condus altcineva. Am luat bilete pentru barcă dimineața, am plecat în jur de 9, în Los Gigantes firmele sunt una lângă alta, în drum spre port, 10 euro costă biletul (de persoană), și apoi am împărțit un taxi cu un cuplu din Germania (se practică, te duci în stația de taxi și întrebi). Ne-a costat 13 euro de cuplu, cu tot cu bacșiș, drumul a durat cam 30-40 de minute. Poți face și invers, te duci cu barca spre capătul canionului și urci spre sat, dar e mai dificil. Traseul nu mi s-a părut foarte greu, l-am făcut în 3 ore, de mers lejer, căscat gura și făcut poze, dar nu-i pentru toată lumea, trebuie să ai un pic de exercițiu, încălțăminte specială și mare atenție pe unde calci! Potențial de sucit picioare la tot pasul!
Mi-a plăcut la nebunie Anaga, cu munții ei verzi, ce înțeapă norii, cu plajele senzaționale, cu copaci cotropiți de plante (aș fi vrut să am timp să colind un pic pădurea din Anaga), cu drumuri sucite și răsucite, am zis că dacă mai mergem vreodată în Tenerife, acolo ne oprim! Am intrat dinspre Santa Cruz de Tenerife, prin San Andres, spre Taganana – drumul e senzațional, foarte îngust pe alocuri, nu încap două mașini – și apoi am mers pe coastă, spre Roque de las Bodegas, Almaciga, Benijo, am făcut cale întoarsă la El Draguillo, că nu ne ajungea ziua. Arată într-un mare fel traseul ăla, nu-l rata, dacă ajungi pe acolo! Plajele sunt senzaționale și e locul perfect pentru amatorii de surf.
Am plecat înapoi spre casă prin pădurea Anaga, către San Cristobal de la Laguna, pentru drum, dar și pentru Pico del Ingles, un punct de unde se vede tot parcul natural Anaga. Sunt și de acolo trasee, o să vezi indicatoarele. După Pico del Ingles e Cruz del Carmen, alt mirador, dar nu mi s-a părut cine știe ce.
Am oprit pentru o cafea și o balaceala la Bajamar, un fel de stațiune la malul mării, dar de Nord, aerisit, fără fițe și cu niște valuri nebune de legat. Bajamar și Punta del Hidalgo (vecina un pic mai mare) au fost la vremea lor principalele stațiuni din Tenerife, înainte de a se ridica resorturile turistice din Sud, de aia ai impresia că te întorci în timp când ajungi acolo. Mie mi-a plăcut Bajamar, locația e foarte faină, nu te calci în picioare, e ieftin, m-am simțit ca-n Spania.
Am căutat cazare până m-am plictisit, pentru că oferta e uriașă – nu voiam la hotel, voiam un apartament lângă apă. După ce am decis să stăm în Sud, am căutat ceva prin Adeje și Las Americas, bine că n-am găsit!, am fost foarte inspirați să stăm în Los Gigantes, deși era prea British pentru gustul meu. Îmi trecea însă de toate când deschideam geamul, dimineața, aveam balcon cu vedere la giganți (niște stânci uriașe). Plaja e mică, dar simpatică, am ochit și o piscină naturală, nu era nevoie să mergem pe la alții, am găsit acolo tot ce aveam nevoie. După ce-am văzut Nordul, m-am cam ofticat că m-am cazat în Sud, dacă mai stăteam și prin Las Americas, cred că mă băteam singură.
Mi-au plăcut piscinele naturale. Le-a făcut mama natură și a zis îs frumoase, nu? Ei, stai și te uită! Valurile erau atât de turbate încât în unele nu puteai intra, dar pentru mine n-a contat foarte mult, arătau într-un mare fel, mi-era de ajuns.
Charco De La Laja
Aș fi vrut să vizitez San Cristobal de la Laguna și Candelaria, dar n-am mai avut timp, am zis că decât pe fugă, mai bine deloc. Dar n-am ratat La Orotava, poate cel mai elegant oraș din insulă. Acolo s-au oprit nobilii spanioli imediat ce au cucerit Tenerife așa că orașul e plin de clădiri somptuoase. E de ajuns să te plimbi nițel prin centru ca să-ți dai seama că nu stătea oricine în La Orotava. Pe mine m-au cucerit grădinile – Victoria și cea a liceului vecin, Taoro, nu numai c-am găsit un frangipani (îmi plac de mor!), dar se și vede tare fain tot orașul. Acum îmi pare rău că n-am intrat și la grădina botanică.
