Când viața îți dă lămâi, fă limonadă, iar când îți dă mere…fă cidru. Asturias e o regiune superbă și aș fi vrut să văd mai mult din ea (nu-i bai, n-au intrat zilele-n sac), însă vremea nu-i tocmai pe placul tuturor. E însă perfectă pentru mere. 80 de producători scot anual pe piață peste 40 de milioane de sticle de cidru și 90% dintre ele sunt consumate în Asturias.

_______________

Imediat ce intri în centrul vechi din Oviedo, plin de taverne, te învăluie un miros ciudat. Ciudat pentru nasul meu fin, căci sunt sigură că locuitorii nu mai simt nimic. Peste tot miroase a cidru și nu-i de mirare când probabil un sfert din sticlă se duce pe jos sau pe pantofii și pantalonii chelnerilor căci cidrul de Asturias nu se bea oricum. Prima regulă – nu se toarnă ca orice altă băutură. Într-o mână ții sticla, în alta paharul, ridici sticla cât poți de sus, cobori paharul cât poți de jos și torni lichidul. Escanciar se cheamă procedeul, cidrul se izbește de pahar, face bule, gustul ține de gradul de oxigenare…treabă complicată. Regula numărul 2 – nu se umple paharul, se toarnă puțin, cât să iei o înghițitură, două, dacă stă, sidra își pierde gustul. Și așa e, noi am băut prima oară în Cudillero și habar n-aveam că nu se bea ca cidrul normal, chelnerii nu serveau sidra (unii specifică, aici nu se toarnă sidra, își toarnă fiecare), cred că toți de la terasă eram turiști, că n-am văzut pe nimeni să urce sticla pân la cer, și nici nu ne-a zis nimeni deși ne-au văzut că suntem praf și am umplut paharul. Ce-i ăsta, frate, oțet?! Vin alb răsuflat?! Cam așa e gustul de cidru fără bule și stătut.

În Oviedo, turnau băieții ăia pe bandă rulantă. Ca să nu mai piardă vremea golind sticle cu încetinitorul și ca să nu mai ajungă acasă mirosind ca o crâșmă, unii au dat tradiția pe un aparat modern ce filtrează băutura. La fel, se pune puțin în pahar. Nu-i scump, o sticlă mare costă aprox 3 euro, nu te ia de cap, are cel mult 5% alcool, deci e numai bun de băut la un tapas ș-o vorbă. Da, în Nordul Spaniei încă se poartă tapas-urile gratis când comanzi de băut!

Na că m-am luat cu băutura și am uitat să vă plimb prin Oviedo. Capitala Asturiei e plină de clădiri superbe, nu-i nevoie să intri nicăieri, e de ajuns să mergi agale pe străduțele vechi. Mi-a plăcut Oviedo deși mi s-a părut un oraș de vârsta a treia, parcă vecinul Gijon e mai tânăr, mai animat. Era zumzăială și prin Oviedo, mai ales prin centrul vechi, taverne pline, oameni îmbrăcați elegant, mâncare bună, prețuri decente…ce să nu-ți placă…

catedrala din oviedo

Catedrala din Oviedo, începută în secolul 13, e probabil cea mai cunoscută clădire din oraș. N-am fost curioși să vedem interiorul, ne-am mulțumit să stăm la soare în piața Alfonso și s-o stresăm pe doamna cu poze 😀 Biletul de intrare costă 7 euro.

Am prins o întâlnire a proprietarilor de Seat-uri și piața din fața catedralei era plină de mașini vechi. Printre ele și un Seat mov lângă care stăteau mândre două doamne îmbrăcate din cap până-n picioare în mov, păreau mamă și fiică. După câteva ore, automobilele au plecat prin oraș, un fel de paradă, și doamna în mov ne-a aruncat bomboane și baloane…mov 🙂

asturias, oviedo

Cimadevilla, centrul vechi, mi s-a părut cea mai drăguță parte a orașului. Și restaurantul ăla cu ferestre albastre m-a dat pe spate, că doar de aia i-am făcut o tonă de poze. Am și mâncat acolo, foarte bun!

oviedo, nordul spanieioviedo, centrul vechinordul spaniei, oviedo oviedo, asturias
În piața asta, pe zi goală – restaurantele erau închise și numai amatorii de poze cu măgarul se opreau pe acolo, cu o seară înainte câteva cupluri dansau tango. Se auzea muzica în tot centrul, de fapt așa am ajuns acolo, am urmărit ritmurile de tango.

oviedo, capitala asturiei
Cred că statuile vin pe locul doi după cidru, în preferințele locuitorilor :-p, e plin Oviedo de statui. I-au făcut una până și lui Woody Allen, poate nu știați că Vicky Cristina Barcelona a fost filmat și la Oviedo (sigur fu mai ieftin ca la Barcelona #rautacisme).

Ups!

vacanta oviedo

Ăsta e centrul nou, și-au permis să fie mai moderni 🙂

Oviedo, prețuri:

Când căutam cazare, am rămas uimită de cât de ieftine sunt hotelurile (comparat cu Sudul Spaniei). Poate și pentru că nu era sezon, cu 30 de euro stăteai și la 4 stele, în buricul târgului. Diferența de preț între 4 stele și o stea era, în unele cazuri, de câțiva euro. E mai ieftin ca vecinul Gijon, din toate punctele de vedere.

  • meniul zilei: 10-15 euro
  • calamari, caracatiță, chipirones: 9-12 euro
  • taps-uri mai măricele + 1 bere: 5 euro
  • 1 pincho + cafea: 2-2,5 euro
  • cidru: 2,8 – 3 euro
  • 1 pahar de bere: 2 euro
  • cafea: 1,2 euro
  • mic dejun (2 x cafea, 2 x croaissant, 2 x tortilla): 9 euro

 

Cum ajungi la Oviedo – cel mai apropiat aeroport e Asturias airport, maximum o oră cu autobuzul (8 euro de persoană, Alsa bus, verifică site-ul lor pentru program, noi am mers numai cu ei, deși sunt și trenuri, pentru tren verifică site-ul renfe sau feve, pentru regionale). Noi am ajuns la Oviedo din Cudillero, am luat busul până la Aviles (3,2 euro/persoană) și apoi alt bus (2,6 euro/persoană). Nu mai știu cât era trenul, știu însă că trebuia să schimbăm la Pravia. Oviedo și Gijon sunt extrem de bine legate, sunt trenuri și autobuze directe, foarte dese, am făcut vreo 40 de minute și am plătit 2,5 euro/persoană. Pentru autobuze, biletele pot fi cumpărate de la șofer sau de la gară, de la ghișeu sau de la aparate.

Oviedo, ca și Gijon, pare bine localizat pentru a colinda regiunea, am scris aici despre ce poți vizita în Asturias.

 

Hai și la vecinul Gijon, pe malul Atlanticului 🙂