Citisem tot felul de nenorociri despre Cambodia – că te fură, că-i murdar, că e plin de scam-uri peste tot, că în afară de temple n-ai ce vedea, că oamenii sunt nașpa – așa că am decis să stăm doar 4 zile, cât să vedem Angkor Wat. Doar că odată ajunși acolo ne-a plăcut și ne-a părut rău că n-am stat mai mult – oamenii nu-s deloc nașpa, comparat cu cei din Vietnam sunt senzaționali, nu ne-a furat sau păcălit nimeni, nu ne-am enervat nicio secundă și am văzut și orașe mai murdare în lumea asta. De aia mereu zic, să nu credeți nimic până nu vedeți cu ochii voștri, deh, suntem diferiți și ne plac lucruri diferite.

 

Welcome to Cambodia!

Cambodia e una dintre cele mai sărace țări din lumea asta și o bună bucată din istoria sa e parcă scoasă din filmele de groază. Cu toate astea, oamenii zâmbesc, sunt primitori, amabili și prietenoși. În Vietnam și Malaysia numeri zâmbetele pe degete. Spre deosebire de Vietnam, prețurile erau afișate peste tot. E drept că la piață erau unii care le dublau (cifra afișată era orientativă, pe principiul dacă ne merge, bine, dacă nu… aia e), alții însă chiar erau cu bun simț. Mi-am luat o pereche de pantaloni cu elefanți – ca tot tursitul de Asia, e plin de europeni cu pantaloni cu elefanți – mi-a cerut fata aia 3 dolari. Ce să mai negociezi la 3 dolari, pe bune? Că n-or fi făcut nici atât? Ok, dar trebuie să trăiască și oamenii ăia din ceva.

Am mers cu tuk tuk-ul să vedem răsăritul la Angkor Wat și deși ne-a dus omul ăla la 5 temple în loc de 3, cât negociasem (ne-a dus din proprie inițiativă, i s-o fi părut că terminăm prea repede), a cerut aceeași bani (i-am lăsat bacșiș, de fapt cam peste tot acolo am lăsat măcar un dolar, sunt săraci rău).

Spre deosebire de Vietnam, unde un refuz se termina cu un zâmbet schimbat instant în scârbă, de ziceai că te scuipă și-n ochi, în Cambodia oamenii ziceau thank you, maybe tomorrow, have a nice day. Erau chiar jigniți dacă nu răspundeai. Mi s-au părut mai normali, mai cu coloană vertebrală, spre deosebire de vietnamezi care se comportau ca niște slugi, asta ca să vezi ce poate face un regim din niște oameni, mă enervau, dar mi-era și milă de ei. Un singur plod m-a strâmbat după ce i-am dat cu flit – tot umbla pe Pub Street (zona turistică) și repeta placa I don t want money, I want milk. Numai că noi citisem deja despre puștii ce umblă după lapte, te duc la un nene, cumperi cel mai scump lapte și apoi împart banii și o iau de la capăt.

Sunt și unii mai insistenți, mai ales pe la temple, la modul că te tot întreabă una, alta, oficial, să facă conversație, neoficial, să ți vândă ceva, dar, în mare, a fost surprinzător de ok. Na, oameni și oameni, ca peste tot.

 

cambodia children.jpg cambodia joaca.jpg cambodia copii scaldat.jpg cambodia dans.jpg siem reap dans.jpg cambodia elefanti.jpg cambodia.siem reap.jpg cambodia.jpg

Viza pentru Cambodia:

Prima întâlnire, cea de la aeroport, n-a fost grozava, am dat de niște funcționari super repeziți, enervanți, dar măcar s-au mișcat repede. Plus că te amprentează la intrare și la ieșire. Am completat încă din avion 3 formulare – unul de sosire, unul de plecare și unul de declarare a bunurilor (pe care nu ni l-a cerut nimeni). N-a fost de ajuns. Nu ne-au lăsat să intrăm în aeroport până n-am mai completat un formular, pe care probabil puteai să scrii orice prostie, că nu se uita nimeni pe el, îl luau și-l aruncau la grămadă, într-o cutie de carton. Apoi ne-am dus după indicatorul visa on arrival. Alt formular, dar ia-l de unde nu-i. La biroul de formulare îți ziceau nu mai avem, du-te la coada de la vize, la vize te trimiteau după formular. Le-am găsit până la urmă abandonate pe o masă. 30 de dolari de bucată, lași pașaportul, aștepți câteva minute, îl iei înapoi cu viză pentru 30 de zile.

