De fapt cele mai frumoase momente, căci sunt 6 la număr. Da, e vorba de chemarea la rugăciune. Musulmanii se roagă de 5 ori pe zi, dar sunt 6 chemări la rugăciune (așa am citit, e posibil să greșesc). Istanbulul se umple de o tânguire ireală. Parcă totul stă pe loc, întregul oraș se cufundă în liniște și ascultă muezinii ce parcă vorbesc unii cu alții. În acele momente am găsit exotismul de care vorbea Pamuk, pierdut, mare parte din el, odată cu occidentalizarea. Zici că ești în altă lume.

Ezan sau Adhan se numește chemarea la rugăciune și răsună în întreaga țară în funcție de latitudine, longitudine, apus, răsărit și poziția geografică față de Mecca. Așadar orele se schimbă mereu, n-aș putea să vă zic când anume să vă pregătiți pentru momentul de muzică divină, dar cred că cel mai fain ar fi să vă prindă fie în curtea moscheii albastre, fie între cele două moschei celebre – cea albastră și Sfânta Sofia, sau undeva sus, deasupra orașului. Găsiți aici mai multe detalii despre ore.

*Mă rog, poate cel de la 5 dimineața nu-i tocmai cel mai grozav moment, dar nu pot să spun că m-a deranjat foarte tare, deși stăteam aproape de moscheea albastră și mai aveam o moschee pe stradă, la două minute de hotel. Mă trezeam, moțaiam un pic, cu zâmbetul pe buze, și picam rapid înapoi.

M-am amuzat când am citit un articol al BBC din 2012, cum că nu toți imanii aveau voce și se înregistraseră foarte multe plângeri, în loc să pună mâna pe Coran istanbulezii își puneau perna pe cap. I-au trimis la cursuri, dar, în unele cazuri, n-a fost nici har de la Dumnezeu, nici chip de reparație, așa că moscheile care n-au norocul să aibă un iman sau un muezin înzestrat, au fost legate, prin radio, de o moschee cu voce bună.

Am rămas uimită când am văzut că Istanbulul are peste 3.000 de moschei (3.113 în 2013/hurriyetdailynews.com). Numărul lor a crescut mult în ultimii 10 ani, în condițiile în care populația orașului scade, sunt acum aproximativ 14 milioane de locuitori.

Cele mai cunoscute moschei sunt Moscheea Albastră și Sfânta Sofia. Din exterior, mi-a plăcut mai mult moscheea albastră, Hagia Sophia nu-i la fel de spectaculoasă, pe afară, dar interiorul e mult mai interesant. La cea albastră se intră gratis, accesul e interzis în timpul rugăciunii, la Hagia Sophia biletul costă 30 de lire (se cumpără de la intrare, de la ghișeu sau de la aparate). Dacă ultima e muzeu și nu există reguli de ținută, la prima ai acces doar dacă ești decent, ai capul acoperit (femeile) și desculț – fără fustă scurtă, pantaloni scurți, umeri goi (au fuste și batice de împrumut la intrare, gratuite).

Am nimerit cu un grup de chinezi (asta apropo de turiști de groază), băi nene, dacă nu le-au băgat aparatul în ochi oamenilor care se rugau. Urât. Am făcut și eu poze, evident, dar nu te ucide un pic de discreție. Una intrase în zona din mijloc, rezervată bărbaților, n-a știut, cu siguranță, cum și eu era să intru încălțată într-o moschee (nu mi-am dat seama) sau cum am intrat la baie la băieți, am mai zis, noroc că turcii îs obișnuiți cu turiștii proști.

 

Sfânta Sofia e o minunăție, și ca istorie și ca arhitectură. E o îmbinare de creștinism și islam. Clădirea actuală a fost ridicată în vremea împăratului Iustinian (în 532). În 1453 catedrala a fost transformată în moschee. În 1935 a devenit muzeu.

 

Moscheea albastră (sau Sultanahmet) a fost ridicată între anii 1609 – 1616 din ordinul sultanului Ahmed I. A ieșit un pic de scandal pentru că, spre deosebire de înaintașii săi care au construit moschei cu prada adunată din războaie, Ahmed I a luat bani din trezorerie. Nu știu cât a costat, dar e superbă.

 

Găsiți aici o listă cu cele mai frumoase moschei din Istanbul.

Hai și pe pagina de facebook a vacanțelor!