O să încerc să răspund la o serie de întrebări despre Asia de Sud-Est, întrebări venite de la voi, de la cunoscuți sau niște chestii care mă rodeau și pe mine înainte de a pleca în #vacanțavieții. Sper să vă fie de ajutor, dacă vă bate gândul să treceți continentul.

E periculos în Asia? 

Nu m-am simțit nicio secundă în pericol (poate doar în autobuzul spre Ninh Binh). Cred că dacă respecți niște reguli de bun simț, valabile peste tot în lumea asta, nu ai probleme. De exemplu, nu umbla noaptea de nebun pe străzi (cum se întunecă cum apar vânzătorii de fete, droguri sau…durian), nu te certa cu localnicii, respectă obiceiurile locale – nu intra încălțat în templu (unii te descalță și în magazine, baruri) și nu arunca cu bahtu-n vânt, are chipul regelui pe el și e păcat de…închisoare. Nu s-a legat nimeni de mine, și da, am ieșit și singură din casă, cel mult sunt mai amabili sau mai insistenți când îți oferă un taxi, nu m-a fluierat nimeni pe stradă, ca-n București, nu m-am ferit de nimeni pe trotuar, că vine cocalaru fix spre tine, o fi crezând că-i fermecător, specia asta e tot de București, nu mi-a zis nimeni nimic deși poate decolteul sau pantalonii erau prea mult pentru locul respectiv. E mai periculos să treci strada, mai ales în orașe ca Bangkok sau Saigon, e ticsit de scutere și nu opresc nici morți. În Vietnam te claxonează și pe trotuar, unde oricum abia încapi de scutere, mese și scaune.

Atenție la hoți, n-am pățit-o, însă toată lumea ne-a avertizat, mai ales în Saigon, Hanoi, Manila, și am întâlnit și câțiva pățiți, în Vietnam.

E ok transportul în comun? Dar taxi-urile?

Depinde. Bangkok are un sistem de trenuri la care noi doar putem visa – skytrain-ul. Vezi că or să te verifice când intri la metrou, la bagaje mari. Trenurile tailandeze sunt super decente și ieftine, dar nu te aștepta să ajungă mereu la timp. Autobuzele sunt de 2 feluri: cele pentru turiști – mai noi, mai scumpe și cele locale – vechi și ieftine, decente. Problema e că unii șoferi conduc ca nebunii. Avantajul în Tailanda e că totul e un pic mai organizat, găsești informații despre program și prețuri chiar și online, există birouri de informații în gări/autogări. Atenție în Sud, dacă văd că nu știi prețul e posibil să te taxeze mai mult. Am mers cu taxiul doar în Chiang Rai, a fost ok, am înțeles că în capitală nu prea pun metrul (poți lua un taxi-scuter, e plin de ele). De cele mai multe ori turiștii folosesc tuk-tuk-urile sau songthaew-urile (un fel de mini-camion, cu bănci de lemn).

În Vietnam e jale mare. Cu trenul e ok (dacă nu-i ăla basic), dar cu autobuzele…merg ca la formula 1, sunt pline vârf, nu s-a inventat semafor care să stea în fața șoferului de Vietnam, cele mai multe sunt vechi, vai mama lor. La fel, dacă te văd străin și neștiutor te taxează după față (albă deci bogată), cel mai bine e să întrebi la hotel, de ex, cât costă și să dai suma exactă. Deși, în Vietnam, nu există nicio garanție că deții informațiile corecte sau că ai plătit prețul real. Nu există site, program, orar în stații, prețuri afișate, totul e o nebuloasă intenționată, să mănânce și gura lor. E un site despre trenurile din Vietnam, însă nu e oficial, nu cumpăra de acolo, prețurile sunt cel puțin triple. Nu toți taximetriștii pun metrul, mai ales când te văd străin, unii cică umblă la el și dublează rata, așa că aș verifica, dar pot să-ți zic că am mers cu Vinasun și cu Malin și n-am avut nicio problemă. Dacă iei o rișcă, stabilește de la început prețul și condițiile să n-ai surprize, la fel dacă închiriezi o mașină privată (și întreabă la mai multe firme căci totul se negociază).

