Mai țineți minte circul cu Sf Gheorge și balaurul din centrul vechi? S-au revoltat preacredincioșii că-i jignitoare, unii bucureșteni ca-i zonă istorică, autoritățile că ba are, ba n-are aviz, până la urmă pictura murală a dispărut sub un strat de var alb. Pe mine toată povestea aia m-a dus cu gândul la George Town, un oraș din Penang, Malaysia, plin de graffiti, multe dintre ele pictate pe clădiri vechi de sute de ani, într-un centru istoric patrimoniu UNESCO. E adevărat că picturile din George Town n-au legătură cu religia, dar au legătura cu arta. La noi, țară laică într-o Europă liberă și civilizată, arta a fost ștearsă, la ei, țară musulmană, conservatoare, adună mii de turiști.
Povestea picturii murale din centrul istoric al Bucureștiul
George Town se laudă cu o mulțime de atracții – e un mix extrem de interesant de nou și vechi, dar mai ales de oameni și tot ce înseamnă ei: cultură, arhitectură, mâncare, tradiții și credințe – dar cred că în ultimii trei ani cei mai mulți străini se duc în fosta colonie britanică pentru desenele de pe clădiri. Nu râdeți, stai la coadă ca să faci poze cu puștii pe biclă sau cu băiatul de pe motor. Am stat o săptămână în George Town și peste tot era liber, numai la graffiti era mereu agitație.
Așa-i că ar arăta bine și Lipscaniul cu niște graffiti de astea? Zic să depunem un proiect la primărie.
Ernest Zacharevic se numește artistul care a colorat zidurile din oraș, la cererea autorităților (în 2012). Multe desene au început deja să dispară, clădirile sunt foarte vechi așa că mai pică câte o roată, un cap, o mână, sunt curioasă dacă le vor reface, se pare că tendința spre conservatorism e din ce în ce mai accentuată în Malaysia.
Să vă zic câte ceva despre George Town. Se pune un pic de India, multă China (cei mai mulți locuitori ai Penang-ului sunt chinezi), un pic de Malay, se amestecă bine cu esență de Islam, budism și hiduism, la toate astea se adaugă un strop de Anglia georgiană, se dă la răcit sau la încălzit (în funcție de perioadă) vreo 230 de ani și gata George Town – fostă colonie britanică, casă pentru chinezi, indieni și malay, „o broderie umană și culturală”, cum bine zice UNESCO. Penang, statul din care face parte George Town, e renumit pentru gastronomia sa (asta dacă vă întrebați de ce am ajuns să gătesc un oraș).
Când am făcut planul pentru vacanța vieții, dar și la fața locului, am avut dilema George Town sau Melaka?, ambele foste colonii, orașe-port, cel din urmă are și un pic de Portugalia și Olanda prin el (portul a fost stăpânit pe rând de cele 3 puteri europene). A câștigat George Town, nu doar pentru că mi s-a părut mai ofertant – are și plaje, un parc natural foarte fain – dar și datorită locației. A fost mai comod – Penang are aeroport, pentru Melaka trebuia să luăm autobuzul (2 ore) și eram răciți cobză (ne-a tâmpit aerul lor condiționat, stăteam cu gluga pe cap in autobuz și afară erau 40 de grade).
Mi-au plăcut templele hinduse și budiste, moscheile, Little India și China Town (mai ales little India, o explozie de culoare, muzică și mirosuri), clădirile coloniale colorate și mai ales picturile murale. George Town mi s-a părut o Asia în miniatură.
Am stat o săptămână în George Town, cam mult, zic eu, deși sunt destule de văzut prin oraș și pe lângă, și chiar dacă locul nu-i de lepădat, nu cred că m-aș mai întoarce. Dar nouă Malaysia în general nu ne-a spus mare lucru așa că nu vă luați după mine.
!Musai să intrați la cele doua magazine care au la intrare, pe zid, o pisică și o bufniță, lângă Armenian street, totul e cu bufnițe sau pisici/căței – cercei, genți, insigne, ceasuri, tricouri, magneți, pantofi, tot, tot, sunt super simpatice.
Cum ajungi în George Town, Malaysia:
Cu avionul, trenul sau autobuzul, din Kuala Lumpur. Noi am luat avionul, ne-a costat 50 de euro pe amândoi (bilete cumpărate cu o zi înainte), am făcut mai puțin de o oră. De la aeroport autobuzele 401, 401 e sau 102 te duc în George Town. Biletul costă 2,7 RM de persoană, stația e în stânga ieșirii – rapid Penang îi zice deși nu e chiar rapid, drumul durează o oră. Autobuzul, din Kuala Lumpur, face vreo 5 ore, trenul vreo 6 (trebuie să mai iei un autobuz până în centrul orașului).
Prețuri de George Town:
- pește la grătar: 10,5 RM
- paste: 8-10 RM
- pizza: 16-25 RM
- sandwich: 6-10 RM
- o cafea: 3 -6 RM
- suc de fructe: 10 rm
- o cola: 3 RM
- bere locală mică: 10 RM/mare: 20-24 RM
- un pahar de vin: 30 RM
- iaurt (supermarket): 5,9 RM
- apă 2 l (supermarket): 1,6 RM
- cereale (supermarket): 7,4 RM
Un ringitt malaysian (RM sau MYR) e aproximativ egal cu un leu. Prețurile sunt de restaurant, mâncarea de pe stradă e mult mai ieftină, n-am servit, nu ne place și mai totul era cu carne. Da, alcoolul e scump în Malaysia și va fi și mai scump. Unii adaugă la notă 10% sau/și 7% (tva și/sau service charge). Nu vă așteptați la servicii rapide sau la zâmbete, nu-s de nici unele. Cazarea e scumpă și proastă, comparat cu Tailanda și Vietnam, am citit câteva chestii mai puțin plăcute despre niște hosteluri și pensiuni așa că nu aș sta oriunde (valabil pentru toată Malaysia)
Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor
Cirește și: George Town, obiective turistice
place, place, place, am mai zis parca, nu? 🙂