De ce (nu) mi-a plăcut Barcelona

E grav dacă spun că mi-a plăcut mai mult Valencia decât Barcelona? Că ferească sfântu să zici că nu ți-au plăcut Parisul, Florența, Lisabona sau Barcelona, sacrileje! Nu spun asta, hold your horses, spun doar că, ca întreg, orașul nu mi-a zis nimic. În schimb, pe bucăți, mi s-a părut foarte interesant și-i plin de locuri frumoase.

Ce nu mi-a plăcut

Cu siguranță de vină au fost și așteptările. Mama lor de așteptări, că mereu zic că mă lepăd de ele, dar nu-mi iese. Noh, mă așteptam la altceva…Nu mă întreba la ce, că nu știu să-ți răspund. Cred că n-am ales prea bine hotelul, poate și de aia n-am simțit Barcelona ca un tot, ci ca o aglomerare de lucruri. Până ajungeam la chestiile care ne interesau treceam printre zeci de locuri anoste, chiar urâte, dar asta e Barcelona, nu doar centrul văzut prin aparatul foto. E extrem de aglomerat, nu te înțelegi om cu om pe stradă și respiri țevi de eșapament la greu – alo, senor, asta e Europa sau Asia? (știu, știu, exagerez).

Mă așteptam ca orașul să fie mai verde, noroc că au păstrat copacii, și ăia aproape zidiți în asfalt, de fapt au turnat asfalt peste tot, chiar și prin parcurile mai mici. Oricum, tragi cu pușca după parcuri, ce ne trebuie?!

Mi s-a părut scump, de multe ori nejustificat de scump. De exemplu, au pus taxă de intrare în Parc Guell, pentru o bucată din el, pe care oricum o vezi, oarecum, din zona în care se intră gratis. Și după ce că cer 8 euro pentru acces, dacă vrei să intri în casa în care a stat Gaudi, mai vor 5 euro. Noi am nimerit acolo pe seară și dacă tot au intrarea liberă după ora 6, am zis să mergem, că și așa nu mai erau bilete. Au stins toate felinarele, nu vedeai pe unde mergi, d apoi ce-a făcut Gaudi. Dacă tot te lauzi cu free access, lasă, naibii, măcar un bec aprins. Mi s-a părut calicie curată. De nervi, nu m-am mai dus a doua zi, așa cum plănuiam (si, si, mujer loca/nu știu cum îmi zice în catalană, oricum m-au zăpăcit cu catalana lor).

Bănuiam că-i mai scumpă decât Valencia și Madrid, dar parcă mă așteptam să fie un pic mai ieftină, nu doar când vine vorba de obiective, ci și la capitolul restaurante. Biletele pentru Casa Batlo și La Pedrera costă 22,5, respectiv 20,5 euro. Scump, in my opinion. La Sagrada Familia, biletele pentru turn (4 euro parcă) pot fi cumpărate doar combinat cu cele pentru catedrală (15 euro), numai că se vând separat fără a fi anunțat în prealabil că în ziua când vizitezi biserica, turnurile sunt fully booked. Și erau book-uite toată săptămâna. Palau de la Musica, o clădire superbă!, poate fi vizitată doar cu tur ghidat, cu programare în avans, în schimbul a 19 euro. Mai bine cumpar un bilet pentru un spectacol (asta am și făcut, că am mai fost de două ori la Barcelona de atunci).

Nu știu de ce, dar am avut senzația că vor să scoată bani și din piatră seacă, de pe urma turiștilor, normal, și fără a face eforturi deosebite. Și Londra face bani din orice și-i mai scumpă ca Barcelona, dar parcă atitudinea e alta, plus că la Londra poți vedea o mulțime de locuri gratuit.

N-au nicio treabă catalanii cu așteptatul la rând, nu contează când au ajuns, s oricum primii. Dacă vrei să urci în autobuz, de exemplu, uită de 7 ani de acasă.

