Peste 15 milioane* de turiști au vizitat Insulele Canare anul trecut. Deloc surprinzător, cei mai mulți s-au dus în Tenerife (aprox 6 milioane*) și Gran Canaria (4,5 milioane*). Sunt zone unde pot spune că autoritățile și investitorii și-au bătut joc de-a dreptul, și de natură, și de istorie, și de oameni, prea mult beton!, mai ales prin Tenerife Sud și Gran Canaria, noroc că nu s-au atins și de centrul insulei, încă! Prin Lanzarote sunt locuri unde au turnat beton peste tot, iar în Fuerteventura e plin de construcții începute și lăsate baltă. Ori au estimat greșit numărul de turiști, ori au avut probleme cu banii sau cu legea, nu știu, cert este că e cam deprimant să vezi atâta risipă de spațiu pe o insulă de mărimi modeste. Unii au învățat însă ceva de la vecinii grăbiți să scoată bani din piatră neagră, La Palma și La Gomera încearcă să reziste tentației, înțeleg că la fel și El Hierro (e singura insulă în care încă nu am ajuns). Dacă vrei să vezi cum arătau insulele alea înainte de a fi invadate de investitori și turiști din toată lumea, mergi în La Graciosa, lângă Lanzarore, sau în Lobos, la o aruncătură de ferry de Fuerteventura.
La Graciosa, grațioasă și nu prea
Am avut o foarte mică dilemă când am cumpărat biletele pentru Lanzarote, dacă n-ar fi mai bine să mergem în Fuerteventura, că-i mai mare. Ne-a trecut repede, pentru că ni se pusese pata pe Lanzarote și pentru că-s atât de apropiate încât am zis că trecem apa, nu-i bai. Inițial ne gândisem să mergem cu tot cu mașină, ba chiar să stăm o noapte acolo, apoi ne-am răzgândit, că ne complicam cu cazarea, mergem dimineața și ne întoarcem cu ultimul feribot, asta e, facem doar nordul – dunele de nisip și Corralejo. N-am luat în calcul răceala, gripa sau ce-o fi fost aia de m-a pălit pe mine fix în prima zi de vacanță. Și de nervi că n-am luat-o în considerare, ne-a pus toate planurile pe butuci. Deci pa, la revedere Fuerteventura, data viitoare. Dar n-am ratat La Graciosa, deși m-a luat amețeala pe feribot, am speriat toți turiștii cu tusea mea și am zis că-mi pierd suflul pe biclă.
La Graciosa e atât de mică și atât de aproape de Lanzarote încât zău că-i păcat s-o ratezi. Ca să nu mai zic că-i mult mai liniștită decât vecinii mai mari și mai celebri, iar plaja Las Conchas e atât de mișto de merită să treci apa numai pentru ea. De fapt noi asta am și făcut, că nu m-a ținut mai mult, deși voiam să batem toată insula, la picior și cu bicla. Partea de Sud e de făcut la picior, că-i plină de nisip, pentru Nord sunt trasee pentru biciclete. Și când zic trasee, nu te gândi la Olanda, e un drum de țară, făcut praf de 4×4, singurele care intră pe acolo, dacă n-ai echipament special, și noi n-aveam, ai pus-o. Dar ăsta e farmecul insulei, totul e simplu, nefardat, deloc comercial.
Dar să începem cu începutul. Bărcile spre La Graciosa pleacă din Orzola (citisem pe undeva că ar fi curse și din Arrieta, însă n-am văzut, n-am mers cu ele, deci nu știu). Sunt două companii care leagă Lanzarote de La Graciosa – Lineas Romero și Biosfera Express, una pleacă la fix, alta la și jumate, au parcare unde să lasi mașina, Lineas Romero are și un pachet cu autobuz, pentru cei fără mașină, verifică site-ul lor. Din Orzola în Caleta del Sebo faci 15-20 de minute, 20 de euro de persoană/dus-întors. Caleta del Sebo, unde-i portul, și Pedro Barba sunt singurele zone locuite din insulă. Ar fi vreo 500 de locuitori, au câteva magazinașe, câteva taverne în port, ești cam rupt de lume, și asta e ceva în 2017. Mi-a plăcut aspectul ăsta, mă rog, de vizitat, că de locuit…e altă poveste.
Sunt două locuri de unde poți închiria biciclete, noi ne-am dus la cea mai bine cotată pe tripadvisor, plătești între 10 și 20 de euro pe biclă, pentru toată ziua (în funcție de model), n-am lăsat nicio garanție, niciun act, omul merge pe încredere sau pe principiul mă sună ăia de la ferry dacă urcă vreo unu cu bicla și-s fix în port, vă ia mama naibii. Noi am mers chitit spre Playa de Las Conchas, maximum 20-30 de minute, se poate și pe jos, cred că-i cel mult o oră din port până la plajă. Acum îmi dau seama că era mai bine dacă mergeam pe jos, aveam însă în plan să facem tot nordul, mă descurcam eu cu răceala, dar drumurile grațioase mi-au pus capac. Când m-am dat jos din șa, la plajă, am zis că eu nu mai urc înapoi nici moartă! Pune un prosop, stai în picioare, mergi pe lângă…hai, frate, că ne-au întrecut ăia care merg pe jos! Oricum, a meritat, plaja e genială!