În Filipine prețurile sunt bătute în cuie – valabil pentru ferry, barcă, jeepney (autobuzele lor), tricicletă, orice. Și nimeni nu a încercat să ne ceară mai mult. Oricum, e foarte ieftin și, în majoritatea cazurilor, decent (jeepney -urile sunt extrem de aglomerate). Vezi că în multe cazuri există prețuri diferite pentru turiști (e legal). Toată lumea ne-a zis să nu luăm taxi în Manila, sau dacă luăm să apelăm la angajații hotelului, și așa am făcut (taximetriștii de Manila sunt vestiți în toată lumea).

filipine, jeepney

În Indonezia, în Bali e ok – mai toate prețurile sunt reglementate și unele firme au și site-uri, în Lombok e ca la nebuni – totul se negociază, trag de tine în toate direcțiile. Oricum, valabil pentru ambele zone, se pare că nu e indicat să iei transportul lor public, e aglomerat, încet și te fură la bilete, există maxi-taxi și autocare un pic mai scumpe, special pentru turiști (mai scumpe pentru ei săracii, că pentru noi e ieftin). Nu aș urca în taxi decât dacă îl cheamă hotelul sau dacă e Blue Bird, deși aș verifica și acolo să fie metrul pornit.

Malaysia are un sistem de autobuze foarte bine pus la punct – cel puțin în Kuala Lupur și Penang, unde am fost noi. Au și o navetă gratuită. Metroul e excelent (vezi că există și unele cu vagoane saparate pentru femei), la fel și autocarele. Singura problemă e aerul condiționat, sunt nebuni de legat! Stai cu șuba pe tine și afară-s 40 de grade la umbră. N-am avut tupeul să urc în taxi, nu pun metrul nici ăia. În Cambodia am stat puțin și doar în Siem Reap, aș zice că tuk-tuk-ul e atât de ieftin încât n-are sens să te târguiești și e bine să ai mărunți, sunt săraci și amabili.

Să ai pașaportul la tine, sau o copie, când cumperi bilet de tren sau autocar, valabil peste tot. Cel mai bine e să știi să te ții pe scuter – vezi mai multe locuri, e ieftin, nu stai după nimeni.

Să cumpăr online? 

Doar dacă vorbim de cazare și de site-uri serioase. N-aș lua bilete de feribot sau tren online, încă nu-s lucrurile chiar atât de așezate.

Să-mi iau laptopul? Să car aparatul foto?

Asta eram eu înainte de a pleca. Inițial am zis că renunț la laptop pentru tabletă, e mai ușoară și pot s-o car după mine. Neah, nu pot face mare lucru pe tabletă, am luat laptopul și l-am pus în seif, dacă aveam, sau în rucsac, cu lacăt. Dacă voia vreo unu să mă fure, mă fura el cu tot cu lacăt. Nu ne-a dispărut absolut nimic de nicăieri. Am dat însă DSLR-ul pe un aparat mic și bine am făcut, trebuia să mai am și grija lui și era atât de cald încât zău că numai 3 kile-mi mai lipseau de pe umăr. Da, i-am dus dorul uneori, dar dacă aș pleca iar mâine, tot acasă l-aș lăsa.

Am acces la Internet, Facebook, Twitter etc

Da. Toate cazările aveau net, de obicei gratuit (am plătit în plus doar în Bangkok), unii au wifi doar în hol sau la recepție, mai toate restaurantele/barurile au net. Cel mai bun internet cred că fu în Vietnam, cel mai prost în Indonezia. Facebook-ul a mers peste tot, în Vietnam nu a mers Google+ deloc, tot în Vietnam n-am avut acces la BBC, în Indonezia am avut ceva probleme cu yahoo și cele mai multe bloguri erau banate, în Tailanda era interzis Daily Mail-ul (mare pierdere).

filipine, Siargao

Unde găsesc bilete de avion ieftine?

Site-urile pe care le foloseam de obicei în Europa nu arată toate companiile care zboară prin Asia, e bine să verifici și fiecare companie în parte. De exemplu, pentru Tailanda ai Nok Air (sunt ok, uneori au prețuri mai bune ca Air Asia și au un fel de pachet avion+ferry+bus), Lion Air, Thai Smile, Silk Air. În Vietnam: VietJet (nu-i grozav, dar merge, vezi că întârzie mereu sau anulează zboruri), Jet Star, pe lângă Vietnam Airlines, care e un fel de low cost european, după umila mea părere. În Indonezia, pe lângă Garuda care e scump în general: Lion Air, Wings Air, Air Asia și multe altele, astea-s cele mai ok ca preț. Malaysia: Air Asia, evident, Malindo. În Filipine – Cebu Pacific e probabil cel mai ieftin, la concurență cu Air Asia. Am văzut că și Air Asia a băgat bilete combinate avion, bus, ferry pe anumite rute. 

Unele au incluse în preț un bagaj de cală, chiar dacă-s low cost – max 10 kg la Wings Air, max 15 la Lion Air – la altele bagajele de cală se plătesc separat, limita e mai mică pentru zborurile interne, iar cele de mână sunt limitate, dar nu te verifică nimeni (excepție fac unele insule unde avioanele sunt de mici dimensiuni, de exemplu Boracay). Nu trebuie să ai biletele printate, nu te costă nimic să le iei de la ghișeu, poți face check-in-ul pe loc. În Filipine, în unele locuri, se plătește taxă de ieșire din aeroport. Security check-ul e o glumă, comparat cu Europa, nu scoți laptop, cosmetice, nimic. Cel mai simpatic a fost în Siargao (Filipine) unde security check însemna că un angajat se uita prin bagajele tale de cală.

