Topkapi sau Dolmabahçe? Oare la care să mergem, că n-avem timp de amândouă. Topkapi e mai vechi și a fost reședința sultanilor timp de vreo 400 de ani, pare mai interesant. Dar Dolmabahçe pare mai spectaculos, din poze… Până la urmă am ajuns în ambele, nici mie nu-mi vine a crede cât de multe am văzut la Istanbul în 4 zile.

 

Construcția Palatului Topkapi a început în 1460, la câțiva ani după ce Mehmed al doilea a cucerit Constantinopolul (1453). Palatul a fost gata în 1478 și de atunci, până la jumătatea secolului 19, a fost centrul administrativ al imperiului Otoman. Complexul e imens – bucătării (vreo 3 clădiri mari, se pare că la un moment dat erau peste 1 500 de bucătari și personal auxiliar), grajduri, arhivă, depozit de bijuterii, moschee, clădiri administrative, dormitoare, harem, grădini, fântâni, foișoare de vară, săli de ceremonii, școala – e un oraș în oraș. Și e impresionant.

Cel mai mult mi au plăcut interioarele, o explozie de culori, modele si forme. Parcă ești într-o poveste orientală:

Tot căscând noi gura pe la muzeu – Doamne, ce bijuterii zac acolo! – ne pică ochii pe … hopa! sabia lui Ștefan cel Mare! Băi, aștia ne-au luat sabia! Bine, nu mai zicem câte au luat și de la câți, sau cu ce și cum au ridicat toate minunățiile alea, să trecem peste.

Am stat câteva ore bune, deși am zis pas la secțiunea de harem. Fusesem la harem la Dolmabahçe și am ajuns la concluzia că nu se merită. Femeile erau niște chestii de mâna a doua așa că n-aveau față de încăperi luxoase, zona e mult mai simplă decât aria masculină, merită vizitată doar dacă ai vreun interes anume sau dacă chiar vrei să vezi cum trăiau soțiile de sultan.

Eram la Dolmabahçe, lângă sala ambasadorilor (acolo erau primiți oaspeții străini), ghidul ne arată ferestrele prin care se zărea sala luxoasă, și ne zice aici stăteau femeile și trăgeau cu ochiul, că n-aveau voie la întâlniri oficiale (geamurile erau mici, la baza podelei, trebuia să stai în genunchi, sau pe burtă, să vezi ceva prin ele). Și tot grupul, care până atunci fusese destul de apatic, deși bietul ghid se chinuia cu glumițe și formule de salut în diverse limbi, a început să fiarbă de indignare.

 

Palatul Dolmabahçe e moftul sultanului Abdulmecit. A fost terminat în 1856 și tot calabalâcul s-a mutat de la Topkapi pe malul Bosforului. Dolmabahçe înseamnă grădina umplută, am aflat de la Pamuk, pentru că acolo ar fi existat un golf ce a fost umplut cu pământ.

Dolmabahçe e fastuos, spre deosebire de vechea reședință, e o combinație între arhitectură turcă și europeană, nu seamănă deloc cu clădirile tradiționale. Sunt peste 300 de camere și săli, fiecare diferite, unele pline de decorațiuni aurite, de carpete din mătase. Cea mai mare încăpere e sala de bal, se pare că e cea mai mare sală de bal din lume, are un candebru de 4 tone și jumătate. Înțeleg că palatul a rămas așa cum l-a lăsat ultimul sultan, inclusiv covoarele și perdelele. Tot acolo a locuit o perioadă și primul președinte turk, Ataturk, acolo a și murit, de aceea toate ceasurile sunt oprite la ora 9 și 5 minute.

Fotografiatul e interzis în interior așa că nu prea am ce să vă arat, dar vă zic că arată într-un mare fel. Și, ce m-a mirat, nu s-a folosit deloc de faptul că stă fix lângă apă, mi-a părut că stă cu fundul la Bosfor, să-i facă-n ciudă.

Deci Topkapi sau Dolmabahçe? N-aș putea să aleg nici după ce le-am văzut, singurul criteriu ar putea fi tradițional sau modern?, ce vrei să vezi? La oricare ai merge cred că cel mai bine e să te duci cât mai devreme, nu doar că e mai liber (când am plecat noi de la Topkapi, pe la 2, intra ditamai puhoiul de lume), dar sunt foarte mari, sunt foarte multe de văzut. La Dolmabahçe, pentru că vizita e cu ghid și nu se fac poze, nu stai chiar o zi întreagă, deși curtea e destul de mare și ai destule de văzut în exterior, dar Topkapi, așa cum am menționat deja, e uriaș.

La ambele se pot cumpăra bilete la pachet sau separat. La Topkapi – pentru palat biletul costă 20 de lire, 15 pentru harem, 20 pentru moschee -Hagia Irene. Palatul e închis marțea, găsești programul și mai multe detalii pe site, au doar un ghid audio, dar e plin de ghizi la intrare, biletele se pot cumpăra de la ghișeu sau de la aparate (ambele la intrare), fotografiatul nu este permis în toate clădirile, atenție la semne.

La Dolmabahçe vizita e cu ghid, în interior, biletele se vând la intrare și se intră doar la anumite ore, când cu ghid în turcă, când cu ghid în engleză, deci eu zic să te duci direct la rând și apoi să te plimbi prin curte. Biletul costă 40 de lire (separat – palatul 30 de lire, haremul 20) și e valabil și pentru muzeul de artă. Există și un museum pass, nu știu dacă se merită, info aici (nu-i valabil la Dolmabahçe).