Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar iubitul brazilian nu e printre ele, din simplul motiv că nu cred că există atâția brazilieni cât să ajungă pentru toate doamnele ce vizitează Ubud. Chiar și așa, Ubud e un loc foarte fain în care sigur mă întorc dacă mai ajung vreodată prin Bali. Am stat 10 zile și am mai fi stat mult și bine, deși mare lucru n-am făcut, ce am vizitat prin jur și prin oraș am vizitat în ultimele zile, pe principiul am stat aici aproape două săptămâni și n-am fost nicăieri. Ubud te invită parcă la leneveală, la relaxare, nu degeaba e plin de școli de yoga și ești sfătuit să-ți trăiești viața încet, calm, sănătos – sunt câteva magazine cu mâncare eco, organic, bio, deși mă îndoiesc că mulți și le pot permite, până și nouă ni s-au părut cam scumpe, și așa ajung la altă caracteristică a orașului – s-a transformat încet, încet, într-o enclavă a turiștilor. Dar și-a păstrat autenticitatea. Nu vă așteptați la un loc perfect, nu uitați că e Asia de Sud-Est – săracă, uneori nedreaptă, cu infrastructură proastă, cu diferențe de la cer la pământ între săraci și bogați.

 

Primul lucru care mi-a sărit în ochi au fost 1. porțile caselor din Ubud – sunt senzaționale! Fă o plimbare pe strada principală, intră un pic pe străduțele adiacente și o să descoperi adevărate comori.

2. Tradițiile – Bali e un loc plin de ceremonii așa că, dacă ai noroc, poți prinde vreo sărbătoare, noi am avut mare noroc, avantajul de a sta mai mult, am povestiti aici. Sau te poți mulțumi cu un spectacol pus în scenă special pentru turiștii străini. Aproape zilnic au loc spectacole de dans tradițional balinez, ba la Palat, ba la templele de prin oraș. Biletele costă 75.000/80.000 de rupii, se vând la toate hotelurile/pensiunile/hostelurile sau la comercianții de pe stradă.

3. Orezăriile – ai auzit probabil de orezăriile din Ubud, orice agenție sau hotel vinde tururi printre ele. Eu îți recomand să te duci pe cont propriu, nu-i atât de comod probabil, dar e mult mai fain, zici că întregul loc e al tău. Dacă știi să mergi pe scuter, e chiar simplu, noi nu știm așa că am închiriat 2 bicle. Tegallalang nu-i departe de Ubud, numai că drumul = multe dealuri, e bine când te întorci, dar la dus…te cam termină. Oricum, dacă am mers noi, care scoatem biclele din an în Paște, poate merge aproape oricine. GPS-ul ne-a fost ghid și ne-am plimbat agale printre ferme fără să ne deranjeze nimeni, cu excepția unor căței care se dădeau viteji, dar fugeau mâncând pământul.


Dacă ai o mașină, poți merge și la orezăriile de la Jatiluwih, la vreo oră jumătate de Ubud.

4.Campuhan ridge walk – ce mi-a plăcut la Ubud, printre altele, e faptul că deși strada principală e destul de animată, ba chiar poate părea aglomerată la un moment dat, e de ajuns să intri pe străduțele perpendiculare și dai de liniște și pace, treci de la oraș la zonă rurală în câteva minute.

Ca să ajungi aici, mergi pe artera pricipală, spre Blanco museum sau cauți hotel Ibah pe hartă. Plimbarea începe imediat după hotel. O să dai și de o cafenea super drăguță, Karsa, de orezării, de dealuri cu palmieri, case cochete, nouă ne-a plăcut mult plimbarea.

5. Pădurea maimuțelor – Sacred Monkey Forest, așa cum bine zice numele, e o pădure plină de macaci (peste 600 se pare) ce fac ce vor ei căci sunt …sacred. Te sfătuiesc să te duci cu mâna goală, dacă li se năzare că ai ceva în geantă, nu mai scapi de ele, se urcă pe geantă și trag de ea, se agață de tine, fură tot ce prind. Vând oamenii ăia banane la intrare însă cred că cel mai bine e să le ignori sau să le observi de la distanță – unele sunt duse rău cu pluta, mă și gândeam unde fac antirabicul pe acolo. Nu te lăsa păcălit de fața lor nevinovată.

Pădurea nu e doar un sanctuar al maimuțelor, e și un parc foarte fain, numai bun de o plimbare. Intrarea costă 30.000 de rupii de persoană.

6. Templele – nu-s la fel de spectaculoase ca cele celebre – Tanah Lot sau Uluwatu – dar dacă tot ești acolo e păcat să nu le vezi, plus că e mult mai liber ca la cele vestite, dai rar peste turiști. Nu mă refer la Goa Gajah (peștera elefantului, la oră și un pic de Ubud, cu mașina) sau la Yep Puluh (aproape e Goa Gajah), ci la cele de prin oraș – e unul simpatic chiar la strada principală, lângă Lotus Cafe, are un lac plin de nuferi în față – poate fi vizitat și fără să fii client al restaurantului, deși mâncarea e foarte bună, cam scumpă ce-i drept. Mai e unul după hotelul Ibah (e permis accesul doar cu sarong), unul la ieșirea din Ubud spre Tegallalang, altul în drum spre Petulu, mai sunt unele prin orășel, le găsești sigur.

Ce temple vizitezi în Bali

7. Palatul regal – nici ăsta nu-i măreț sau impunător ca un palat în toată regula, dar e simpatic, gratis și la îndemână.

8. Piața din Ubud – e lângă palat și e plină de lucrușoare numai bune de luat acasă (noi am trimis pachet chiar, a ajuns în mai puțin de 3 săptămâni). Atenție însă, să nu dai cât cer căci prețurile sunt și de 10 ori mai mari. Totul se negociază, știu ei cât pot lăsa așa că nu-ți fă grij, sigur au făcut o afacere. La fel și tu, chiar și dublate sau triplate, prețurile sunt mici comparat cu Europa. Ca să înțelegi cum merge treaba – o pălărie colorată poate costa 300.000 de rupii, 80.000 sau 50.000 – aceeași pălărie! Un sarong poate costa 200.000, 100.000 sau 50.000. Dacă iei mai multe, le lasă și la 40.000. Sunt unele mai subțiri care costă și 20.000 de rupii, deși cer inițial 60.000. Totul depinde de cât de bine știi să negociezi. Noi suntem praf la acest capitol și tot n-am dat cât cereau pentru că dacă te văd că pleci, lasă singuri la preț. Oricum, trebuie să recunosc, câteva chestii le-am negociat un pic, n-am crezut că o să ajung să fac asta, dar pe bune că unii ne luau de proști. Am observat că vânzătorii de la etaj și cei de la subsol cer mai puțin, probabil pentru că mai toată lumea se înghesuie în zona de mijloc sau pe străduța în vale.

9. Păsările de la Petulu – satul e la câteva minute de centrul Ubud-ului, cu mașina, cred că faci maximum 15 minute cu scuterul, și vreo 20-30 de minute cu bicla, noi am mers pe jos, vreo 50 de minute. Nu recomand plimbarea pe jos din simplul motiv că or să te latre toți câinii din sat, e de mers seara, în jur de 5, când se întorc păsările de pe coclauri. La fel, nu-i wow, dar e drăguț. Deși sunt cam gălăgioase și fac o mizerie de nedescris, egretele sunt șefe în Petulu, localnicii cred că aduc noroc. Intrarea în sat costă 20 sau 25.000 de rupii (am uitat).

10. Trec pe listă și muntele și lacul Batur, deși n-am fost, de lene, data viitoare nu le mai ratez, par super faine. Și dacă pe munte e indicat să urci cu ghid – se vând tururi peste tot (parcă era 300.000 de rupii de persoană/se pare că e mereu aglomerat, de aia am zis pas), drumul până la lac poate fi făcut cu bicicleta.

11. Hai să trec și plaja, că tot e aproape – Kuta e la aproximativ o oră jumătate de Ubud (60.000 costă mini bus-ul, întreabă la hotel), la fel și Candidasa, Sanur e la cel mult o oră. Ca să nu mai spun că Nusa Lembongan – o insulă mai liniștită ca Bali, bună pentru scufundări și surf – e la o oră jumătate de Sanur (de acolo pleacă bărcile, se vând tururi si în Ubud, cu tot cu autobuz spre Sanur, evident că și alea se negociază, sunt multe companii, cele mai multe cu review-uri proaste, noi am folosit Scoot, e ok, există și o barcă locală, însă nimeni n-o recomandă).