Citește și Cum găsești bilete de avion ieftine.

 

Să cumpăr din piețe? Cum sunt prețurile? 

O da, clar, e greu să reziști, e plin de chestii faine, mai ales în Tailanda, Vietnam, Cambodia și Indonezia. În Filipine e plin de made in China, nici dacă vrei să cheltui bani nu prea ai pe ce. Peste tot prețurile sunt umflate cu pompa, în Filipine mai puțin, cel mult dublate, la fel prin Tailanda, în schimb în Vietnam și Indonezia să te ții, cer și de 10 ori mai mult. Dacă te pricepi să negociezi, e rai. Unii or să te întrebe din start cât dai, îți pun calculatorul în față să scrii tu. N-aș lua pielea de pe ei, trebuie să trăiască din ceva. Apropo, nu te aștepta la calitate extra. N-aș da banii pe uleiuri de masaj, creme, îs bune de aruncat. Și dacă vrei fructe sau legume, trimite un localnic, ieși mai ieftin cu tot cu bacșiș.

Au prețurile afișate?

Da și nu. În general, unde e rost de turiști nu prea o să vezi prețuri afișate. Excepție a făcut, culmea, Vietnamul, în Saigon, unde până și la piață totul avea preț, de 10 ori mai mare, da era. În schimb în Hoi An până și la magazine produsele erau neprețuite, o apă la jumate putea să coste 7.000 sau 20.000 de VND.

Pot plăti cu cardul? E sigur? 

Da. Noi am mai plătit cu cardul la hoteluri și la supermarket-uri. La hotel e bine să ai și cash, unii au taxă de 3% pentru plata cu cardul.

Cu tur sau pe cont propriu? 

Noi am vrut să vedem totul pe cont propriu, să nu mergem cu tururi organizate, nu ne-a ieșit mereu, mai ales în Vietnam și în Filipine. Valabil peste tot, nu lua de la prima agenție care-ți iese-n cale, totul e supus negocierii, verifică, întreabă, altfel ajungi să plătești 40 de dolari pe un tur de 20 (ca la Halong Bay, de exemplu), și nu cumpăra de la hotel, de obicei e mai scump.

Cum sunt oamenii? 

Ca peste tot, unii chiar vor să te ajute, sincer, alții vor doar să facă un ban de pe urma ta. Sfatul meu e să întrebi mai multe persoane, dar să nu ai încredere în nimeni. O să ți zică vreun șofer de taxi de nu știu ce amic care are o ofertă de nerefuzat, zâmbește și zi pas. O să ți spună vreun șofer de tuk tuk că ai nevoie de papuci speciali, de cască, de mai știu eu ce, zâmbește și zi că întrebi la fața locului. Și tot așa.

Când să mă duc în Asia? 

Noi inițial am zis că plecăm în octombrie, dar am amânat din diverse motive, așa că aspectul vreme a devenit foarte important. Le-am aranjat pe toate și în funcție de vreme pentru că era deja jumatea lui februarie și urmau să vină, prin unele locuri, ba ploile, ba canicula. Las niște site-uri ca să vă lămuriți în ce lună/perioadă a anului e de mers prin Asia de Sud Est: selectiveAsia, besttimetovisit, goAsia.

 

Nu-mi mai vine nimic în cap acum, dacă mai ai nelămuriri și crezi că te pot ajuta, aruncă un mail. Mai găsești o serie de sfaturi despre cazare, vize, medicamente, vaccinuri – aici: Mini ghid de Asia(1). Cel mai important e să te relaxezi și să te bucuri de loc, stau și mă gândesc că n-am avut nicio experiență nasoală în cele 4 luni, singurele belele s-au produs tot din cauza noastră – eu am căzut din barcă în Tailanda, domnul a dat într-o groapă în Indonezia și ne-am aranjat picioarele și ne-a fost rău c-am mâncat rambutan ca înecații 😀

 

PS: Toate cele de mai sus sunt valabile pentru Tailanda, Vietnam, Indonesia, Malaysia, Filipine și Cambodia. O lună de Tailanda, o lună de Filipine, 3 săptămâni de Vietnam și vreo 3 săptămâni de Indonesia, nu mă fac specialistă în Asia de Sud-Est, toate lucrurile pomenite au fost experimentate la fața locului, dar sunt personale. Găsiți mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor.