Hoi An e cel mai frumos oraș în care am ajuns de când am început călătoria prin Asia de Sud Est. E cam turistic el și pare genul vopsit gardul și-năuntru leopardul, dar tot îmi place. Cu casele lui galbene, cu copăceii încărcați de flori parfumate, cu apa plină de bărci și de lumânări aprinse, seara, dar mai ales cu lampioanele lui de toate culorile. Mor după ele, cu greu mă abțin să nu cumpăr vreo 10 bucăți (și vreo 10 rochii, că e plin de magazine, unele foarte faine). Până la urmă am cumpărat unul singur, abia a încăput și ăla, sper să ajung cu el întreg acasă, e galben, ca și casele din orașelul plin de baloane colorate.

Așa-i că-i genial? Dacă nu te-ar agasa comercianții în fiecare secundă, ar fi probabil și mai fain. Dar ne-am obișnuit. Sau s-au obișnuit ei cu noi și nu ne mai stresează așa de tare, că stăm de 4 zile deja. Azi ne-am mutat la plajă. (Jurnal de Vietnam )

Deși e un exemplu perfect de port comercial de secol 15, orașul e foarte modern. S-au prins oamenii că scot bani din turism așa că mai tot centrul vechi e parcă făcut special pentru turiști. Cântă muzica, se mai aud prezentări scurte ale orașului și mulțumiri în engleză, franceză și chineză, e plin de restaurante și de magazine frumos arajate.

Pentru orașul vechi se plătește o taxă de 120 000 VND. Poți scăpa de ea dacă vrei musai, dar nu recomand, chiar sper că banii se duc la întreținerea orașului, așa cum zic autoritățile. Biletul e valabil pe toată perioada șederii, deși pe el scrie ca-i valabil 24 de ore, îți permite accesul în centrul vechi și la 5 obiective, la alegere.

 

Ce vizitezi în Hoi An – deși e de ajuns să ieși din hotel și să te plimbi prin oraș, e tare frumușel, mai ales noaptea, când miile de lampioane se aprind.

  • piața de noapte – în cazul în care nu-ți ajung zecile de magazine din oraș. Un sfat prietenesc – dacă nu vrei să cumperi, nu te uita prea insistent, nu mai scapi de comercianți. Nu-i ușor, căci chiar au chestii faine. Oricum, totul se negociază, prețurile sunt umflate la greu.
  • piața de zi – e pe malul apei, e un loc foarte colorat și animat, merită să treci pe acolo nu musai să cumperi ceva, ci să vezi o piață originală, nu una turistică. În plus, magazinele de după piață au prețuri (da, unele chiar au etichete) ceva mai mici ca-n centru. Noi am găsit acolo și un restaurant – One Moment – cu mâncare bună și mai ieftină decât în orașul vechi.
  • templele – ai crede că nu-s, că doar vorbim de o republică socialistă condusă de partidul comunist, dar sunt câteva, o să le găsești și fără să le cauți, la o simplă plimbare prin orașul vechi, sau nou.
  • podul japonez – e un fel de simbol al orașului, podul original a fost ridicat de japonezi, în 1590 (e cel din primele poze, acoperit)
  • Phuc Kien – o poartă roz, cu ornamente, copaci tot roz, înfloriți, n-ai cum s-o ratezi. Înțeleg că a fost inițial o sală unde chinezii care locuiau în Hoi An se puteau întâlni și sta la vorbă, a fost transformată mai apoi în templu
  • Quang Trieu sau Cantonese Assembly Hall – a fost ridicată tot de chinezi, prin 1800. E fain locul, o să vă atragă atenția dragonul mare din curte, care scuipă…apă.
  • plaja – noi azi tocmai ce-am aterizat la An Bang, mai e și Cua Dai, am înțeles că e mai turistică. Plajele sunt la cel mult 30 de minute cu bicla, taxiul costă cam 100 000 VND (o să scriu despre plajă cu altă ocazie)
  • full moon night – e după calendarul chinezesc deci trebuie verificat, noi n-am prins.

Mai sunt și câteva muzee, pagode, dar, repet, orașul în sine e un mic muzeu (și cred c-am prins vreo 3 sau 4 ședinte foto, e fotogenic rău).

