Câteva concluzii adică

Am luat prea multe haine. Să nu credeți acu c-am plecat cu tot dulapul după noi, avem un rucsac mare, 50 litri, și două mici. Pe bune că mă descurc lejer cu jumate dintre ele. Am spălat aseară la hotel și, când să fac bagajul, m-am trezit întrebându-mă de ce naiba mi-am luat atâtea haine?!

De ce am luat mic dejun? De ce? Dar am bagat la cap, no more! Porc cu orez să mănânce ei la prima oră. E drep că aveau și varianta pentru europeni – ochiuri și crenvuști, dar eu crenvuști nu mănânc din prințipiu, iar ouă…7 zile ouă? No way!

Deștepți eram dacă închiriam apartament! În loc să umblu după farfurii de unică folosință și ceva comestibil prin magazine, nu mai bine găteam eu? Nu ne place mâncarea tailandeză, mie deloc, da deloc, deci mă așteptam să avem o problemă la acest capitol, dar nici chiar așa. Nu ma deranjează că-i picant, mă rog, în limite normale, c-am luat un pește acum câteva zile…n-am putut să-l mănânc, dar nu-mi place amestecul de chestii, ingrediente etc. Apoi oamenii ăștia pun zahăr în orice. Am cumpărat un iaurt, cică plain, ya right, simplu și c-un kil de zahăr. Am luat roșii. Vin la pachet cu o pungă mică, plină cu ceva alb. Bă, ăsta e zahăr! N-are cum! Ba are. Zahăr cu piper chiar.

Pâinea e dulce și aia. Am găsit într-un final o baghetă cu semințe, super bună. Supermarketul să trăiască! Dacă există. Că la Bangkok ne-am descurcat, dar azi am ajuns la Ayutthaya (la o oră jumătate de capitală) și e jale mare. Orașul e mic, are câteva 7/11, am văzut că-s peste tot, dar ăia s buni numai pentru apă, suc, bere, cipsuri și biscuiți, n-au foarte multe chestii. Am căutat în seara asta un magazin mai măricel…nada. Piața era închisă, probabil din cauza sărbătorii chinezilor – sărbătoresc noul an, cu concerte, mâncare, teatru pentru copii – niște roșii și o bucată de brânză, atât voiam și eu. Am ajuns tot la pizza, ca și seara trecută.

Unul dintre noi, nu zic cine, a avut deja niște gânduri necurate cu Mac sau KFC, dar a rezistat eroic. Ba chiar ne-am întrebat cum ar fi oare să plecăm în Portugalia? (am glumit) Oricum, bine că nu mi-a fost rău până acu, n-am făcut vreo intoxicație! De la ce? De la biscuiți? Și asta e adevărat. Mă gândesc că încă în Tailanda e bine, mai găsești câte ceva, în Vietnam sau Cambodia o să fie și mai rău.

Ieftin, scump? Depinde cu ce compari. O să vă dau exemplu zilele următoare de niște prețuri. Azi, de exemplu, am luat trenul de la Bangkok la Ayutthaya – 15 baht de persoană, adică vreo 2 lei. E drept că era clasa a treia, adică un fel de personal. Ne-am întrebat dacă să-l luăm sau ba, cum o fi?, mofturi, 4 ani de studenție am mers cu personalul și nu o oră jumate, ca azi, ci 4 sau 5 ore. Și la ăsta nu mergea nimeni pe scară , ba avea și ventilatoare, lux. Și-s prețurile la fel pentru toată lumea, spre deosebire de Malta, de ex, unde turiștii plăteau mai mult decât localnicii pentru transport.

Oamenii nu mi s-au părut nici extraordinar de amabili nici nepoliticoși. Oameni și oameni, ca peste tot. Însă dacă azi în tren tailandezii se strângeau pe scaune să mai încapă unu, altu, 3 bucăți francezi ocupau 6 locuri, că țineau rucsacul pe scaun deși e loc special pentru bagaje deasupra scaunelor. Mă uitam cât sunt de săraci unii și iar m-au luat nervii pe ăia care urlă împotriva imigrației și se bat cu pumnu-n piept că-i țara lor. N-ai nici un merit că te-ai născut în UK, Franța sau Germania și e clar că dacă te naști într-un sat uitat de lume din Tailanda, ai mari șanse să mori tot acolo. Toți avem șanse egale e un mare bullshit. Am observat că până și ai lor îi tratează diferit – controlorii cereau biletele, zâmbeau, mulțumeau, dacă erai turist, dacă erai localnic …nici măcar o urmă de zâmbet.

 

Mă așteptam să fie un mic haos, dar e destul de organizat. Există birouri de informații peste tot – nici nu intri bine-n gară sau autogară că eși ghidat către case, către peroane. Ne-am o luat țeapă (mică) doar cu barca, în Bangkok, în loc să ne trimită la cea locală, ne-au trimis la cea turistică, de 3 ori mai scumpă și nici nu mergea unde voiam.

Toată lumea ne-a avertizat că o să fim agasați de șoferi de tuk tuk, de comercianți, de binevoitori care de fapt te păcălesc pentru câțiva baht. Nu-i adevărat, cel puțin până acum a fost ok. Dacă le zici frumos no, thank you, trec mai departe. Na, încearcă și ei să facă un ban. Mă deranjează în schimb când vor să mă păcălească, n-am pățit încă, sau nu ne-am prins noi.

Mă întrebau unii, înainte de plecare, dacă Tailanda e o țară sigură. Așa pare. E plin de poliție peste tot, oamenii își văd de treaba lor, oricum cred că turiștii au regim special, că aduc bani (numai să ai grijă când traversezi strada, trecerile de pietoni sunt invizibile pentru șoferi. singurul lucru care stă-n calea lor e un semafor. dar nu tot timpul)

 

E cald rău. Simți cum curge apa pe tine. Cred că doar la Malta mi-a mai fost atât de cald. Nu-i vorba doar de temperaturi, cam 37 de grade, ci mai ales de umiditate. Chiar ziceam azi că aici lumea nu vrea mâncare, ci apă. Eram la temple, la Ayutthaya, când un puști ne-a tras de sticla de apă, nu s-o smulgă, să plece cu ea, ci să arate că o vrea. I-am dat-o. A terminat-o pe loc. Apoi ne-am trezit cu un partener de drum, un câine, e plin orașul de ei, apă voia și el, a dat gata o sticlă de jumate.

În rest…toate bune. E mult mai liniște ca la Bangkok, mă rog, când s-or potoli chinezii o să fie, că acu tot cântă într-o veselie. Orașul e destul de agitat dar printre temple e minunat, auzi păsările cântând, mare lucru după nebunia din Bangkok unde nu-ți auzi gândurile. Am apucat azi să vizităm câteva temple, hotelul e chiar lângă ele, n-am rezistat deși am zis că mergem mâine printre ruine. E foarte frumoasă fosta capitală a Siam-ului, dacă ajungeți la Bangkok, n-o ratați. O să scriu despre ea zilele următoare.

Salutări din Ayutthaya!

 

PS: În cazul în care vă întrebați ce căutăm în Tailanda – vacanța vieții