Nu mai știu de unde până unde am ajuns noi la concluzia că ar fi fain să stăm 2 zile în Da Nang, că tot avem avion spre Hanoi de aici, probabil după ce am văzut plaja parcă nesfârșită, cu nisip fin. Așa că din Hue ne-am urcat în tren și am plecat spre Da Nang, rugându-ne să avem vreme bună, să vedem Hai Van-ul, măcar din tren, dacă atunci când am închiriat mașină n-am avut noroc în viață și a plouat toată ziua. Dar stați să termin cu trenul și vă povestesc apoi de Hai Van pass, unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Vietnam.

Trenurile vietnamezilor sunt cam ca ale noastre, unele poate un pic mai ok, cele basic parcă-s mai proaste, cam ca personalul nostru vechi și de demult, oricum sunt decente și ieftine – am plătit mai puțin de 3 dolari pe un bilet dus de la Hue la Da Nang. Două ore jumătate de uitat pe geam căci traseul e foarte fain. Nici n-a plecat bine trenul că a venit un nene cu un căruț plin de tăvi cu orez. Apoi altul, înarmat cu un polonic, turna ceva pe orez din niște niște oale mari. Ne-am hlizit, evident, dar încă nu văzuzem nimic. A urmat tava cu friptane:

De ce vă zic de mâncare? Păi pentru că am ajuns în minunatul Da Nang și am cam făcut foamea. Erau câteva restaurante pe plajă, lângă hotel, niște chestii mari, kitsch-oase, arătau ca niște cantine de spital comunist și erau cam goale. Cele locale…de obicei îmi place să mă amestec cu localnicii, în Vietnam …mai bine nu, vă povestesc eu cu altă ocazie de ce. Pe scurt, ieri am luat micul dejun în Hue și cina la hotel – adică o bere, și pe aia ne-au vândut-o băieții de la recepție, cred că din rezerva lor de noapte. Azi am fost în oraș și ne-am oprit fix la un italian găsit pe trip advisor, uitasem cât de bune-s bruschetele și pizza. Nu pricep cum poți să dai Italia pe Vietnam, dar să le dea Dumnezeu sănătate celor doi italieni că fără ei muream de foame.

 

Hai Van pass era pe toate pliantele de la hoteluri și pensiuni. Cel mai fain drum din Vietnam, prin munte, deasupra mării, îți taie respirația, etc șamd. După Verdon, Routes des Cretes sau cornișa de pe Coasta de azur, am zis că nu mă dă pe spate un drum din Vietnam. M-am înșelat. Deși a plouat toată ziua, da rău, cu ceață de nu vedeai pe unde mergi, abia se mai zărea dunga albă de pe asfalt darămite priveliștea, și n-am văzut mare lucru, vă recomand să mergeți pe Hai Van dacă ajungeți prin Da Nang, Hue sau Hoi An. Drumul urcă până la aproape 500 de metri deasupra mării, am ratat priveliștea de sus (doar acolo poți opri mașina), dar am apucat să zărim niște ochiuri de lumină pline de albastrul mării și de dealuri de un verde intens. N-am poze, va trebui să mă credeți pe cuvânt, sau vedeți ce au filmat cei de la Top Gear, dacă aveți răbdare, eu n-am, nu-mi place fața lor.

Cum ajungi pe Hai Van? Cea mai faină soluție (și mai ieftină) pare scuterul. Noi nu avem permis așa că am închiriat o mașină cu șofer – ideea era să ne ducă din Hoi An spre Hue, la hotel, cu oprire la Marble Mountains, Lang Co beach, prin Hai Van pass. Am plătit 45 de dolari, în Hoi An. E plin de birouri și toate au prețuri diferite. Unii ne-au cerut 60 de dolari, alții 55 sau 50, v-am mai zis, în Vietnam nimic n-are preț fix, totul se negociază. Să nu credeți că la oficiile de turism e mai ieftin, noi așa am crezut, era mai scump.

 

Marble Mountains merită și ei o vizită dacă ajungeți prin zonă. 5 munți plini de peșteri, temple, pagode. Noi am stat doar o oră, dar am urcat pe un singur munte, și pe ăla cu liftul, din cauza piciorului meu (e ok, merg fără probleme, dar ploua și erau scările cam alunecoase). Cred că merită stat mai mult pe acolo, să descoperi peșterile și să admiri priveliștea.

Marble Mountains sunt la un sfert de oră de Da Nang, cu mașina, găsiți mai multe informații aici. Am plătit 15 000 VND biletul pentru munte și alți 30,000 pe lift, dus-întors.

Se mai laudă Da Nang și cu o plajă inclusă într-un top al celor mai frumoase plaje din lume, sau din Asia, am uitat – China Beach îi zice, acolo a fost baza americană în timpul războiului, a apărut în niște filme, dar v-am spus deja că plaja e foarte faină. Nisip fin, curat, nu-i deloc aglomerat.

Chiar și așa, n-aș pierde vremea prin Da Nang. E un orășel tare ciudat. E ticsit de hoteluri și clădiri noi, înalte, unele extrem de urâte, nu știu cine stă în ele căci pare cam gol. Dacă te duci în centru, vezi un pic de viață, e mai animat, dar pe aici pe lângă plajă e o tristețe maximă. Și nu știu dacă am văzut 10 turiști, ori stau toți prin vilele de lux de la capătul orașului, ori nu-i sezonul, ori e stațiune specială pentru vietnamezi…E plin de localnici și, spre deosebire de alte locuri, n-a încercat nimeni să ne vândă nimic, doar să ne agațe la restaurante, ne salută lumea pe stradă, urlă copiii după noi, în cor, helloooo!, parcă n-au mai văzut europeni. Vă recomand vecinul Hoi An, e la cel mult o oră (taxiul costă cam 500 000 VND, adică vreo 24 de dolari, e și bus, tren nu). Sau Hue, e un pic mai departe, cam 2 ore (cu mașina), însă drumul de la Da Nang la Hue e superb, îți vine să mergi pe jos, să te bucuri de peisaj.

Update – între timp au terminat Golden Bridge , care arată într-un mare fel.

sursa: vietnamplus – The Cau Vang (Golden Bridge) in the central coastal city of Da Nang (Photo: VNA)

PS: biletul de tren l-am cumpărat de la gară, din Hue, cu o zi înainte. Ne-au cerut pașapoartele, nu le aveam la noi, s-au mulțumit cu un buletin și cu un nume și serie scrise pe o hartie. Înțeleg că există un site, dar e numai în vietnameză și nu accepta carduri internaționale. O să mai găsiți un site, dacă o să căutați Vietnam railways, dar nu e oficial, e o agenție, biletele sunt mult mai ieftine la ghișeu.

Să vă las și un pic de muzică made in Vietnam, e piesa pe care au pus-o în tren, la maximum, când ne-am apropiat de Da Nang, am văzut mai apoi, cu google translate, că fix despre aia cântă, despre mersul cu trenul prin Hai Van: muzică!

 

Salutări din Da Nang, mâine plecăm spre Hanoi și apoi spre Ha Long.