Na c-am ajuns și-n Malaysia! Mai devreme decât plănuisem inițial dar așa s-a nimerit, v-am zis că totul depinde de prețul biletelor de avion. Ne-am oprit mai întâi în Kuala Lumpur, nu de alta dar e extrem de bine legată de mai toate țările din regiune și nu numai. Kuala Lumpur m-a cam lăsat rece, nu mi-a stârnit niciun wow, niciun bleah, mi-a părut un fel de mall uriaș, e ticsit de magazine, ieși dintr-unul, intri-n altul. E interesant însă amestecul de oameni (și tot ce reiese din asta – cultură, religie, arhitectură) specific întregii țări. Aproximativ 60% Malay, peste 25% Chinezi, cam 7% Indieni, restul străini, printre care foarte mulți arabi și iranieni – asta e Malaysia. Ai putea crede că e exemplul perfect de coabitare și colaborare între culturi. Sau un butoi cu pulbere.

Malaysia e una dintre cele mai înstărite țări din regiune, unii zic chiar că în 2050 va fi în primele 25 de țări cele mai bogate din lume (HSBC), economia continuă să crească, chiar și ultima criză au păcălit-o și, zice Banca Mondială, a fost cât pe ce să eradicheze sărăcia, în mai puțin de 50 de ani. În același timp, aproape jumătate dintre locuitori se plâng că sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua. Malay-ii, numiți și Bumiputra – fii ai pământului, au prioritate la angajările în sistemul public, au prioritate când vine vorba de contracte cu statul, înțeleg că nu poți lista o companie la bursă dacă nu ai un partener Malay, nu poți deschide un supermarket dacă cel puțin 30% din produse nu provin de la producători Malay, nu poți obține licențe pentru a deschide firme, în diverse domenii, dacă nu ai un partener Bumiputra. Universitățile sunt obligate să păstreze cel puțin 70% dintre locuri pentru Malay. Chinezii ar fi cei mai bogați, dar n-ar avea reprezentare la nivel politic și administrativ, iar indienii se pare că sunt cei mai săraci. Britanicii au încercat să cultive sentimentul de unitate națională, să le explice că or fi ei diferiți însă sunt cetățeni ai aceleași țări, n-au reușit. De fapt ei ar fi vinovați de amestecul actual – au adus indieni ca să aibă forță de muncă și au permis accesul chinezilor pentru că împingeau economia.

V-am zis că e interesant. Templu budist sau hindus lângă moschee, mai încolo o casă parcă scoasă din Anglia reginei Victoria, plus zgârie nori de toate felurile, și aici malaezienii n-au făcut deloc economie, mai ales în Kuala Lumpur.

Ce vizitezi în Kuala Lumpur

Petronas Towers – deși-s relativ noi, au devenit simbolul orașului. Eu cu zgârie norii…mai puțin, dar astea-s chiar interesante. Poți urca în ele – 84,80 ringitt malaezieni (MYR), adică vreo 23 de dolari, mi s-a părut cam mult, plus că erau închise, luni. Să te duci în spatele lor, au niște fântâni arteziene care se dau în spectacol pe muzică și în culori diferite.

Am preferat să urcăm în Kuala Lumpur tower – costă 52 MYR (vreo 14 dolari) să urci pe puntea de observație (la 276 de metri) și 105 MYR (mai bine de 28 de dolari) să ajungi la peste 400 de metri, la open deck.

Batu caves – peste tot scria aveți grijă la maimuțe! Mie mi-au părut mai răi turiștii decît maimuțele, dacă le lași în pace, nici nu te bagă-n seamă. Intrarea e gratuită, la peștera de alături se plătește bilet, 5MYR. Oricum, nu mi s-au părut grozave și am zis merci că am avut nasul înfundat (aerul condiționat a fost de vină, în mall-uri, autobuze, hoteluri, restaurante, mori de frig și afară pici de cald, n-am mai văzut nicăieri așa ceva, umblam cu hanoracul după mine deși erau vreo 40 de grade la umbră). Ajungi la peșteră cu trenul – Komuter – de la Old train station (biletul costă 2 MYR de persoană). Vechea stație de tren merită și ea văzută, de fapt mai toată strada e plină de clădiri vechi, de pe vremea când englezii erau stăpâni.