Ce mi-a plăcut:

Vremea! 16, 17 grade cu soare, în decembrie…când v-o fi mai rău, așa să vă fie!

E plin orașul de clădiri faine și nu mă refer doar la cele făcute de Gaudi. Mergând spre centru, spre Monjuic sau către port pe diferite trasee, am văzut zeci de fațade superbe. Dar Barcelona e în primul rând locul de joacă al lui Gaudi și n-ai cum să ratezi lucrările celui mai cunoscut arhitect spaniol – le recunoști dintr-o mie. Nu mă pricep, dar, ca simplu muritor de rând, am rămas fără cuvinte față în față cu Casa Batlo, La Pedrera, Sagrada Familia.

Cartierul Gotic – Barri Gotic – centrul vechi al orașului. E foarte pitoresc. Raval – e la doi pași de Barri Gotic, e un amestec de oameni, mirosuri și sunete (locuiesc în el foarte multi imigranți, e plin de magazine indiene, chinezești, arabe). Acolo restaurantele sunt un pic mai ieftine. Poble Sec – în Monjuic. Barcelona e cam plată, în general, nu și în Poble Sec unde străzile în deal sunt pline de baruri și restaurante cu prețuri bune (dacă în centru un pincho era 1,8 sau chiar 2 euro, în Poble Sec costa 1 euro; pinchos = o felie de baghetă cu diverse: avocado, fructe de mare, tortilla, pește, legume la grătar, brânză, carne etc; te servești de la bar și apoi numeri scobitorile).

Plaja – probabil că vara Barceloneta e deranjant de plină, în decembrie era aproape pustie. Termometrul arăta 21 de grade! (l-a bătut soarele-n cap), așa că am avut curajul să ne udăm un pic la picioare. Alții chiar făceau baie.

Parcul Ciutadella și zona pietonală de lângă Arcul de Triumf – se pare că atunci când a fost ridicat era singura oază de verdeață din oraș, acum e cel mai mare parc din Barcelona. Și zău că nu-i foarte mare.

Piețele și piațetele – cele mai simpatice mi s-au părut Placa del Rei, din cartierul vechi, și Placa de Espanya. Nici Placa de Catalunya n-arată rău, mai ales când se dau fântânile arteziene în spectacol.

Copacii încărcați de portocale – mor după ei, de fiecare dată mă comport de parcă e prima oară când văd un portocal.

Sunt o mulțime de locuri de unde poți vedea Barcelona de sus:

• de pe Tibidabo – un munte de 512 metri pe care tronează o biserică cu două niveluri și cel mai vechi parc de distracții din oraș (a fost deschis în 1868!); poți urca cu autobuzul sau pe jos, noi am ales varianta 2 după ce am ajuns la stație cu funicularul (eram primii la rând, până au venit catalanii și ne-au trimis la locul nostru, cei mai proști din curtea școlii)
• din turnul Collserola – am trecut pe lângă el în drum spre Tibidabo așa că am urcat (6,5 euro)
• de la castelul Monjuic – poți urca cu funicularul (acum era în reparații, era un autobuz în loc), cu telefericul sau pe jos; pentru funicular și autobuz poți folosi biletele normale, telefericul e privat, e mai scump (16,5 euro dus-întors); pentru castel se plătește bilet, dar te poți plimba prin jur fără probleme
• de la muzeul național de artă catalană, de la baza Monjuic-ului. Am văzut că au și o terasă deasupra, dar e de ajuns să urci scările (multe rulante, nu cumva să faci vreo întindere după atâta paella), se vede o parte bună din oraș
• din turnurile de la Sagrada Familia 
• din parc Guell – urcă unde vezi crucea
• de pe fosta coridă, acum mall – Las arenas, lângă piața Espanya (parcă 3 sau 4 euro era biletul)
• din port, de unde iei telefericul spre Monjuic (5,5 euro)
• de pe Bunkers del Carmel, Turó de la Rovira

M-am mirat că transportul nu-i chiar atât de scump, nu știu cum de n-au făcut prețuri diferențiate pentru localnici și turiști. Barcelona e foarte mare, o să apelezi la metrou/bus sigur, noi ne-am dat zmei, mergem pe jos!, da, am mers, primele două zile, apoi pa.

