Poate după primul articol din seria #2inAsia – prima întâlnire cu Tailanda – ați rămas cu impresia că Bangkok-ul e un oraș nașpa. Nu e. Nu tot în orice caz. Haideți să vă arăt și partea frumoasă a orașului.
Bangkok-ul e plin de temple, se pare că ar fi vreo 400. Cele mai cunoscute sunt Wat Phra Kaew (templul lui Buddha de smarald), Wat Pho (templul lui Buddha culcat) și Wat Arun (templul apusului). Cel mai important templu al Tailandei e Wat Phra Kaew, e și cel mai vizitat, dar mie parcă mi-a plăcut mai mult Wat Pho. Wat Arun e mult mai mic dar cred că e cel mai spectaculos.
Templul lui Buddha de smarald (găsiți istoria lui aici) e în curtea palatului regal. Biletul costă 500 baht, se cumpără de la intrare, cred că e mereu aglomerat, atenție la ținută, pe mine m-au întors din drum pentru că pe sub eșarfă aveam bretele nu mâneci – this is not cover, no, no – închiriază cămăși la intrare, lași 200 de baht depozit.
Cum ajungi la Wat Phra Kaew – iei barca (15 baht de persoană), cobori la Tha Tien sau Tha Chang.
!Biletul e valabil și pentru Vimanmek palace, fostă reședință regală, dar și pentru Abhisek Dusit Throne Hall și Ananta Samakorn Throne Hall. Ultima ne-a plăcut cel mai mult, deși e relativ nouă, nu se fac poze, va trebui să mă credeți pe cuvânt – e spectaculos!
Acolo fu jale cu ținuta și cu verificările. N-ai voie cu aparat foto, telefon, ochelari de soare, pălărie, pantalonii scurți îs prea scurți, într-o parte ai voie cu pantaloni, ca femeie, în alta nu și se lasă cu pipăieli la intrare, să fie siguri că respecți ordinea și disciplina. Și 2000 de baht amendă dacă scuipi:-p
Toate cele 3 palate sunt în același loc, în nordul Bangkok-ului. Cel mai rapid se ajunge tot cu barca, de la Krung Thon bridge, mergi cam 20 de minute de acolo. Noi am coborât la Thewet, o stație mai devreme, și nu știam de ce e plin de pești lângă ponton. Pentru că toată lumea le dă de mâncare. Omuleții de pe pod vând pâine.
Wat Pho e cel mai vechi templu din Bangkok. Și cel mai mare, îți trebuie cam jumătate de zi pentru el. E foarte cunoscut pentru uriașul Buddha culcat – 46 de metri lungime și 15 metri înălțime. Se pare că ar avea cele mai multe statui ale lui Buddha, peste o mie. Complexul e superb. Mi-a plăcut foarte mult și am plecat de acolo cu o stare de bine. Până am dat peste unu cu-n boa-n gât.
Wat Pho e la câteva minute de mers pe jos de palatul regal. Intarea costă 100 de baht. La vreo 10 minute de templu e piața de flori, dar am zis că dacă mai dau peste vreun deținător de pet exotic mă duc direct la aeroport și plec dracului acasă. La cam jumătate de oră de Wat Pho înțeleg că e Chinatown și, lângă el, cartierul indian, n-am mai fost.
Wat Arun e peste apă de palatul regal – 3 baht costă să traversezi Chao Phraya. Ca să intri în templu scoți din buzunar 50 baht. Noi am intrat gratis. Fotografiam un cocoș de la intrare când m-a abordat o doamnă, cred că franțuzoaică era, și mi-a dat biletele. Eu am crezut că vrea ceva de la viața mea deci mă uitam la ea – vrei ceva pe ele? sau cum? Nu, nu, take it.
Atenție la scări, sunt extrem de abrupte. Ce-i prin jurul templului principal se poate vizita gratis. Și se vede fain apusul, că doar de aia îi zice templul apusului.
Găsiți aici o listă a templelor din Bangkok.
Așa-i că-i fain Bangkok-ul? Stați că n-am terminat. Întregul oraș e o piață, de mâncare mai ales, dar cea mai mare piață din Tailanda e Chatuchak. E uriașă, n-am făcut mulți purici prin ea, era prea aglomerat, am preferat parcul de lângă. (cea mai apropiată stație – Mo Chit, cu sky train-ul, sau Kamphaeng Phet, cu metroul).
Că tot am pomenit de parc, Lumphini park merită o vizită, pentru răcoare și pentru dragoni:
Am observat că fug de oameni dar, dacă vă e teamă de ei, vă sfătuiesc să nu vă aventurați prin iarbă. Se pot închiria și bărci – 40 baht, plus alti 40 depozit. Cea mai apropiată stație e Si Lom.
Era să uit de cartierul roșu din Sukhumvit, să vă zic vouă, că noi chiar am uitat să mergem.
E plin Bangkok-ul de mall-uri, n-am mai văzut așa ceva, noi am fost doar la Asiatique, era aproape de hotelul nostru (mă rog, vreo 40 de minute am mers), plus că e o navetă gratuită de la Sathon pier către Asiatique (zilnic, la 15 minute).
Sunt o mulțime de zgîrie nori în oraș, deci multe oferte să vezi Bangkok-ul de sus (le găsiți pe Tedoo). Ne-am trezit și noi într-o seară dar prea târziu, mai toate ziceau că e nevoie de rezervare în avans, cu vreo săptămână înainte chiar.
Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor.
PS. Bangkok a fost prima oprire din călătoria în Asia de Sud-Est. Acum suntem la Ayutthaya, mâine plecăm spre Sukhothai.
si, fara nicio poza din cartierul rosu? 🙂
Cred ca stii deja ca are un nume foooarte lung Bangkok-ul, dar cum sa tii minte asa ceva?!? „Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit.” :))) eu n-am avut rabdare nici sa il citesc complet 😀
Lucian – fara, fara, n am mai ajuns.da un goagal:-p
Alexandra – da, nici eu n am avut rabdare:-p