Nu-mi vine a crede cât de puține informații mi-am notat din Fuerteventura și mai ales cât de puține poze am făcut! Nici nu prea am luat aparatul cu mine, noroc de telefon. De fapt cam asta a fost Fuerteventura pentru noi – nimic senzațional, nimic nemaivăzut – deși eu plaje așa întinse, libere, galben-aurii și cu nisip atât de fin, n-am mai văzut pe nicăieri prin Canare, dar ne-a părut tare rău când am plecat și am promis că ne vom întoarce. Dacă vrei plaje faine și sporturi de apă, Fuerteventura e cea mai potrivită dintre insulele Canare. 

Parque Natural de Corralejo

Cofete

plaja Concha, El Cotillo

iarna in Fuerteventura

Insula Lobos in departare

Poate nu-i cea mai spectaculoasă, dar sigur are cea mai chill atmosferă. Nouă asta ne-a plăcut cel mai mult, ni s-a părut foarte tinerească, boemă, mai puțin turistică, deloc aglomerată, mai autentică oarecum, e drept c-am stat în Corralejo, în nord, un oraș (și) pentru localnici, nu un resort ridicat special pentru turiști, că au și de astea, în sud. E plin Corralejo de buticuri colorate, restaurante vegan și vegetariene, școli de yoga, surf, windfurf, kitesurf, pauză la amiază mai peste tot, parcă totul e pe slow motion, relaxează-te, care-i graba?! Ne-a plăcut apartamentul în care am stat, eram la doi pași de un restaurant cu mâncare bună (Avenida), la câteva minute de plajă, ajungeam peste tot rapid și fără bătaie de cap, cu mașina (automată și nou nouță!), nu ne mai dădeam duși! 

Ca peste tot în Canare, englezii și germanii și-au împărțit parcă insula, primii în Nord, nemții în Sud. Nordul e bun pentru surf, Sudul pentru plaje, deși plaje au peste tot, doar că spre Costa Calma termometrele arată 2-3 grade în plus. Oricum, nouă ni s-a părut cald în Corralejo. Dimineața ce era mai răcoare (17 grade), până ieșea soarele, dar la amiază umblam în pantaloni scurți și tricou fără probleme (21-22 de grade la umbră, la soare erau peste 25). Mă rog, noi umblam așa de la prima oră, chit că dârdâiam nițel, fix ca-n Cuba, se cunoștea care-i localnic și care-i turist, căci cei care locuiesc acolo erau îmbrăcați pentru iarnă (de Canare, da tot iarnă), ceilalți, veniți de la iarna de UK, eram flu flu. 

Fuerteventura ar fi cea mai veche insulă din Canare și e cea mai apropiată de Africa, de aia e mereu cald, unii zic chiar că ar fi cea mai caldă dintre insule, dar pe langă grade multe, Africa trimite și vânt, din Sahara. Da, bate vântul tot timpul, umbrelele de pe plaje sunt culcate, sunt de fapt de vânt, nu de soare, asta dacă n-au un fel de corturi care să țină dos. Dar tocmai datorită vântului nebun Fuerteventura e perfectă pentru sporturi de apă, probabil că tot el e responsabil pentru dunele de nisip parcă interminabile, vreo 10 kilometri, de fapt pentru cum arată insula în întregime. Cel mai înalt punct din Fuerteventura are puțin peste 800 de metri, rar găsești dos și un pic de verdeață, toată insula e plină de cocoașe și văi maronii-roșiatice, îmi imaginez că așa arată Venus 🙂 

 

După o săptămână în Fuerteventura, mă dau deșteaptă și îți sugerez câteva locuri de neratat. 

Dunele de nisip, în Parque Natural de Corralejo – peste 2 000 de hectare are parcul. Noi am parcat pe unde am avut chef (sunt parcări gratuite pe marginea drumului), ba pentru plajă, ba pentru colindat munții de nisip, ba pentru poze. Am și mers pe jos într-o zi din Corralejo până spre zona de windsurf, la dus pe malul apei, la întors prin oraș, cel mult o oră. 

Nisip cât vezi cu ochii! Singurul care strică aspectul e hotelul de pe plajă, o imensitate urâtă, înțeleg că a fost ridicat înainte ca zona să fie declarată parc natural. Pe lângă el sunt școli de windsurf și kitesurf. 

N-am putut să nu observ în Corrajelo zeci de construcții neterminate, complexuri întregi, cred că au supraestimat rău de tot numărul de turiști, mare păcat de teren, mai ales pe o insulă!

El Cotillo – fost sat pescăresc, micuț, mai rural, foarte simpatic. Plajele de lângă sunt pline de surferi (cei mai mulți se duceau spre Piedra), cu excepția La Concha, unde nu suflă vântul foarte tare, bună pentru plajă pe nisipul aproape alb și bălăceală în apa turcoaz. 

Piscinele naturale Aquas Verdes – valuri uriașe de lavă inundate de valuri de apă, perfecte pentru bălăceală, căci apa e ceva mai călduță. E foarte fain locul, noi am mers pe râurile de lavă până s-au terminat și apoi nu mai puteam ieși de acolo. 

Betancuria – fosta capitală. E foarte mic orășelul, deși eu aș zice că-i mai mult un sat, dar e de neratat, e foarte drăguț, pitoresc chiar, mare lucru în Canare, care nu-s cunoscute pentru orașe, orășele cine știe ce. O oază de verdeață, zici că nu ești în Fuerteventura când ajungi acolo. E într-o vale și, unde a prins un pic de dos, natura și-a făcut de cap, cât a putut și ea pe o insulă veșnic în bătaia vântului. 

Mirador de Morro Velosa – una dintre cele mai faine priveliști din Fuerteventura. Urcat la peste 600 de metri, la 10 minute de Betancuria, acoperit de verdeață și el. Munți verzi, veverițe și ciripit de păsărele…ceva mai rar pe acolo. Noi am mers la apus și deja era închis miradorul propriu-zis – un restaurant cu o platformă de unde poți admira insula – era trasă bariera, așa că am urcat pe jos până în vârf (vreo 20-30 de minute). Mai sus un pic e alt mirador la care poți ajunge pe jos sau cu mașina.   

Ajuy și peșterele lui (cuevas de Ajuy) – unele s-au format natural, altele cu ajutor de la om, exploatau piatră acolo. Ai traseu pe stânci, restaurante în port și plajă neagră, cred că a fost singura plajă neagră pe care am văzut-o în Fuerteventura. 

Toate locurile pomenite mai sus sunt în partea de nord a insulei. Să trecem un pic și prin Sud.

Cofete – un sătuc?! (de fapt câteva case aruncate de deal) cu o plajă imensă, cică ar avea 12 kilometri, mărginită de cei mai înalți munți din Fuerteventura, și trasee de vis. Toată lumea zicea că se ajunge greu, că-ți trebuie 4×4, fals. E adevărat că drumul nu-i chiar piece of cake, are niște curbe amețitoare și pe alocuri abia încape o mașină, asta când mai ai vreo 10 km până la plajă, căci în rest se circulă super bine, doar că aia 10 km îi faci în 40-50 de minute, dar ne-am descurcat foarte bine cu un Seat. Merită să bați drumul până acolo, arată într-un mare fel.

Mai sus de plajă e și un fel de tavernă, dacă te apucă foamea, foarte basic așa, dar în zona aia nu prea îți permiți să faci pretenții, deși la plecare am zărit un indicator spre un sat și un restaurant. Eu n-am putut mânca nimic din ce-am comandat, pun mojo (sos) cu curyy în toate cele, noroc c-aveau și salată – Fără sos, te rog! Păi doar nu pun mojo pe salată! Eu știu, la cum l-ai aruncat peste tot… 

După Cofete mai e o plajă, Barlovento. Cred că merită să stai prin zonă, să colinzi dealurile alea, mai ales că acolo e și Pico de la Zarza, cel mai înalt punct din insulă.  

Morro Jable – am fost doar în trecere, ne-am oprit un pic la far, pe Playa del Matorral, e stațiune în toată regula, mai aglomerat ca prin Nord, plin de turiști germani, hoteluri peste hoteluri, pare mai potrivită pentru vârsta a treia. Bucata verde ce mărginește plaja era plină de veverițe. Au și un turtle sanctuary care poate fi vizitat gratuit. 

Costa Calma – stațiune ridicată special pentru turiști, cei mai mulți nemți. Am stat un pic la plajă – playa Sotavento – de fapt am vrut la lagună, dar se lucra și ne-a învârtit GPS-ul până ne-am enervat. Morala – nu știe Google Maps-ul mai multe ca semnele de circulație (valabilă peste tot în insulele Canare, fu praf Maps în Gran Canaria și La Palma). 

Vulcanii și munții de Fuerteventura? A fost singura insulă din Canare care ne-a lăsat rece la acest capitol. Inițial am zis că urcăm pe Tindaya, apoi am văzut că ar fi domeniu privat și că nu mai e permis accesul, ne-am gândit că ne lămurim la fața locului, numai că odată ajunși acolo ni s-a părut atât de neinteresant muntele încât nu ne-am mai bătut capul. Zice gura lumii că merită urcat la Calderon Hondo. Și n-aș rata insula Lobos, la o aruncătură de băț de Fuerteventura, dar povestesc altadată despre ea că deja m-am întins prea mult la vorbă. 

Chestii utile: e bine să ai bani la tine, mulți nu acceptă plata cu cardul; la amiază mai totul e închis; restaurantele au prețuri decente (recomand Avenida, în Corralejo) și spre deosebire de La Palma, se găsesc de toate pentru toți (am găsit chiar o patiserie micuță ce avea produse fără gluten, vegetariene, vegan, Los Abuelos îi zice); cazările nu-s deloc scumpe, noi am luat un apartament, prin airbnb; găsești supermarket-uri peste tot, noi mergeam zilnic la Dino, c-am descoperit că aveau mașină pentru suc de portocale; mi-a plăcut că au piste de alergat pe lângă șosea, cam prin toate orășelele, și parcuri cu aparate de fitness. 

Ca peste tot în insulele Canare cred că mașina e musai, sunt și autobuze, dacă nu conduci, dar ai mai multă libertate cu mașina. Fuerteventura e a doua cea mai mare insulă din Canare, cam  două ore jumătate îți ia s-ajungi dintr-un capăt în altul, cu mașina. Obișnuiam să mergem la Cicar, aveau prețuri bune și asigurare full, însă s-au scumpit rău, așa că de ceva vreme folosim AutoReisen. Dezavantajul la ei e că nu poți rezerva online, completezi formularul, și ei îți răspund dacă au sau ba mașină disponibilă. Asigurare full și acolo, îți dau cheile și pa, opresc depozit doar pentru benzină – dacă o aduci la fel, îți dau banii înapoi, dacă o predai cu juma de rezervor, îți dau jumătate din bani înapoi, pe loc. Am parcat peste tot fără probleme, gratis. 

PS: Fuerteventura e la o oră de Lanzarote, cu ferry. Când am fost în Lanzarote, am zis că trecem apa, bine că n-am mai ajuns, e prea faină insula aia ca să o vânturi într-o zi.

Hai și la vecina Lanzarote!

Printre vulcanii din Lanzarote