Bine de știut:

*Cumpără biletele în avans, online sau de la casă (prețul e același, doar că rândul e mai mic dacă le iei online) pentru că riști să nu intri. Trebuia să fi luat bilete pentru Sagrada Familia înainte de a ajunge acolo ca să avem vreo șansă să găsim locuri libere la turnuri. La parc Guell, ne-a zis un angajat, e indicat să cumperi bilete cu cel puțin o zi înainte, mai ales când zilele sunt scurte, rămân locuri libere doar la 17.30 când începe să se întunece.

*pentru transport, nu lua bilete individuale, cumpara un T10 pentru zona 1, acoperă aproape tot orașul, inclusiv drumul de la aeroport spre centru. Cardul nu-i individual, e valabil pe autobuz, metrou, tren, funicular, are 10 călătorii și costă 9,95 euro. Ca să faci o comparație, un bilet simplu costă 2,15 euro. Un bilet simplu până la aeroport e 4,10 euro. Deci T10 rules! Biletul, odată validat, e valabil 75 de minute. 

*de la aeroport ai mai multe variante ca să ajungi în oraș – metrou (linia 9, dar nu poți folosi T10), tren (R2 nord), autobuz local sau express. Cel din urmă e vreo 10 euro dus-întors, 5,9 one way. Pentru tren și autobuz local poți folosi cardul T10. Autobuze, metrou si express găsești la ambele terminale, trenul pleacă doar de la T2, există navetă gratuită între terminale. Noi aproape de fiecare dată am luat trenul, deși google nu ne dădea varianta asta nici în ruptul capului, face cam 20 de minute până la gara Sants și vreo 30 până la Passeig de Gracia.  

*atenție la locurile de pe La Rambla, din centru în general, au niște prețuri…

*verifică prețurile înainte de a da iama în La Boqueria, riști să plătești 10 euro pentru 3 măsline (așa am pățit noi la Madrid)

*în general, meniul zilei era între 10 și 14 euro, bine nu alea de fițe. Între timp am mai fost prin Barcelona și am descoperit câteva locuri cu prețuri decente și mâncare bună – Poble Sec, Carrer de Parlament, zona Gracia

*se plătește city tax, în funcție de câte zile stai, te taxează hotelul la plecare

*toți cunoscuții ne-au avertizat că se fură ca-n codru, ne-am întors intacți

*nu prea vorbesc engleză catalanii, toți vorbesc catalană, în primul rând, și apoi spaniola. Și pe panourile oficiale întâi scrie în catalană, apoi în engleză și abia apoi în spaniolă – independencia în sus și-n jos.

Am stat 8 zile la Barcelona, n-am văzut tot ce ne-am propus, nu doar din lipsă de timp, ci și din cauză de blondă, eram deșteaptă dacă făceam rezervările înainte, dar cum nu-s, o să trebuiască să revin. Asta e, mă sacrific. La plecare am dat peste un cabron ce mai că m-ar fi ținut acolo, că să-i arăt încă un act de identitate, nu-i ajungea pașaportul, că există niște nenorociți ce falsifică pașapoartele de România ca să ajungă la lapte și la miere. Eram trează de la 6, nu-mi băusem cafeaua, nu mâncasem nimic, deci mamăăă, ce potențial aveam, mă mir că n-am făcut ca toți dracii, mai ales că trecusem de control pașapoarte fără probleme. Ăsta era un băgător în seamă ce te verifica, random, înainte de îmbarcare, fața lui cerea pumni. M-am mulțumit cu killer look, i-am arătat buletinul și mi-am văzut de drum. Vorba unui amic, kindly fuck off.