Când am plecat cu one way ticket în călătoria asta prin Asia de Sud Est mi-am propus să scriu o dată la două-trei zile. N-am reușit. Nu mai zic că-ți trebuie inspirație și timp, dar ce te faci când merge netul ca melcul? Sau când ești răcit de abia ții ochii deschiși. Netul, cheful și timpul, le luasem în calcul, răceala nu. Cum naiba să răcești la 40 de grade?! Oho, bine de tot! Aerul condiționat e de vină. Inițial am zis că am luat vreun virus ceva din Cambodia, nope, e doar o răceală urâtă, slavă Domnului! Și a fost vina noastră, era atât de cald încât am dormit cu AC-ul deschis. Plus că acum suntem în Malaysia și ăștia parcă-s nebuni, afară-s 40 de grade, în interior zici că winter is coming. La hotel, în Kuala Lumpur, trebuia să port hanoracul până ieșeam din clădire. În autobuze e frig cu draci, am fost ieri într-un parc, am mers vreo 3 kilometri pe jos, printr-un fel de semi-junglă, storceam hainele de pe noi, și apoi am urcat în autobuz. Nu o să scăpam în veci de răceala asta!

Mă rog, multe mi am propus eu, printre altele, să nu mă enervez în Vietnam. Nici asta n-am reușit, am fost înfrântă încă din prima săptămână. O să scriu despre fiecare țară în parte, dar las să se mai decanteze nițel. Deocamdată Tailanda mi se pare atât de departe, zici că a trecut un an, nu o lună, noroc că am mai scris de acolo despre locurile prin care am trecut. Vietnamul e foarte frumos, dar îți trebuie nervi de oțel. Cambodia a fost o surpriză plăcută, ne-a părut rău că n-am mai stat câteva zile. Cu Malaysia nu prea am făcut click, ca să zic așa, nu știu exact de ce, dar nici nu aveam așteptări foarte mari. Am zis că ne ajung două zile de Kuala Lumpur și 7 de George Town.

 

Plecăm în Bali peste câteva zile, sper să nu ne întrebe nimeni de sănătate, mai exact de return ticket, că n-am luat, am zis că trecem iar la strategia de la început, vedem cum e și decidem la fața locului dacă mai stăm sau ba. Am renunțat la ea pentru că e mai ieftin să-ți faci planul din timp, dar e mai fun fără planuri.  Am zis că dacă ne cer biletul de întoarcere, asta e, luăm pe loc ceva ieftin, am văzut că spre Singapore sunt prețuri rezonabile, sau spre Kuala Lumpur, undeva să ne putem lega de Filipine. Dar asta înseamnă că ar trebui să ne decidem cât stăm în Indonezia și încă nu știm dacă stăm doar în Bali, Gili islands și Lombok sau mergem și spre Yogyakarta, la temple, și la Bromo și Ijen, nu știu dacă mă ține piciorul să urc pe vulcani și parcă n-aș lua tur.

 

Taman Negara park.jpgIMG_5646.JPG IMG_5780.JPG IMG_2473.JPG IMG_1544.JPG

 

Tot nu ne place mâncarea, ceea ce nu-i chiar o știre, știam că așa va fi. Am intrat ieri în vorbă cu o tipă din Noua Zeelandă, locuiește în Penang, și ne povestea cât de bună e mâncarea aici și că mulți vin în Penang doar pentru mâncare. Can you believe it? Da, pot, că deh, fiecare cu gusturile lui, dar eu prefer supermarketul. S-a crucit, vă dați seama. Și ce mâncati? Păi brânză, fructe, legume… Ok… Bine, a zis și ea că nu prea avem ce căuta prin restaurantele lor dacă nu mâncăm carne. Adevăru-i că-i grea viața de vegetarian în Malaysia. Totul e cu pui (nu porc, sunt musulmani cei mai mulți, de aia și berea e rară, și scumpă). Ieri am cerut carbonara, dar fără pui, doar cu ciuperci și sos (după ce chelnerița a zis că da, se poate), s-a întors și m-a întrebat dacă chiar vreau să scot tot puiul, nu de alta, da nu mai rămâne nimic. Sau îi întrebi aveți vegetarian food, da, cu pui. Ok. Ieri, în parc, am cerut niște pește la grătar (la o chestie de aia semi-igienică, de pe stradă), nu servim doar pește, numai cu pui. Oricum, cei mai tari au fost ăia de la Vietnam airlines care ne-au zis că n-au meniu veggie, dar puteam mânca salata de sub cârnați și salam – salata fiind o frunză de salată. #kindlyfuckoff

 

Apropo de oameni, tipa de ieri zicea că-i place aici și pentru că ajunge rapid și ieftin în orice țară din Asia, închidem ușa și plecăm. Acum suntem la pensie, dar am călătorit toată viața, am stat în Australia, în Papua Noua Guinee, călătoream cam 3 luni pe an. N-am întrebat-o cum a avut norocul ăsta, am zis că e prea personal, bănuiesc că soțul a avut ceva job-uri pe acolo, că ea a zis că nu a lucrat, sau or fi câștigat la loto. Sau pur simplu n-au nevoie de multe, vor doar să vadă lumea și se angajează temporar prin diverse locuri. Am cunoscut un cuplu în Hoi An, doi englezi ce călătoreau cu 3 copii mici după ei, predau engleza pe unde pot, se mută de colo colo, acum stăteau în Brunei – nu-i nimic de văzut acolo, maximum 2 zile, dar are legături grozave spre orice oraș din S-E Asiei așa că ne plimbăm cât putem. Asta ca să vedeți cum se poate trăi în lumea asta. O să vă mai povestesc eu despre oameni cu altă ocazie.

E cald rău, nu-s extrem de multe grade, azi, de exemplu, se anunță 32 de grade în George Town, dar umezeala te termină. Am zis că azi luăm o pauză, după ziua de ieri, ne-a făcut praf trekking-ul, mergem spre plajă după amiază. Salutări din George Town!

 

Taman Negara.penang.jpg HaLongBay.vacante.JPG

PS: Nu-mi vine a crede că au trecut 2 luni, nu le-am simțit. Am stat o lună în Tailanda, 3 săptămâni în Vietnam, câteva zile în Cambodia, cât să vedem templele, acum suntem în Penang, Malaysia. Urmează Indonezia. Toate poveștile din seria #2inAsia aici.