Cum ajungi în Hoi An 

Hoi An e la maximum o oră de Da Nang și la vreo 3 ore de Hue, ambele au aeroport. Noi am luat bilet de avion de la Saigon la Da Nang și am dat cam multișor, 150 de euro, le-am luat târziu, apoi am văzut că spre Hue prețul era la jumate. Poți lua și trenul până la Da Nang sau Hue și apoi autobuzul, Hoi An n-are gară. De la Da Nang fie iei autobuzul, din oraș, fie iei un taxi de la aeroport – au prețurile afișate afară, e 400 000 VND, adică vreo 19 dolari, am plătit de fapt vreo 500 000, ne-a dus până la pensiune. Atenție – mașinile și scuterele n-au voie în oraș în intervalul 8-11, 15-21.30, doar bicle. De la Hue – fie iei trenul până la Da Nang și apoi un bus sau taxi, fie închiriezi o mașină, cu șofer, și admiri coasta și munții, așa o să facem noi mâine (revin cu info).

 

Prețuri de Hoi An

Dacă în Saigon toate produsele aveau prețuri pe ele, în Hoi An totul e neprețuit, până și la magazinele de cartier. Cer pe o apă mare 20.000, dacă văd că pleci, cer 15 000. De piață nu mai zic, totul se negociază. La lampioane, de exemplu, prețurile pleacă de la 2 dolari și ajung și la 10, 20, cred că unii cer și mai mult, depinde de mărime, de loc, pe cine întrebi. La restaurante, slavă Domnului, nu se negociază.

  • o bere Saigon: 15 000 sau 20.000, Larue e un pic mai ieftină
  • o apă, sau o Cola: 15.000
  • un cocktail: 80 – 90.000
  • un suc de fructe: 45-50 000
  • o salată: 90-120.000
  • o supă: 40-70.000
  • legume, sote sau prăjite: 40-80.000
  • orez: 10-20.000
  • grilled fish: 145 000 sau 90.000, depinde de loc, chiar 180 000, la plajă
  • spaghetti cu ton: 140 000
  • calamari/creveți prăjiți: 80-100.000

Unele au service inclus, altele nu, altele adaugă chiar și 10% tva la notă, verificați pe meniu. Am avut o problemă cu banii, de la bancomate poți scoate maximum 2 milioane (unele iau și comision, eximbank si citybank nu/bidv-ul taxează la greu și te anunță abia după ce face tranzacția).

 

Unde te cazezi in Hoi An

Că ne-am gândit un pic unde să stăm, în oraș sau lângă plajă. Până la urmă am ales prima variantă și bine am făcut. Orașul e mult mai animat, și ziua și seara, prețurile la cazare sunt mai mici, la fel și cele de la restaurante. Și v-am zis că la plajă se ajunge foarte ușor (când nu ți-ai aranjat piciorul și poți să mergi pe biclă).

Se găsesc hosteluri și cu 8 dolari pe noapte, e plin de guest-house-uri, cu 25 de dolari pe noapte stai super ok, am văzut și câteva hoteluri. Inițial am luat cazare de pe booking, am zis că dacă ne place, prelungim. Așa am făcut și am plătit cu 4 dolari mai puțin. La pensiunea de lângă plajă, la fața locului, era cu 10 dolari mai ieftin.

 

Ce vezi lângă Hoi An 

My Son – care se citește ca-n română – mi son, nu ca-n engleză, ne-a atras ghidul atenția. E un complex de temple ridicate între secolele 4 și 13, nu a mai rămas mare lucru din el, au avut grijă francezii și apoi americanii. Găsiți detalii pe site-ul UNESCO.

Se poate ajunge acolo cu scuterul (cu bicla pare cam mult, sunt vreo 40 de kilometri) traseul e foarte fain, e plin de orezării, lacuri cu nuferi. Sau prin agenții, noi așa am făcut, atenție însă la prețuri, v-am zis că totul se negociază. Există 2 feluri de tur – te duci cu bus, te întorci cu bus, sau te duci cu bus, te întorci cu barcă. A doua variantă e mai scumpă, unii cer 8 dolari, alții chiar 15. Pentru prima variantă unii ne-au cerut 5 dolari, alții 8. Biletul de intrare în complex costă 100 000 VND.

Hai Van pass – ar fi cel mai spectaculos drum din Vietnam, mâine mergem, dă Doamne să nu plouă!

Marble Mountains

Peninsula Son Tra, sau Monkey Mountain

Ba Na Hills – o stațiune făcută de francezi, ca să scape vara de dogoarea orașului

Hue – fosta capitală a țării (1802-1945), centru politic, cultural și religios

Da Nang – orașul e relativ nou, nu pare mare lucru de capul lui, în schimb e pe malul apei, are plaje faine și niște hoteluri de revistă

 

Mâine plecăm spre Hue, am zis că stăm un pic și în Da Nang, la plajă, și apoi pornim spre Hanoi. Toate poveștile din călătoria noastră prin Asia de S-E: #2inAsia 

PS. mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor