Nu țineam musai să merg în Gibraltar. Sincer nu mi se părea cine știe ce și nici nu-i. Dar tovarășii de drum voiau neapărat la maimuțe. Eu cu maimuțele…de când au sărit la bătaie alea prin Asia, prefer să le admir de la distanță. Dar nu refuz niciodată o invitație la umblat creanga așa că am văzut și Gibraltarul. Și bine am făcut, am prins o zi senzațională, cred că erau vreo 25 de grade la soare, dacă n-or fi fost mai multe, și ne-am spălat păcatele adunate pe la toate tavernele din Malaga 😀
De fapt de aia mi-a plăcut mie Gibraltarul, c-a scos untul din noi. Am colindat stânca aia până n-am mai putut. Am urcat și am coborât pe jos, uneori am simțit că mă lasă picioarele, mai ales pe scări, vedeți voi la fața locului, la coborâre simțeam că nu mai ajungem jos și mă lua amețeala când mă uitam la treptele alea neregulate, cu ochii în apa albastră, că am schimbat traseul – am urcat pe lângă castle steps și am coborât pe mediterranean steps – dar, dacă m-aș întoarce, la fel aș face.
Orașul, pardon, țara, centrul, de fapt tot ce nu-i pe deal, e cam trist, m-am simțit ca într-un orășel de provincie de lângă Londra, în schimb stânca e super, e plină de plante și copaci, unele își împrăștie mirosul peste tot, și priveliștea e de milioane – se vede până hăăăt departe, am salutat Africa, cu promisiunea că o să ajungem și pe acolo odată și odată.
Spre deosebire de suratele lor din Asia, maimuțele de Gibraltar sunt mult mai educate, englezoaice, domle, cu excepția uneia care, cum prindea ocazia, cum o zbughea în cafeneaua de pe stâncă și fura de pe mese, dacă le lași în legea lor, n-ai probleme. Erau unii care se prea băgau în sufletul lor, dar răbdau, săracele, au mai văzut ele turiști care n-au mai văzut maimuțe.
Gibraltar aproape gratis
Rezervația naturală Gibraltar (Upper Rock) – că aia ne interesa, pe acolo umblă maimuțele libere, se poate vizita în schimbul a 1 liră de persoană. Da, o liră. Să vă povestesc.
De pe site n-am înțeles mare lucru – tre să luăm musai cable car-ul? și dacă urcăm pe jos, tot 13 lire plătim? sau plătim doar intrarea în rezervație? care cât o fi? ce bilete-s alea de 20 de lire? Ba ne-a mai luat în primire și un nene, imediat ce am trecut granița, că peștera costă atât, cable car-ul atât, shuttle-ul atât, busu-ul atât, rotunjite toate, ca să nu zic umflate, de ziceai că ne face ditamai favoarea că ne cere vreo 30 de lire de persoană, nu se poate pe jos, bagați banu la mine și vă duc, vă plimb, v-aduc. Doar că noi nu venisem să vedem Gibraltarul dintr-o dubă. Nu ne interesa nimic din ce ofereau ei acolo, noi atat voiam, maimuțe și priveliște. Google zicea că facem cel mult 40 de minute până în vârf, parfum, deci am luat autobuzul până în centru (puteam foarte bine să mergem și pe jos, dar cin să știe că distanța e atât de mică, oricum, s-a dovedit bun biletul ăla dus-întors, că la plecare parcă aveam pietre legate de picioare), ne-am oprit în piață, că era soare, și nu puteam urca fără o paella la bord, și apoi ne-am pornit la deal. Și la intrarea în rezervație – o să vedeți bariera și ghișeul, imediat ce ieșiți dintre case – am aflat că putem să ne plimbăm cât vrem, pe unde vrem și cât ne ține, în schimbul a 1 liră, plătim bilet doar dacă vrem să vizităm peștera, tunelurile, castelul. Ieșiți mai ieftin dacă luați biletul combinat, oricum ar fi, nu cumpărați de la omuleții din stația de bus, mergeți la ghișeu, sau faceți ce vreți, că-s banii voștri și fiecare se duce unde și cu ce vrea. Atât să știți, mașinile personale și autobuzele locale n-au voie sus, deci pe jos, cu telecabina sau cu taxi/shuttle (că sunt unele companii autorizate) sunt singurele variante.
Prețuri, chestii utile:
Păi în primul rând cum ajungi în Gibraltar. Are aeroport, dar dacă planul e să treci de pe costa din sol la englezi, mașina e cea mai bună soluție. Sunt și excursii, dar mi s-a părut că-s prea pe fugă și scumpe, se poate și cu transportul în comun, însă doar dacă ești dispus să pierzi vreo 6 ore pe drum, dus-întors, sau să stai o noapte în Gibraltar sau pe lângă. Noi am închiriat o mașină, cam o oră și 40 de minute am făcut de la Malaga până la Linea de la Conception (localitatea de lângă graniță). Am lăsat mașina la Linea, deși puteam foarte bine să intrăm cu ea, ne-am gândit că se trece mai rapid pe jos și o fi mai complicat cu parcarea pe partea cealaltă (16 euro/7 ore pentru parcare).
Imediat ce treci granița (controlul e de formă, am trecut super rapid) o să vezi stația de autobuz, biletul se cumpără de la șofer, costă 3 euro dus-întors (sau 2, 2 lire).
După o plimbare scurtă am priceput de ce prin autobuz erau doamne cu pungi cu diverse, că e mai ieftin la spanioli. Nu-s zdraveni oamenii ăia, au prețuri ca la Londra și te rup la schimb. Poți plăti în lire sau euro, dar conversia e făcută probabil acu un an când Brexitu nu amețise încă lira – de exemplu, la restaurant, pe notă era trecut 42 de lire și mai jos 60 și ceva de euro!
PS: am avut o dilemă, unde pun Gibraltarul? La categoria Anglia? Spania? Îi fac categorie separată? L-am pus la ambele, să nu se supere nimeni. Apropo de asta, trecem granița, spaniolii nici nu ne-au luat buletinele din mână, ajungem la vecini Ola! Hello!, ne răspunde omul un pic înțepat, adică acilișa e teritoriul lu regina, nu sunteți la Rajoy. Yes, sir!