Daca nu ar fi fost cele două zboruri anulate (prietenii francezi sa traiasca, cu greva lor cu tot), cele doua zile in plus, nesperate si nedorite, as fi scris probabil mult mai frumos despre Madrid. Dar, dupa cozi interminabile la aeroport, dupa plimbari prin oras cu bagajele dupa noi, gustul de Madrid s-a mai dus. Insa chiar si asa capitala Spaniei mi-a placut. Am spus Viva la vida pentru ca verbul a trai a fost primul care mi-a venit in minte cand am iesit din subteran in Plaza de Espana – aglomeratie, zgomot, rasete, viata.
Madrid e un oras tanar care parca fierbe de viata. E plin de tineri si de adolescenti care se bucura de zi sau de noapte in pietele largi, in baruri, in magazine, oriunde. E un oras care respira prin fiecare artera forfotind de masini, prin fiecare strada plina de oameni, prin fiecare bar care te ademeneste cu cervezza, sangria si tapas…Aglomeratie, actiune, viata. O viata traita in graba sau pe slow motion, in functie de categoria din care faci parte: localnic sau turist. O viata povestita tare, in aproape toate limbile pamantului.
Daca va spun ce mi-a placut cel mai mult la Madrid o sa radeti. Nu, nu Prado. Nici Gran Via…Pietele. Da, pietele. Intai am descoperit, din intamplare, Mercado de San Miguel. E la cateva minute de Plaza Mayor. E o piata cum nu am mai vazut nicaieri. Nu va ganditi la tarabele semi curate unde tarani cu mainile muncite isi expun fructele si legumele de toate culorile. Ganditi-va la un bar sau la un open bufet. Mercado de San Miguel e un spatiu modern, plin de tarabe cochete unde gasesti orice, sa cumperi sau sa consumi pe loc. Printre standurile pline cu masline, peste, dulciuri, fructe, legume, bautura, se strecoara mese si scaune. Cam ca la un restaurant fara fitze.
Preturile nu sunt atat de mici pe cit te-ai astepta, dar nu sunt nici foarte mari, cel putin nu toate. Atentie ce cumperi – poti da 1 euro pe o maslina. Si tot intr-o plimbare prin oras am ajuns la Mercado San Antonio. Acelasi model, cu etaj (la etaj sunt mesele), dar nu la fel de aglomerat (poate si din cauza pozitiei, nu e in buricul targului).
Cred ca oricine merge la Madrid da o fuga pe la Prado. Muzeul e imens si aduna in el peste 8 000 de picturi (scrie pe site-ul lor ca din lipsa de spatiu doar aproximativ 2 000 sunt expuse). Goya, Rubens, Velazquez, El Greco, Ribera…aproape toti marii pictori pot fi gasiti la Prado. Eu am vrut neaparat s-o vad pe Maja Desnuda a lui Goya. Muzeul e deschis de la 10 pina la 20.00 (duminica pana la 19.00), biletul costa 12 euro (se poate si gratis, vezi mai jos). Vis-a-vis de o biserica frumoasa, iar la doi pasi e gradina botanica (3 euro intrarea).
Daca ai ajuns la Prado, dă o fugă în Parque de el Retiro, un „parculet” de vreo 130 de hectare. Daca nu ai timp, mergi macar pana la lac, e foarte frumos, si la cateva minute de mers pe jos e Palacio de Cristal, o cladire simpatica, construita aproape integral din sticla. Iar ceva mai incolo e Palacio de Velazquez (aici nu am mai ajuns).
De la Prado, in cateva minute, ajungi la alt muzeu celebru: Centro de arte Regina Sofia (6 euro, deschis de la 10 la 21.00, duminica doar pana la 14.30). N-am intrat, era închis când am ajuns pe acolo, așa că am mers la gara Atocha, la 5 minute de muzeu. Evident ca spaniolii nu puteau avea o gara ca toata lumea. Molipsiti de Filip al V-lea, care a vrut un palat mai frumos ca Versailles, mai frumos ca orice palat existent (Palatul Regal, ajungem si la el acusi) spaniolii au construit Gara Atocha. Plante uriase se ridica dintre sali de asteptare si panouri cu anunturi, printre calatori grabiti se amesteca pasari si broaste testoase, de fapt, e mai degraba gara testoaselor decat a calatorilor.
Sa ne intoarcem la Prado. Ca sa ajungi la muzeu trebuie sa treci prin Plaza de Cibeles. O sa vezi fantana. Iar la citiva pasi e Plaza de la Independencia unde se ridica mandra Puerta de Alcala. A fost construita pentru a celebra intrarea regelui in Madrid si e unul din simbolurile capitalei spaniole. De la Puerta de Alcala ajungi, in aproximativ jumatate de ora, la Puerta del Sol. Madridul are multe locuri care pot fi numite „centru”, dar aici e centrul centrului. De aici pleaca strazi si stradute care te duc spre magazine, terase, baruri, spre piete celebre. Cum ar fi Plaza Mayor. „Prinsa” intre cladirile frumos colorate, cea mai populata piata din Madrid, te asteapta cu paella, sangria si bere. E plina de restaurante.
Apropo de Palatul Regal, nu te lasa pacalit de zidurile gri, austeritatea de afara contrasteaza puternic cu luxul din interior. Merita sa intri, zic eu care initial nu am vrut, salile sunt impresionante. Luxul „curge” din toate colturile. Treci, cascand gura cand in sus, la lustrele imense, cand in jos, la covoarele colorate, cand in stanga la peretii incarcati cu decoratiuni, cand in dreapta la tapiterii, din sala unde doarme regele, in sala unde se imbraca regele, apoi in sala unde mananca regele, sala unde discuta regele, sala unde se odihneste regele, sala de biliard, sala de fumat, sala de cina….Toate facute cu gust chiar daca super incarcate. Palatul regal e deschis de la 10.00 la 18.00, intrarea costa 9 euro. Langa palat e un alt must see – catedral de la Almudena. Nu are acea aura data de istorie (e relativ noua), dar e foarte frumoasa. Mi-au placut foarte mult vitraliile, dar mai ales tavanul in culori aprinse. Un contrast neasemuit de frumos intre amestecul de culori tipatoare si peretii inalti, simpli.
Langa Palat sunt si gradinile Sabatini, nimic deosebit daca ma intrebi pe mine, dar si Plaza de Oriente (e chiar in fata Palatului Regal). La 10 minute e Plaza de Espana unde Cervantes isi „prezinta” eroii – Don Quijote si Sancho Panza care parca il apara pe creatorul lor de hoardele de turisti, mai rai ca morile de vant. Si daca mai mergi inca 5 minute, ajungi in … Egiptul Antic. De fapt e doar o bucatica din el, Templo de Debod. O bijuterie egipteana in mijlocul capitalei spaniole. O imagine neobisnuita cu toate cladirile imense din jur.
Nu uita de Gran Via cu cladirile ei coplesitor de mari, plina de magazine pentru toate buzunarele.
Ce vezi gratis la Madrid:
Nu pot spune ca Madrid e un oras extrem de scump, dar nu e nici foarte ieftin, si daca poti face economii, de ce sa nu profiti? O multime de muzee au intrarea libera: Museo de la Ciudad, Museo de los Origenes, Museo Geominero, Casa Museo Lope de Vega, Museo de Ilustracion, Museo de la Biblioteca National, Museo de Arte Publico, Museo Taurino, Muzeul naval, Muzeul de stiinta si tehnologie, Muzeul telecomunicatiilor.
Chiar si la Prado poti intra gratis. Noi asa am facut. In intervalul 18-20.00 (sau 17.00 – 19.00, duminica) intrarea e libera. Randul este imens, dar nu te speria, intra toata lumea. Coada nu se formeaza la intrare, asa cum am crezut noi, ci tot la ghiseul de bilete, pe partea dreapta. La ora 18.00 mergi la ghiseu, primesti un bilet gratuit si apoi te duci spre intrare. Evident ca e aglomerat de aceea iti sugerez sa incepi cu etajul 1, toata lumea se inghesuie la parter. In plus, cei mai cunoscuti pictori sunt la primul etaj. Daca nu esti vreun pasionat de arta, doua ore sunt de ajuns, chiar daca muzeul este foarte mare.
Un alt muzeu celebru al capitalei spaniole e Regina Sofia (langa Gara Atocha). Biletul costa 6 euro, dar, de la 19.00 la 21.00, poti intra gratis. La fel si sambata la amiaza sau duminica. Duminica muzeul se inchide la ora 14.30. Marti e inchis.
Pana si Palatul Regal poate fi vizitat gratuit, miercurea si joia de la 15.00 la 18.00 (in restul timpului biletul costa 10 euro). Nu te costa nimic sa intri in Catedrala Almudena (doar daca vrei sa vezi muzeul dai 6 euro). Si merita sa intri. E chiar frumoasa.
In Madrid mai sunt o multime de biserici care pot fi vazute gratis, e de ajuns sa te plimbi prin oras si vei da de ele – Iglesia del Carmen, Iglesia de San Lorenzo, Iglesia de San Miguel etc. Si nu uita de cea de langa muzeul Prado.
Statia fantoma, Chamberi, noi am aflat de ea dupa ce am plecat. A fost deschisa in 1919, Madridul avea pe atunci 600 000 de locuitori, a fost la timpul ei moderna si importanta, apoi a fost abandonata pentru ca Madridul a crescut si odata cu el si orasul subteran. Dupa 42 de ani Chamberi a fost redeschisa, ca muzeu.
PS. acest articol a aparut si site-ul Adevarul.