Update: în ianuarie 2019 am ajuns iar în Tenerife, doar pentru două nopți, după aproape o lună prin Fuerteventura, Gran Canaria și La Palma. Dacă tot am aterizat în Nord, am profitat de ocazie să vedem San Cristobal de la Laguna și Candelaria. Drăguțe ambele, parcă mai mult Candelaria, deși mă așteptam să-mi placă mai degrabă San Cristobal. E adevărat că am fost doar în trecere, am urcat în turn (2 euro de persoană), ne-am plimbat un pic prin centru (jale cu parcarea!) și apoi am plecat spre Candelaria. Ne-am oprit fix în port, la restaurant, apoi ne-am făcut siesta pe malul apei, pe plaja neagră, prin biserică (intrarea gratis) și centrul vechi. Tot La Orotava rămâne cel mai frumos orășel din insulă, pentru mine.
Era să uit de plantațiile de banane! Când aterizam, tot vedeam niște pete crem, multe și dese, ce-or fi alea? Depozite? Sere de legume? Bananeeeeee! E plină insula de plantații, unele erau acoperite, probabil ca să țină căldura și să oprească vântul, n-am văzut atâtea banane nici în Asia! Înțeleg că prin anii 80 exportau la greu în Anglia, acum cam 90% din producție rămâne în Spania. Sunt tare gustoase, nu pot zice același lucru despre gemul de banane însă, mi s-a părut cam fad, la fel și lichiorul de banane. În schimb mi-au plăcut dulceața de cactus (lichiorul mai puțin) și Ronmiel-ul (rom cu miere). Spre deosebire de Lanzarote, unde nu prea fac nimic la fața locului, că nu crește mare lucru pe acolo, Tenerife e plină de banane și cactuși.
Nu mi-a plăcut că-i plin de englezi 😀 Mă așteptam să fie full, da parcă nici chiar așa! Parcă nici nu plecasem din UK, eram la Margate pe caniculă. Înainte de a trage concluzia că am o problemă cu englezii, vă zic că nu mă enervează ei, ci tot ce vine după ei – fish and cips, English breakfast, bere British, muzică de la mama ei, din UK adică (toate restaurantele aveau câte o Fiona sau John care, după ce au fost la The Voice UK, au venit să ne cânte), tragi cu pușca după o tortilla la micul dejun. Ca să-ți dai seama cam cât îs de mulți, datele institutului de statistică arată că anual 2,86 milioane de britanici vizitează insulele Canare, în Italia se duc cam 2,5 milioane. Poate exagerez, plus că sunt fan globalizare, dar nu-mi place când locurile își pierd total identitatea, dacă vreau să mă simt peste tot ca la Brighton, mă duc la Brigthon, chiar nu trebuie să bat drumul până-n Spania. Nordul încă n-a fost colonizat, însă Sudul e pierdut definitiv.
Nu mi-a plăcut că prin foarte multe locuri e prea turistic – hoteluri all inclusive, parcuri de distracții, prea multe pentru viața mea, dar evident că asta ține de gusturi. Prea multe construcții, în Sud, că Nordul pare mai ok la acest capitol. Nu-mi place aglomerația, deci am încercat să evităm locurile aglomerate, sigur nu mi-ar plăcea Tenerife în sezon. Unele chestii mi s-au părut exagerat de scumpe, mâncare proastă, deși nu ne-am oprit oriunde și am citit o mulțime de review-uri înainte, dai o gramăda de bani pe mâncare fără niciun gust, mai ales în Sud. Singurul loc unde am mâncat excelent a fost la niște belgieni, în Los Gigantes, în port.
În Los Gigantes n-am avut probleme cu parcarea, în schimb în Las Americas ne-am învârtit vreo juma de oră. Mai toate locurile sunt gratuite, în stațiunile aglomerate mai greu, s-ar putea să fii nevoit să intri la cu plată. Sunt autobuze peste tot sau poți împărți un taxi, am observat că se poartă, mai ales că multe mașini arată ca un maxi-taxi, te duci în stație și întrebi, asta dacă nu te combină șoferii cu alți pasageri. Nu-i o insulă de fițe, e pentru clasa mijlocie. Britanică :-p
Mi-a plăcut vremea, era super cald la jumătatea lui Septembrie, am umblat în pantaloni scurți zi și noapte și, până ne-a obișnuit, am adormit cam greu (aveam ventilatoare, dar nu pot să dorm cu ele). Și nu mi-a plăcut că am stat puțin, găsisem o grămadă de locuri faine, am tăiat din ele la greu, că nu m-a dus să alerg prin Tenerife și să văd totul din goana mașinii. Mi-ar fi plăcut să ajung în Garachico, San Cristobal de la Laguna, Candelaria, Afur, să mai fac niște trasee prin canioane, să umblu un pic prin munți și păduri. Sunt o mulțime de locuri interesante, timp și bani să ai, mi s-a părut foarte util acest site – webtenerife. Spor la ales!
Nu pot să zic că m-aș întoarce în Tenerife mâine, nu m-a dat pe spate, dar dacă mă mai duc vreodată, de data asta știu, către Nord, cât mai în Nord!