Cred că dacă o să căutați obiective Istanbul, atracții Istanbul, ce vizitezi la Istanbul, Grand Bazaar și cafeneaua Pierre Loti sunt mai peste tot în primele 5 de văzut. Ei, țin să vă anunț că mie nu mi-a plăcut marele bazar, iar la Pierre Loti m-am umplut de draci, că tot era ziua mea.

Și, de ziua mea, am zis că vreau o plimbare pe Bosfor spre cafeneaua Pierre Loti, o cafea turcească, cu ochii în Cornul de Aur, în jur de 12 așa, ca să prind chemarea la rugăciune, deosebit. Luăm barca de la Haliç (lângă Eminönü) spre Eyüp, apoi funicularul, și am ajuns. (nu am luat croazieră că nu am răbdare să stau 3 ore pe apă, am urcat cu funicularul de lene, drumul nu-i lung, am coborât pe jos, prin cimitir, ne-am luat Istanbul travel card – 6 lire cardul, îl încarci cu bănuți și orice călătorie pe mijloacele de transport în comun, că vorbim de autobuz, metrou, barcă, funicular, tramvai, costă 2,15 lire turcești)

 

Evident că nu doar eu voiam să-mi beau cafeaua deasupra Cornului de Aur, și mă așteptam la asta, căci mai pe la toate obiectivele vestite era plin de lume. Așadar mă așez frumos pe margine, doar, doar o pleca cineva. Îmi pusesem speranțele într-o divă ce stătea singură la masă, cu o cafea în față, citea o carte, mă rog, se cam făcea că citește, probabil i se părea chic. Dacă aș fi fost la Londra, m-aș fi dus și m-aș fi așezat lângă ea, după ce-i ceream permisunea, se practică, dar așa…

Se eliberează o masă și mi-o iau de sub nas unii care abia veniseră. Deja mă enervez, m-au văzut că stau acolo, s-or fi gândit că stau  de tâmpită, orbită de strălucirea Bosforului?! Nu, la Istanbul e junglă, vrei ceva, dai din coate. Îmi mai zboară o masă de sub nas, diva citește în continuare, mie-mi vine să mă duc să-i iau cartea și să i-o arunc în apă… hopa, încă o masă. Gata, a mea e. Pun aparatul, trag scaunul, pe partea cealaltă a mesei mai apare un aparat – mă scuzi, vii sau pleci? Venea, a sărit si el pe masă ca și mine. Zic nu-i bai, că erau două mese unite, stăm noi pe-o parte, voi pe alta. Ok, sigur. Băi nene și vine chelneru, ne trage masa din față, de parcă nici nu eram acolo. Stai, domnule, că tocmai ne-am așezat, le putem lăsa unite? Nu, nu, table for 4, stați toți la aia. Păi stai așa, că nu-i chiar for 4 și nici nu suntem împreună. No, no, table for 4, să stăm toți acolo. Deci nu vă zic că m-am enervat și acu, scriind despre asta. Îmi stătea pe limbă un hai sictir, că știu că înțeleg, doar de la ei l-am luat, dar m-am abținut (cred că era-n stare să mă și bată), și am zis știi ce, fac ceva în masa voastră, și în cafeneaua voastră, și în tot neamu vostru… Mă rog, multe am spus eu, în gând, lui i-am zis thank you și am plecat.

Deci eu zic așa – dacă e aglomerat, te poți lipsi de marea cafenea, se vede orașul de sus și fără să stai la mesele prețioase, și poți să îți iei niște chestii de jos, de la bazarul ce începe în dreptul moscheii, și stai frumos, liniștit, fără îngrămădeală (că-s mesele una peste alta, să încapă tot turistu).

Până la urmă mi-am sărbătorit ziua cu fundul pe scările murdare din Eminönü, cu un sandwich cu pește și murături acre, printre sute de turci și turiști, abia am găsit un loc liber pe scări, la mese era full, și a fost excelent (fără nicio urmă de ironie, chiar mi-a plăcut).

_________

Ce mai vedeți în Eyüp, că știu eu sigur că o să vă duceți la cafenea – moscheea Eyüp Sultan, moscheea Zal Mahmud Pasha, bazarul, portul e simpatic, ne-am plimbat un pic pe malul apei, și printre magazine și pe străduțe, zona e destul de liniștită, comparată cu centrul.

