În Chiang Mai m-am simțit ca-n Europa. Orașul e plin de străini, de cafenele cochete, de restaurante cu specific spaniol, italian sau francez, de terase cu muzică în surdină, încât de multe ori uitam că suntem în Tailanda. Probabil că de vină a fost și zidul de piatră ce înconjoară orașul vechi, mă ducea cu gândul la un oraș medieval, de Italia sau Franța, dar și câteva colțuri și străzi parcă teleportate din vreun oraș european (ce nu face patronul tailandez pentru a atrage clienți).

Chiang Mai e al doilea oraș al Tailandei, după Bangkok. Nu seamănă unul cu altul nici în clin, nici în mânecă. Chiang Mai e mult mai mic, n-are nici 200 000 de locuitori (Bangko-ul are vreo 9 milioane),  e mai curățel, până și mâncarea de pe stradă mi-a părut comestibilă, parcă nu e atât de zgomotos și aglomerat ca Bangkok-ul, chiar dacă e ticsit de turiști. Și, foarte important, poți dormi fără aer condiționat. Dar, într-adevăr, parcă Bangkok e ceva mai autentic, deși e plin de zgârie nori.

Mi-a plăcut orașul însă n-am înțeles exact de ce tot turistul de cale lungă se îndrepta extaziat spre Chiang Mai. Toți cei cu care am intrat în vorbă se duceau spre Chiang Mai și înțeleg că sunt foarte mulți străini care stau cu lunile acolo (multe guest-house-uri menționau că închiriază pe perioadă lungă). Noi am stat 5 zile în Chiang Mai și cred că a fost de ajuns. Bine, dacă am fi avut mașină sau scuter…sunt destule de văzut prin jur.

Ce vizitezi în Chiang Mai

Chiang Mai a fost ridicat în 1296, o parte din zidul ce înconjura orașul vechi stă și acum în picioare. În interiorul zidurilor e plin de hoteluri, pensiuni, restaurante, acolo trag toți turiștii. Orașul nou e…cam ca orice oraș din Tailanda probabil. Dar are un bazar de noapte uriaș, extrem de colorat, cu o mulțime de lucrușoare faine (ah, câtă treabă aș fi avut eu pe acolo dacă din Tailanda plecam direct acasă! m-am mulțumit cu o pereche de pantaloni). Tot în zona bazarului am găsit cel mai ieftin masaj tailandez de până acum, 150 baht (e și o terasă acolo, în loc de scaune ai baloți de paie, cântă muzica, se vinde mâncare).

În orașul nou sunt și Wat Suan Dok, care e simpatic, dar și Wat U Mong. Nu știu ce și unde am citit eu de mi s-a părut super interesant templul ăla, atât de fain încât am mers vreo oră până acolo, dacă tot eram la Suan Dok…Nu merită neapărat drumul, nu pe jos în orice caz, nu e mare lucru de văzut pe traseu, dar am găsit o piață cu o tarabă plină de roșii, ardei, castraveți, ceea ce a fost minunat, că poți să tragi cu pușca după astfel de legume prin toată Tailanda. Ne-a luat tanti cam mulți bani, dublu față de cât am plătit la piața de legume de lângă bazarul de noapte (descoperită grație băiatului de la hotel), dar am fost atât de bucuroasă încât am zis merci (aș fi mâncat o salată și cu ochii).

Wat U Mong e pe un deal și se laudă, printre altele, cu un city view și cu un lac plin de pești. Priveliștea…exclus, zilele astea nu se vede mai nimic pe nicăieri, am înțeles că își ard agricultorii câmpurile, e plin de fum, plus că alții dau foc la pădure, distrug floră și faună, ca să culeagă mai ușor nu știu ce ciuperci, asta când nu se aprinde vreo bucată de pădure din cauza căldurii. Dar am dat de mâncare la pești (se vinde la intrare), sunt atât de mulți și mari de-ar fi în stare să te mănânce și pe tine. Dacă vrei să ajungi la templu: tuk-ul ne-a cerut 150 b, mini-autobuzele, adică mașinile roșii, cu bănci de lemn, ne-au cerut 100 (pentru 2 persoane).

Chiang Mai e plin de temple, nu ieși bine din unul că-ți pică ochii pe altul. Wat Chiang Man ar fi cel mai vechi. Tocmai când îmi ziceam că încep să mi se pară toate la fel, am dat de  Wat Chedi Luang. Nu seamănă cu restul templelor, poate și pentru că a fost ridicat prin 1400 (e reconstruit).

La toate templele intrarea e gratuită. Există o singură excepție – Doi Suthep. Ca să intri în cel mai important templu din Nordul Tailandei trebuie să plătești 30 baht. Și vreo 50 ca să ajungi acolo (mini-bus-urile pleacă de la Chang Pauk gate/minimum 10 persoane). Deși jos scrie 50 baht up, 50 down, când vrei să cobori se schimbă placa – dai 60 și mergi ca sardelele. Cu bicla nu-i de urcat, scuterul e sfânt (30 baht/bicla/zi, 150-200/scuterul).

Dacă te pasionează muntele, în apropiere sunt o mulțime de parcuri naturale, găsești aici info.

 

Prețuri de Chiang Mai 

Noi am plătit în jur de 20 de euro pe noapte pe un hotel foarte ok, în centru, poți da și mai mult și mai puțin, depinde de buget și de pretenții, erau hosteluri și cu 3 euro pe pat.

Micul dejun, în oraș:

  • 150 B/persoană – toast, gem, unt, fructe, cafea
  • 170 b/2 persoane – toast, omletă, cafea, apă
  • 300/2 persoane – american breakfast, cafea, apă

La piața de duminică, foarte faină de altfel, un pește pe grătar era 200 B.

Cea mai mare problemă am avut-o cu spălatul rufelor (nu cu mâncarea, sic). Toate guest house-urile cereau 30 sau 35 b pe kilogram și le uscau la soare, în drum. Dacă le voiai în aceeași zi, 100 pe kilogram. Am zis că nu stau cu izmenele-n drum și am căutat o spălătorie automată. Am găsi una, pe Ratvithi Road, lângă irish pub. 120 b, spălat și uscat, ne-a cam făcut hainele praf (nu le-a rupt, doar le-a colorat nițel, nu toate).

Noi am ajuns la Chiang Mai de la Sukhothai, cu autobuzul (228 baht/persoană/5 ore jumătate). Sunt autobuze și de la Bangkok, e și tren, au și aeroport, depinde de unde vii. Bus terminalul e în orașul nou, tuk-tuk-ul ne-a luat 100 B până în old city, naveta e 30 de persoană.

 

PS:Chang Mai e locul ideal dacă vrei să vezi elefanții Tailandei. Sunt o mulțime de parcuri, din păcate foarte puține promovează respectul pentru animale, mai toate propun plimbări pe elefanți, elefanți care desenează, cântă și dansează, dar despre asta în episodul următor, că deja m-am întins la vorbă.