Citesc că guvernul vrea să facă din Lombok un paradis turistic liniștit, autentic și tradițional. Vrea să promoveze nu doar plajele și sporturile de apă, ci și istoria, cultura, arhitectura, pe principiul nu vrem să fim noul Bali, schimbat total de turiștii străini. Foarte frumos. Numai că înainte de a face orice, ar trebui să facă curat. Din păcate Lombok e o bucată de rai invadată de gunoaie, și ar fi cazul să și aplice legile pe care bănuies că deja le au, nu de alta, dar trebuie să te țigănești si pentru o sticlă de apă.

 

Lombok a fost a doua oprire din Indonezia, după Bali. Am ajuns pe insulă după ce ne-am decis, în ultimul moment, să nu luăm barca spre Gili T. Am povestit aici de ce. Am preferat să zburăm din Bali în Lombok și apoi în Gili, e drumul mult mai scurt, cel mult 40 de minute cu barca. Și dacă tot am ajuns, am zis să și stăm câteva zile. Ne-am oprit în Senggigi.






Dacă în Bali cei mai mulți locuitori sunt hinduși, Lombok e locuit de musulmani (sunt și hinduși, și creștini, dar majoritatea locuitorilor sunt musulmani). Autoritățile au planuri mari pentru Lombok – vor să promoveze turismul islamic în toată țara (peste 80% musulmană) și au început cu Lombok. Muslim friendly destination, asta e ideea. Vor să atragă mai ales turiștii din Orientul mijlociu, au bani de cheltuit și sunt pe aceeași lungime de undă. În Lombok, guvernul vrea să ridice un centru islamic uriaș, cu moschee, vile, shopping center. Înțeleg că există deja, în țară, niște certificate sharia care se dau hotelurilor ce nu servesc alcool, cheamă la rugăciune de 5 ori pe zi, au Coranul în camere, pun la dispoziție bucătării unde se poate găti halal, au indicatoare către Mecca și refuză clienții necăsătoriți. Noi avem Noul Testament în cameră, l-am găsit pe noptieră. Deja alcoolul nu se mai găsește prin magazine, se vinde doar la baruri, hoteluri și super marketuri, de la jumătate lui aprilie. Legea e valabilă în toată Indonezia, dar au făcut câteva excepții, în Bali, de exemplu, după ce patronii de hoteluri s-au plâns că măsura va fugări turiștii. Se pare că discută să facă etichete speciale pe care să scrie produs destinat străinilor, să vândă alcool doar turiștilor.

Nu vor parcă nici să renunțe de tot la europeni, au și ei bani și oricum vin în Bali, care e la o aruncătură de băț de Lombok, așa că s-au gândit să-i separe. Senggigi, Kuta si Gili T ar fi pentru europeni, care pot face plajă în bikini și se pot plimba liniștiți pe stradă în costume de baie și pantaloni scurți.

“We will make zones so that travel agents and guides have clear options depending on their guests’ wishes,” said local tourism chief M. Nasir, adding that visitors were already told they should not wear skimpy clothing when they head into cities or visit religious sites.(The Guardian)

Asta în condițiile în care peste tot se vorbește despre integrare, deschidere, înțelegere, etc samd. Indonezia vrea să crească astfel numărul de turiști străini, foarte mic, comparat cu ce are țara asta de oferit și cu ce se laudă vecinii – Indonezia e una dintre cele mai mari țări din lume, sunt mai mult de 17.000 de insule adunate, o diversitate impresionantă, eu chiar am zis când mă documentam pentru vacanța asta că Indonezia pare cea mai variată și cea mai interesantă. Malaysia, și ea tot predominant musulmană (deși aici e discutabil, cam jumătate din populație are altă religie, dar totuși Islamul e religia oficială), mai mică decât Indonezia și nu atât de frumoasă (după umila mea părere), a avut în 2013 aproape 28 de milioane de turiști, Indonezia doar 8,8. Nu cred ca vor face mare brânză, plus că separarea asta nu-mi sună prea bine, nu e tot un fel de discriminare? Pe bune, chiar nu putem sta unii lângă alții nici măcar în concediu? Mie, de exemplu, îmi place ideea asta a lor de a promova moscheile, tradițiile, îmi place când răsună chemarea la rugăciune peste tot orășelul, înțeleg că pentru unii e jignitor să umbli în bikini, de aia nici nu umblu, dar nu mă pune, nene, să-mi pun sacu-n cap sau să stau numai în anumite zone. Cum ar fi să mă duc la un hotel și să-mi zică sorry, e doar pentru musulmani. Plus că noi nu avem același nume, vă dați seama, sacrileje, ar trebui să umblu cu certificatu de casătorie după mine.