La 10 minute de gară e moscheea națională. Mi-a plăcut mai mult Masjid Jamek, una dintre cele mai vechi moschei din oraș, din păcate am admirat doar exteriorul, se deschidea la 11. La ambele se intră gratuit, îți dau ei acolo haine decente dacă ești prea flu flu.

Piața centrală – am cam înghițit în sec pe lângă standurile cu haine colorate, ca și-n Tailanda și Vietnam, câte aș mai fi luat eu dacă plecam direct acasă! Cred că prețurile-s cel puțin dublate.

Mai are Kuala Lumpur și un acvariu, un bird park, câteva muzee, moschei și temple, și multe, multe magazine, bani să ai.

 

Prețuri de Kuala Lumpur:

  • falafel: 5 myr
  • pește la grătar: 14 – 16 myr, depinde de loc
  • pizza: 23 myr
  • o apă la jumate: 1,5 myr
  • o cafea mică: 1,8 myr
  • un ceai: 2,8 – 6 myr, depinde de loc

Un MYR e cam 1,2 lei, deci prețurile sunt cam ca la noi, poate mai mici, chiar ziceam că în București nu prea mânânci cu banii ăștia – de exemplu am lăsat 47 MYR pentru 2 persoane – pește cu legume, ceai și desert x 2, adică vreo 53 de lei. La unii prețurile nu conțin TVA (6%), chiar și la hoteluri, ba ne-au mai adăugat și 10% nu știu ce taxă guvernamentală. Chiar așa, hotelurile nu-s ieftine deloc, 35 de dolari pe noapte cu shared bathroom? Pe bune?

Transportul în schimb mi s-a părut ieftin. La LRT, un fel de metrou, plătești în funcție de cât mergi, de exemplu, am plătit de la gara centrală până la hotel, o stație, 1 MYR, adică nici jumătate de dolar, și de la piața centrală la Petronas Towers (KLCC se cheamă stația) 2 MYR. Fisele se cumpără de la automat, există vagoane separate pentru femei și mixte. N-am mers cu autobuzul dar am profitat de shuttle-ul gratuit, pleca din fața hotelului (lângă piața centrală).

De la aeroport spre centru iei fie Klia Express-ul (35 MYR/cam 10 dolari/maximum 30 de minute), fie autobuzul – sunt mai multe companii, toate te lasă la Klia Sentral (10 MYR de persoană, sau 16 dus-întors/2,7- 4,3 dolari/aproximativ o oră/biletele se cumpără din aeroport, e indicator către ghișee). Evident că au și taxi-uri și dacă de obicei e cam riscant să iei taxi în Malaysia, nu pun metrul, la aeroport pare în regulă, iei bon de la ghișeu.

Low-costurile aterizează pe Klia 2, cele de linie pe Klia, ajungi de la un terminal la altul cu Klia Express, costă 2 MYR, face cel mult 3 minute și vine din jumătate în jumătate de oră. Partea bună la aeroportul lor (pe lângă că e uriaș, modern, plin cu de toate si foarte bine organizat) e că are și hoteluri, noi le-am folosit de două ori.

Ne-au avertizat încă din avion că or să ne amprenteze (ca și-n Cambodia), ne-au sărit însă, am trecut super rapid, nu ne-a întrebat nimeni nimic, viză de 90 de zile și pa (uneori te amprentează, am mai trecut de 3 ori pe acolo și n-am mai scăpat, oricum nu se agită foarte tare cu pașapoartele de România, merge repede).

Avem deja 56 de zile de Asia de S-E, salutări din George Town, Penang!

 

PS: toate povestile din seria #2inAsia le gasiti AICI, mai multe poze pe pagina de facebook a vacantelor