Malaga: Spania mea

Acum câțiva ani am fost de mai multe ori la Valencia și prin jur (job related). Eram pentru prima oară în Spania și am stat destul cât să trec dincolo de fațadă, de ce vezi când te duci doar pentru câteva zile. N-am fost chiar localnic, în adevăratul sens al cuvântului, dar am avut timp să mă duc la piață, să încerc mai multe taverne, să vorbesc cu lumea, să merg cu transportul local, să mă plictisesc la plajă, să mă plimb de nu știu câte ori pe aceleași străduțe, să fac cumpărături, să fac și eu siesta ca oamenii locului (la amiază, în orașele mici, bătea vântul, totul era închis), să mănânc la cină după ora 8 seara (chin curat!). Și mi-a plăcut la nebunie! Mi-aduc aminte cu drag de zilele alea, așa mi-a rămas mie Spania în minte, nu neapărat ca un loc, ci ca un sentiment, ca o stare.

N-am mai trecut pe acolo până în decembrie anul trecut, când am fost la Barcelona. Și m-am cam speriat că Spania mea s-a schimbat. Unde-s meniurile zilei de 7 sau 8 euro? Unde-i mâncarea atât de bună de nu te mai ridici de la masă? Ce-i cu aglomerația asta? Unde-s oamenii prietenoși? Ce-i cu prețurile astea la biletele de intrare? Unde-s piețele unde cu 10 euro îți umpli sacoșele? Au dispărut toate în timp atât de scurt? Nu, slavă Domnului, n-au dispărut și nici prețurile nu s-au schimbat foarte mult deși au trecut câțiva ani (criza e de vină probabil), dar nu o să le găsiti la Barcelona (și înțeleg de ce). Mi-am regăsit Spania mea la Malaga și la Ronda, căci atât am apucat să vedem în 5 zile. Știți ce n-am mai găsit? Tapasurile din partea casei, atunci când comanzi ceva de băut, mi-e teamă că alea-s pierdute definitiv.

V-ați prins, mi-a plăcut Malaga, deși nu-i nici pe departe la fel de vestită ca vecinele ei – Sevilia, Granada si Cordoba –  și ne-a fost tare greu să o părăsim, mai ales că am plecat de la 25 de grade la umbră (sau 20 în zilele proaste, că s-a răcit în ultima zi) la maximum 14 grade la soare (ca să nu mai zic c-am trecut iar la haina de iarnă, London style).

Să vă zic ce-i de văzut la Malaga, care-s prețurile și ce puteți vizita prin jur, dacă vă bate vreun gând (noi am ajuns la noroc, am căutat cele mai ieftine bilete către Spania).

Nu se compară cu Barcelona, Madrid sau Valencia când vine vorba de atracții, într-o zi n-ai ce face, dacă ești pe fugă, dar dacă ești genul de om care vrea să vadă orașul în sine, nu doar obiectivele turistice, Malaga are marfă destulă, ieftină și bună.

Ce vizitezi în Malaga: 

Cele mai cunoscute obiective sunt Alcazaba, cetatea construită de mauri în secolul 11, și castelul Gibralfaro. Cetatea mi-a plăcut, se pare că e una dintre cele mai bine păstrate cetăți maure din Spania, iar de la castel se vede toată Malaga. Există un bilet combinat, 5,5 euro de persoană.

La baza cetății e fostul amfiteatru roman, poate fi vizitat gratuit. Pentru catedrală biletul costă 6 euro, odinioară era un bilet combinat catedrală-palat episcopal, 7 euro, acum nu mai e (2019). Se poate urca și pe acoperișul catedralei în schimbul a 6 euro, biletul combinat catedrală-acoperiș e 10 euro. Mai are Malaga și câteva muzee – cel mai cunoscut e muzeul Picasso (9 euro intrarea) – care, ca toate muzeele din Spania, pot fi vizitate gratis duminica (unele toată ziua, altele doar la anumite ore, verifică în avans). Museo de Malaga e gratuit pentru cetățenii UE, am fost și noi la ultima vizită, e fain și nu-i foarte mare.

Sunt și câteva plaje, dacă nu aveți timp sau chef de Marbella, cea mai cunoscută e La Malagueta, e probabil și cea mai accesibilă, e foarte aproape de centru. O să găsiți și câteva parcuri și grădini căci Malaga e mai verde decât Barcelona, aleluia!

Malaga, de la aeroport în oraș: noi am luat autobuzul, linia A merge spre centru/port (stația e în fața terminalului 3), biletul costă 3 euro și se poate cumpăra de la ghișeu sau de la șofer, călătoria durează cel mult 40 de minute până în centru. Este și tren, linia C1, e mai ieftin un pic și face aprox 12 minute până în centrul orașului (stația de metrou Centro Alameda e mai aproape de centru decât gara).

Ce vizitezi lângă Malaga: Orașul stă în umbra stațiunilor de vacanță de la malul mării – costa del Sol e vestită în toată lumea, probabil de aia nu era foarte aglomerat și autobuzul a plecat aproape gol de la aeroport, cei mai mulți așteptau autobuzul spre Marbella. Pentru Fuengirola și Torremolinos există legătură directă de la aeroport – C1, pentru alte stațiuni de vacanță trebuie să schimbați în Malaga. Găsiți aici o listă cu orașele de pe Costa del Sol, dacă nu știți ce să alegeți.

Sunt autobuze directe de la aeroport către Granada, Cordoba și Sevilia, dar unele sunt foarte rare, se pare că e mai indicat să luați trenul (din Malaga) – info aici. Nu știu să fie curse directe spre Ronda sau Cadiz, sunt trenuri, din Malaga, problema e că fac multișor și-s scumpe rău. Noi am luat trenul spre Ronda, 2 ore, vreo 23 de euro de persoană, dus-întors. Nici Gibraltarul nu-i departe de Malaga, maximum 2 ore, cu mașina.

La 40-50 de minute de Malaga, cu trenul, e Caminito del Rey – era, până anul trecut, cel mai periculos drum din Spania și unul dintre cele mai scary din lume, s-au pus spaniolii pe treabă și au reparat și consolidat traseul, e mult mai safe acum. Chiar și așa, pe unele porțiuni îți cam stă inima-n loc. E nevoie de programare în avans, găsiți informații pe site, unde vă puteți și programa. Poate fi o excursie de o zi de la Malaga, se pare că traseul durează aproximativ 4 ore. Biletul de tren costă 10 euro de persoană, dus-întors. Apropo, puteți lăsa bagajele în gară, la Malaga, pe noi ne ajungea cam 6 euro pentru 2 rucsacuri.

Caminito del Rey, drumul regelui lene?

Apropo, are ici-colo un ghid de Andaluzia, dacă vă bate vreun gând. Și dacă toată Andaluzia e ca ce-am văzut eu … mă mut acolo :-p

Găsiți mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor

Text actualizat în ianuarie 2020