 

Zilele trecute am intrat în vorbă cu un băiat ce lucrează la restaurantul hotelului și ne zicea că aici e Senggigi, puteți face orice, suntem obișnuiți, dar în orașe te cam arată cu degetul dacă ești îmbrăcat nepotrivit. Bine, nu știu ce-și imaginează ei că fac europenii, probabil cred că facem toți plajă în fundu gol, beți turtă. Era foarte curios cum e în Europa, care sunt salariile, cât costă chiria, cum arată un permis de conducere, cum e vremea. L-am întrebat dacă are în plan să meargă în Europa. A râs, nu, sunt doar curios, n-am bani de Europa, n-am ieșit în viața mea din Lombok, n-am fost nici măcar în Bali. Cum? N-ai fost în Bali? Dar e aici, peste apă! Și apoi ne-am gândit că în condițiile în care o chirie pentru o cameră costă cam 300.000 de rupii, un salariu minim e 1 milion 300 (diferă de la o regiune la alta) și feribotul local spre Bali e 80.000, dus – întors, cele două insule par destul de departe.

Pentru noi, toți sunteți milionari. Cred că bacpackerii de UK sau Germania s-ar amuza copios. I-am explicat că noi suntem din România și e cam la fel ca la ei când vine vorba de piața muncii – muncă multă, bani puțini. Indonezia e o țară foarte bogată, dar oamenii sunt săraci. Same old story… Ar putea scoate bani frumoși din turism, slavă Domnului, au cu ce. În cazul Lombok-ului, înainte de a face orice, guvernul ar trebui să adune gunoaiele. Chiar ziceam că n-am mai văzut un loc atât de murdar din Vietnam, altă bucată de rai de care autoritățile și localnicii își bat joc cu brio.

 

Mi s-a agățat ieri de mână un ghid de Lombok, la magazin, și era un articol despre vulcanul Rinjani, al doilea cel mai mare munte din Indonezia, zonă protejată, dar plină de gunoaie. Ziceau oamenii ăia în articol că e rușinos să-ți bați joc de așa o frumusețe, mai ales în condițiile în care scoți din ea, anual, peste 200 000 de dolari (44.000 de vizitatori din 60 de tari, în 2014). N-am fost pe vulcan, pare destul de greu, dar mă uitam la Senggigi – apa e plină de gunoaie, plaja e curată doar în zona hotelurilor, orașul e plin de coșuri care dau pe afară.  Și asta în condițiile în care Senggigi e principalul punct turistic din Lombok. Și e păcat, că insula e foarte frumoasă, am văzut, pe drumul de la aeroport, niște peisaje de vis.

Apoi cum să ți priiască vacanța când nu poți nici să mănânci liniștit că te claxonează unii să te întrebe dacă nu vrei o mașină, când orice preț ce pare foarte oficial e de fapt la plesneală. Nu mai zic de cei care umblă după tine pe plajă sau prin oraș cu orice porcărioară de vânzare. Timp de 3 zile, de câte ori ieșeam din hotel, ne acosta un nene – am mașină! unde vă duc? Într-o dimineață, stăteam și noi ca oamenii la micul dejun, a oprit unul în stradă, s-a apucat să claxoneze și să ne facă semne, că adică nu vrem o mașină? A văzut că nu reacționăm, s-a dat jos, a intrat în curte. Și poate aș fi vrut o mașină, să văd insula, dar așa mi s-a luat de negociat… Te duci să iei barca din port, scrie mare 200.000 de rupii de persoană (din Senggigi în Gili T) la ghișeu, pe pliante, peste tot. Buuun. Mergi pe stradă prin oraș – are you going to Gili? Good price, 175.000. ?! Până la urmă am cumpărat cu 150.000. Dar ce să vezi, am luat la o companie și ne-am trezit la alta, că a intervenit ceva și nu mai mergem azi. N-am așteptat decât vreo 3 ore jumate, că evident ceilalți plecau la 1 nu la 11 (ne-au chemat la 10 în port și a avut barca întârziere). Există și bărcile locale, însă pleacă doar dacă-s pline, am înțeles că unii nu vând bilete decât dacă plătești dublu, deși prețul e afișat, și până ajungi la bărci, în portul Bangsal, te mănâncă șmecherii puși pe fraierit străini – se țin scai de tine, să iei mașină, să iei trăsură, să iei taxi, să-ți care bagajul, e jale!

Deci mai bine ar face niște ordine înainte de a ridica hoteluri și magazine. Plus că vor autentic, dar au niște planuri care înțeleg că vor schimba definitiv fața insulei. Lombok nu e încă ticsită de hoteluri, și cele care sunt, cel puțin în Senggigi, sunt chiar drăguțe, sunt foarte puțini turiști prin ea, comparat cu Bali, plajele sunt populate mai degrabă de locuitori decât de turiști, e plină de verdeață. Nu știu cât va mai rămâne așa.




O să vă povestesc cu altă ocazie ce puteți vizita în Lombok și cum se ajunge acolo. Am plecat azi din isulă, suntem în Gili T. Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor.

Sursa : The Guardian, Lombok guide, issue 192, 4-18 mai, 2015