 

Cambodia, curat, murdar 

Și, și. Zona turistică e surprinzător de curată. Printre temple și pe drumul spre ele se mătură în fiecare dimineață, angajații zâmbesc, sunt foarte amabili și săritori, mai încearcă unu să-ți vândă un tur sau un ghid, dar nu-s deranjanți. Mereu compar cu România, fără să vreau neapărat, și serios că oamenii ăia, dintr-o țară vai mama ei, au învățat să facă turism. La fel de curat e și centrul orașului unde sunt restaurantele și piața de noapte. N-am văzut nici în Tailanda, nici în Vietnam, tarabe atât de aranjate. În rest, prin oraș, e cam murdar, dar, repet, am văzut și mai rău.

Din păcate însă afară e vopsit gardul, pentru turiști probabil, înăuntru…e cam jale. O treime dintre locuitorii Cambodiei trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi, oficial, neoficial cred că-s mai mulți, mai mult de jumătate dintre ei nu au acces la rețea de salubritate, unii n-au nici măcar un acoperiș deasupra capului, locuiesc în niște maghernițe care probabil pică la prima ploaie serioasă sau dacă bate vântul mai tare, nu toți copiii se duc la școală, au o rată mare de mortalitate infantilă, cam 40% dintre copiii mai mici de 5 ani suferă de malnutriție. Dacă stai doar câteva zile și umbli numai cu tuk tuk-ul prin zonele turistice, nu vezi toate astea. Siem Reap-ul e plin de magazine și supermarketuri cu rafturi ticsite de produse din toate colțurile lumii – am găsit cerealele pe care le cumpăram în Londra, gemul de Franța, brânză de Olanda și Italia, Evian, Pelegrino, tot ce vrei și ce nu vrei. Nici în Hanoi n-am găsit atâtea lucruri, poate doar în Bangkok.  Numai că foarte puțini și le permit.

 

cambodia people.jpg cambodia copii.jpg siem reap pescuit.jpg cambodia copii.1.jpg cambodia pescuit.jpg siem reap.jpg siem reap pub street.jpg

 

Prețuri de Siem Reap:

Supermarket (la magazinele de cartier apa și sucul sunt un pic mai ieftine):

  • Apă: 0,7 sau 1,5$, 2, 3$, depinde de mărime și firmă
  • cola: 0.85$
  • bere: 2,5 sau 3 dolari (sticla mică) la baruri, la supermarket – bere angkor: 0,85
  • brânză feta în ulei de măsline: 5,25$
  • blue cheese: 3.05$
  • Pâine 1,25
  • Iaurt mic 0.70
  • Pepene roșu: 1$
  • Pomelo: 1,5
  • Avocado: 5$
  • Twix: 2,15$

Restaurant:

  • Cartofi prajiti cu brânză: 4$
  • pachețele de primăvară: 5$
  • Supă tradițională: 9$ pentru 2 persoane
  • Pizza: 9 sau 11$, depinde de pizza și de loc
  • bicicletă de închiriat: 2$/biclă de oraș, 4$/mountain bike (unii cer 6$)
  • tuk tuk de la aeroport: 5$ (maximum jumătate de oră)
  • tuk tuk în oraș: 2 sau 3$
  • viză: 30$ (dacă n-ai poză e 42$!)

Parcă e un pic mai ieftin ca-n Vietnam. Peste tot primesc dolari, noi nici n am mai scos rieli, pentru 4 zile. Ne-am ales însă cu câțiva pentru că, dacă n-au dolari, la magazinele mari sau de cartier, dau rest în banii lor, sau combinat.  Sunt zeci de bancomate în Siem Reap, toate au comison de 3 sau 5 $. E plin de farmacii deci nu luați dulapul cu pastile după voi.

Am citit într-o revistă, pe avion, despre Phare, the Cambodian circus, am decis să mergem și noi. Obișnuiți ca la Londra, am luat biletele online, am plătit 18 dolari, la hotel le vindeau cu 15. Ne-a plăcut, e un fel de Cirque du Soleil de Cambodia, vi-l recomand dacă mergeți în Siem Reap.

 

phare circus.siem reap.jpg

 

Intrarea la temple costă între 20 și 60 de dolari, turul mic cu tuk tuk costă 15$, unii lăsau la 13, turul mare costă 18$, pentru răsărit se mai adauga 3$, puteți să le vedeți și cu bicla, dacă vă ține –  mai multe informatii: imperiul templelor

 

PS. pe 18 februarie am plecat cu one way ticket spre Asia de S-E, am trecut prin Tailanda, Vietnam, Cambodia, acum suntem în Malaysia, mâine plecăm în Indonezia. Găsiți toate poveștile din seria #2inAsia AICI.

Mai multe poze din Cambodia pe pagina de facebook a vacantelor