Valurile erau cam fioroase, m-a încercat o senzație de admirație amestecată cu teamă, n-am avut tupeu să mă apropii foarte mult, erau niște puști care se jucau cu ele, până i-au prins și i-au aruncat cât colo. Ba mai veniseră unii cu un jeep (poți închiria din port) și șoferul le explica foarte serios că nu-i de glumă cu oceanul, că rar te poți scălda aici, că au murit oameni.
Vulcanul ăla de lângă Las Conchas nu-mi scăpa, dacă nu eram bolnavă – da, poți urca pe el, nu pare foarte mult, cel mult o oră de mers lejer. Noi ne-am mai oprit la o plajă, în drum, și apoi ne-am întors în port, tu poți să mergi spre Playa del Ambar, spre Pedro Barba, e o plajă și în port (când n-o îngite apa) și dacă o ții tot înainte, dai de playa de Salado, de playa Francesca și apoi de playa de la Cocina, se pare a doua cea mai frumoasă plajă din La Graciosa.
Dacă vrei să treci din Lanzarote în Fuerteventura, ai 3 variante – Lineas Romero, Fred Olsen și Naviera Armas, le găsești pe toate în port, în Playa Blanca. La ultima n-am fost, dar știu că Lineas Romero e cea mai ieftină, ne ajungea cam 55 de euro, pe amândoi, dus-întors, drumul durează o oră. Fred Olsen e mai rapid, jumătate de oră, dar e mai scump și ar fi singurii care te trec cu tot cu mașină – 120 de euro ne-ar fi costat. Nu știu cum să-ți zic da’ ne-a ajuns mai puțin avionul până-n Lanzarote. Am văzut că au și pachete ferry + bus, dacă n-ai mașină să ajungi în Playa Blanca, verifică site-urile lor. În martie era liber, ne-au zis că nu-i nevoie să facem rezervările în avans, e posibil ca vara să fie aglomerat, mai bine dai un telefon înainte, să verifici dacă e cazul să iei bilete online sau la fața locului. Feribotul te lasă în Corralejo.
Update – am ajuns între timp în Fuerteventura, cred că e păcat să o frunzărești într-o zi, noi am stat o săptămână și nu ne mai dădeam duși.
Lobos, singuri pe lume
Dacă în La Graciosa îți faci o idee cam cum arătau insulele Canare înainte de a fi invadate de turiști, în Lobos vezi cum arată o bucată de pământ din mijocul oceanului pe unde omul nu prea și-a pus amprenta. Oficial, Lobos e nelocuită, neoficial sunt câteva așezări ce seamănă a case în portul mic, au și antene pe ele, trag concluzia că stă cineva acolo, probabil cei care lucrează la restaurant, singurul semn de „civilizație” din insulă (mă rog, am avut semnal la telefon peste tot, din punctul ăsta de vedere fu mai wild în Cuba).
Insula lupilor de mare – de aici numele, doar că nu mai e picior de focă acum – a fost locuită până în anii 60 de paznicul farului și familia lui, singurii locuitori oficiali. Fostul far, acum închis, e singura clădire zdravănă de pe insulă, cele din port sunt improvizate. În jurul farului au rămas în paragină toate cele necesare unei vieți de familie – bazin, cotețe, depozite. Pe alocuri ne-am simțit singuri pe lume, nici țipenie de om, am zărit câțiva plimbăreți prin zona farului, iar pe vârf de vulcan două turiste din China ne-au rugat să le facem o poză, în rest liniște și pace, auzi doar valurile și pescărușii. Foarte interesantă plimbarea, recomand, deși nu pot spune că e ceva deosebit pe insulița aia, dar cred că-i mare lucru, în 2019, să fii aproape singur pe o bucată de pământ plină de cocoașe negre, populată doar de păsări și șopârle.
Am înconjurat toată insula în cel mult 4 ore de mers lejer, am urcat și pe vulcan, am stat și la plajă un pic, așadar cel puțin jumătate de zi, cel mult o zi, depinde de fiecare. Apă, protecție solară și o pălărie, șapcă, ceva să stea bine pe cap, că bate vântul binișor și umbra e inexistentă. Iar dacă nu-ți plac peștele și cartofii prăjiți, atât serveau la taverna din port, pune și ceva de mâncare la pachet.
Lobos e la jumătate de oră de Fuerteventura, 15 euro de persoană dus-întors, cu feribotul. Poți cumpăra bilete din port, de la tonetele de lângă, printre tururi și plimbări cu water taxi, am văzut că unii vindeau bilete și prin oraș.
____________
*Cifre pentru 2018.
Prețurile pentru La Graciosa sunt din 2017, pentru Lobos din 2018. Articol publicat inițial în mai 2017 și republicat în august 2019. Am scris și despre celelalte insule, folosește butonul de search din dreapta sus.