12. Dacă la sosire m-au impresionat porțile, la plecare am realizat că Ubud e un loc aparte, cu bune și cu rele, evident, dar cu un farmec al lui. Sunt locuri care pur și simplu îți plac, fără un motiv anume. În Ubud totul e parcă pe slow motion, oamenii îți zâmbesc, salută, da, unii încearcă să ți vândă una alta, ca peste tot în Asia, dar cei mai mulți sunt amabili și deloc deranjanți, glumesc, râd, pe alocuri dai de magazine și terase cochete, peste oameni din toate colțurile lumii. Așa că închei lista cu atmosfera, deși e o chestie subiectivă.

Mai sunt și câteva muzee, plus o mulțime de locuri interesante prin jur, la cel mult 2 ore distanță (cu mașina), poți face yoga, poți lua cursuri de gătit, te poți duce la spa, masaj, sau poți pur și simplu sta degeaba. Mai știu eu unii:D

Cum ajungi în Ubud

Cel mai apropiat aeroport e Denpasar, la vreo oră jumătate. Poți lua un taxi – cel oficial al aeroportului, biroul e imediat după ieșire, zici unde mergi, plătești și apoi te ia în primire șoferul, găsești prețurile pe site, doar că nu-s actualizate, până în Ubud era 300.000 de rupii, am plătit de fapt 350.000, până la pensiune. Există și taxiuri de ocazie, numai că trebuie să negociezi tariful. Noi n-am avut încredere, plus că am ajuns noaptea. Altfel am fi luat probabil un shuttle, știu că există, costă 60.000, l-am luat la întoarcere, dar nu știu exact cum se book-uiesc, mai bine întrebi la hotel sau verifici site-ul perama, au și ei transport de la aeroport, un pic mai scump. Ține bine de geantă, or să tragă unii de ea, să te ajute, adică să facă un ban.

Cazare Ubud – se găsesc cazari pentru toate buzunarele și pretențiile, de la hostel până la 5 stele. Noi am stat la o pensiune cu 15 euro pe noapte, scump Bali, nu? Mulți se cazau pe loc, fără rezervare, cred că e imposibil să nu găsești ceva pe acolo.

Restaurante și prețuri – Ubud e ticsit de restaurante, nu toate sunt grozave, cele de la strada principală sunt mai scumpe ca cele de pe străzile mai dosite. Nouă ne-a plăcut la Umah Pizza, pizza e făcută pe vatră, pastele sunt delicioase (nu prea ne-am omorât cu mâncarea tradițională) și porțiile sunt mari. Îți mai recomand și Fair Warung Bale – angajați super fericiți, cântau, glumeau, mâncare bunicică și prețuri decente. Am descoperit și o patiserie simpatică, Bread Life, în sfârșit am avut curaj să mănânc și eu ceva dulce. General valabil în Indonezia, de fapt în toată Asia de S-E, atenție la notă, ne-au băgat vreo 50.000 din burtă chiar din prima zi. Unii adaugă un service charge de 5%, alții 10% taxa, alții ambele, verifică meniul.

O mașină cu șofer costă cam 600 – 700.000 de rupii/pe zi, erau unii prin oraș ce afișau 40 de dolari, probabil că și ăia negociabili. Să închiriezi o biclă costă 25-30.000 de rupii.

O apă mare e cam 6 – 7.000 de rupii, pizza e între 25 și 50.000, pastele încep de la 40.000 și urcă până la 90.000 în funcție de loc, un mic dejun începe de la 25.000, o bere mare costă de la 32.000 în sus (la restaurante), un pahar de vin e între 30 și 50.000 (alcoolul e mai scump prin Indonezia, vor să l interzică de tot localnicilor, să-l vândă doar turiștilor străini – am mai povestit eu despre subiect când am scris despre Lombok). În general, o masă la un loc cu prețuri decente, nu depășește 200.000 de rupii, pentru 2 persoane.

Sunt bancomate prin tot orașul, unele au limită de 1,5 milioane rupii, altele dau 2 milioane, unele chiar 2,5, de obicei nu percep comision (verifică la fața locului) – cam peste tot in Indonezia noi am scos de la Mandiri bank.

 

Mai multe despre Ubud: Ubud – serenity now. Poze pe pagina de facebook a vacantelor – Indonezia.