 

cornul de aur.JPG eyup port.JPGIMG_1793.JPGIMG_1792.JPG

 

Mă iertați dacă am distrus un mit. Să mai dărâm unul, dacă tot m-am apucat. Marele Bazar (Kapalıçarşı). Mie mi s-a părut fie un bazar de fițe, fie un mall expirat (că unii îi zic cel mai vechi mall din lume). Clădirea e superbă, mai ales tavanul, e uriașă, e ca un labirint, ne-am trezit de câteva ori pe aceleași străzi, sunt 64 de artere și 22 de porți, se pare că sunt peste 4 000 de shop-uri, e plin de marfă de toate felurile și culorile, dar îi lipsește total … viața. Plus că toți sunt puși pe căpătuială și e plin de falsuri. Miss, o geantă, ceva? Avem Prada, Burberry, Louis Vuitton… Desigur. Și toate-s neprețuite, nu au etichete, prețul se face pe loc, după față. Impresia mea a fost că nu merită să iei nimic de acolo, cred că oricât ai negocia, tot vei da mai mult decât face. (!grand Bazaar e închis duminica)

 

grand bazaar1.JPG grand bazaar.JPG marele bazar.JPG

 

Mult mai autentic mi s-a părut bazarul egiptean sau spice bazar (Mısır Çarşısı). Prima oară am nimerit în el din întâmplare, ne-a plăcut așa că am revenit, e genial, deși nici n-ai pe unde merge. Un râu de oameni curge pe artera principală, printre tarabe pline cu mirodenii, ceai, ceramică, lustre, dulciuri, orice….miroase a cafea, miroase a ghimbir, un nene întoarce un kunefe într-o chichineață de 2 pe 2, în spate are câteva scaune și mese, pline de oameni, un altul învârte de zor un kebab, așteaptă mușterii la rând sau la mesele mici, îngrămădite printre trecători, altul încinge plita pentru castane și porumb, e coadă la cafea, e coadă la kebab, e coadă la orice. Ăsta bazar, nene! Și țineți cont că zice asta o fițoasă ce nu prea se împacă cu aglomerația.

 

spice bazaar1.JPG spice bazaar2.JPG spice bazaar.JPG

 

Și, la spice bazaar, au și prețurile afișate. Am mai ajuns, tot din întâmplare, obișnuiam seara să ne plimbăm pe lângă hotel, la Old bazaar (e la cel mult 20 de minute de Hagia Sofia, țineam linia de tramvai). Bazarul nu-i cine știe ce, dar dacă fumezi narghilea acolo e locul tău. Fix lângă intrare ard cărbunii de zor, imediat te învăluie căldura și mirosul de narghilea. E foarte pitoresc locul.

Ne-a plăcut și Arasta bazaar, în spate la Hagia Sofia, treceam zilnic prin el, în drum spre hotel. E mult mai mic și mai aerisit, și parcă are niște chestii mai de calitate – nu toate, mie mi-au atras atenția hainele și covoarele. Însă cel mai mult mi-au plăcut – stați și vă minunați – gurile de canal:D

 

Arasta bazaar.JPG

 

Bazarul egiptean e în Eminönü, un pic mai sus de port. Zona e foarte animată, e plin nu doar de turiști, ci și de localnici. Recomand un pește cu ceapă și murături, fie de la barca- dragon ce plutește pe apă, fie la mesele de sub podul Galata (6 lire peștele/2 lire murăturile). Sau, că tot veni vorba de mâncare, urcați spre spice bazar, e plin de fast food-uri și restaurante, și în bazar dar și pe lângă, nu arată ele cine știe ce, însă nu vă lăsați păcăliți de aparențe. Am ajuns la concluzia că în general, și mai ales la turci, e bine să mănânci unde mănâncă localnicii, nu unde mănâncă turiștii. E mai bun și mai ieftin. 

În Eminönü sunt și moscheea nouă, moscheea Rüstem Pasha, e plin de clădiri vechi și interesante. Acolo e și stația de ferry.

 

eminonu.JPG galata.JPG

 

Revin cu detalii despre transport și prețuri.