Nu eram foarte siguri dacă ajungem în Malaysia, nu țineam neapărat, la fel ca și în cazul Singapore, am zis că dacă se ivește ocazia, mergem, dacă nu…aia e. S-a ivit ocazia de vreo 3 sau 4 ori, vrei nu vrei tot ajungi în Kuala Lumpur, e extrem de bine legată de restul lumii, de cele mai multe ori am fost doar în trecere, am stat cel mult o noapte la hotel, o singură dată ne-am oprit să vedem Kuala Lumpur și Penang.
Nu aveam așteptări mari de la Malaysia, de la distanță nu mi-a atras nimic atenția în mod deosebit, mi s-a părut foarte cosmetizată, și nici la fața locului nu mi-am schimbat părerea. Când am făcut planul, am zis că poate vedem, pe lângă Kuala Lumpur, Georgetown sau Melaka, Langkawi și Cameron highlands. Ne gândisem să mergem și în est, dar mi s-a părut cam peste mână. Până la urmă am stat doar câteva zile în Kuala Lumpur și o săptămână în Penang.
Cum am ales locațiile? Când am fost la târgul de turism de la Londra am plecat cu teancu de pliante după mine, am analizat problema și, cu harta-n față, am ales unde mergem, ținând cont și de aspectul cum ajung, sau mai bine zis cât fac până acolo, că Malaysia stă excelent la capitolul transport (normal că m-am uitat și pe site urile oficiale, pe câteva bloguri în engleză, le-am mai pomenit prin alte postări, de exemplu, pentru Malaysia, e foarte bun site ul ăsta – tourism.gov – apeși pe hartă și vezi locațiile).
Probabil că de oriunde ai veni o să începi din capitală. De acolo sunt o mulțime de autobuze, trenuri, avioane spre restul țării. Autobuzele sunt mai rapide, trenurile sunt mai ieftine, verifică și biletele de avion, unele nu-s deloc scumpe – de exemplu noi am plătit 50 de euro pe două bilete de la Kuala Lumpur la Penang (am făcut mai puțin de o oră). Info despre trenuri pe seat 61, pentru autobuze n-am găsit un site comun, se pare că-s vreo sută de companii diferite în toată țara, vă las tot site-ul oficiului de turism, au câteva link-uri spre firme de transport, pentru avion noi am folosit skyscanner, deși nu arată toate companiile din Asia, sau am căutat direct pe Air Asia, cred că-i cea mai ieftină variantă pentru Malaysia.
Cum găsești bilete ieftine de avion
Întâi am zis că mergem spre Melaka (îi mai zice și Malacca), e mai aproape de KL, vreo doua ore cu autobuzul, dar apoi trebuia să revenim în Kuala Lumpur dacă voiam să ajungem la Cameron highlands. A picat Melaka, că nu părea să merite efortul, a intrat în schemă Penang. Am zis că luăm un autobuz de la KL la Cameron highlands (vreo 3 ore), apoi altul de la Cameron highlands către Penang (aprox 4 ore). Eram răciți cobză (ceea ce-i minunat când afară-s 40 de grade), nu mai aveam chef de umblat prin autobuze – autobuzele lor sunt ca niște frigidere, tare le mai place aerul condiționat! – părerile despre dealurile pline de plantații de ceai erau împărțite, unii ziceau că-s de senzație, alții că-s lăudate în exces, super aglomerate și cam trag malaezienii de tine în toate direcțiile, că-i rost de făcut bani, am avut un deja vu (Vietnam) și am zis pa, la revedere, luăm avionul spre Penang.
Am renunțat și la Langkawi, nu mai rețin exact de ce (erau zeci de companii ce ofereau tururi către insulă, din Georgetown, e și un feribot ce pleacă de două ori pe zi, face cel mult 3 ore), am renunțat și la ideea de a lua trenul spre Singapore, din Kuala Lumpur (7 ore/autobuzul cică face 5 ore), nu prea am avut chef de nimic în Malaysia. Cred că eram obosiți, că nu-i ușor nici să umbli atâtea luni pe drumuri, probabil de aia am lenevit o săptămână în George Town și 10 zile în Ubud.
Malaezia, mancare, cazare transport
Ca și în Tailanda, poate chiar mai rău, am suferit la capitolul mâncare, știu, suntem speciali, Malaysia e recunoscută și pentru gastronomie, dar ce să fac eu dacă mie nu-mi place, și era destul de greu să găsești ceva fără carne. La ei vegetarian food însemna fără porc, adică cu pui. Religia oficială a țării e Islamul, deși nu știu dacă jumate din populație e musulmană, deci pui la greu și alcool scump. Cazarea, în general, mi s-a părut scumpă și proastă, comparat cu Tailanda și Vietnam, dar parcă ceva mai ok ca-n Filipine. De exemplu, în Kuala Lumpur, pentru un hostel, în unele cazuri chiar cu baie comună, plăteai cât pentru un hotel de 3 stele în Vietnam. Am zis hai că aia-i capitală, e scump, dar în Penang era la fel – cereau 30 de dolari pe noapte la niște pensiuni vai de ele, cu baia la comun.
Totul e vechi, uzat, mai ales prin George Town. La tariful de cazare se adaugă și taxele (nu-s incluse, atenție când faci rezervarea), de obicei micul dejun se plătește separat, nu dau nici măcar o apă îmbuteliată și pe noi chiar ne-a întrebat unul dacă stăm amândoi în aceeași cameră (că avem nume diferite, n-a insistat, că-i dădeam cu certificatu de căsătorie peste ochi). Dacă în Tailanda aș fi stat aproape oriunde, în Malaysia cred că e bine să verifici cu atenție locul și să dai niște bănuți în plus, ca să n-ai surprize.
Oamenii mi s-au părut reci, nepoliticoși, unii chiar urâcioși, numeri zâmbetele pe degete, te dau jos când urci în autobuze, trenuri, se bagă în fața ta la rând. Stăteam lângă piața centrală, în KL, așa că am tot trecut printre tarabe, a fost ciudat, după Vietnam și Cambodia, unde comercianții numai nu-ți puneau marfa-n geantă, în Malaysia nu ne băga nimeni în seamă, ba pe unii parcă chiar îi deranjam. Am văzut niște ouă pictate pe o tarabă și am întrebat-o pe doamna dacă pot să fac o poză, s-a uitat la mine fără să schițeze un gest, s-a gândit puțin și apoi a zis un da cu lehamite, de parcă mi-ar fi făcut o mare favoare. Probabil că de aia nici n-am cumpărat nimic deși marfa era foarte faină, plus că aveau niște prețuri…cred că erau cel puțin dublate.
Sunt magazine peste tot – de cartier, supermarketuri sau 7/11, prețurile sunt cam ca la noi, nici restaurantele nu mi s-au părut foarte scumpe – prețurile sunt fără tva, 6%, unii mai pun și 7 sau 10% service charge, chiar și așa în Kuala Lumpur e uneori mai iefin ca-n București. Gătesc și ei pe stradă, dar parcă mai puțin ca-n Tailanda. Am mai zis, știu, dar chiar au un sistem de transport în comun foarte bun, au și o navetă gratuită, nu-i foarte scump, vezi că au și vagoane separate pentru femei (noi n-am știut și stăteam bine merci la doamne, până ne-a atras atenția controlorul). Cică e jale cu taxi-urile, nu pun metrul și trebuie să te țigănești cu ei, n-am luat. Aș fi luat taxi doar de la aeroport din KL, că acolo iei bon de la ghișeu, dar nu merită să dai banii, au autocare și tren/Klia Express până în centru.
Românii nu au nevoie de viză, îți pun direct pe pașaport, la control, viză de 90 de zile. Uneori te amprentează, alteori nu. Poți plăti doar în MYR (ringit malaezian), noi am mai plătit și cu cardul la supermarket sau la mall-uri. Aproape toată lumea vorbește engleză.
Ce mi-a plăcut in Malaysia? Amestecul de oameni și ce reiese din asta: templu hindus lângă moschee și templu budist, cartiere diverse și extrem de colorate – Little India, Chinatown, un pic de orient mijlociu, un pic de Europa, un pic de Anglia (englezii nu le-au lăsat doar chinezii pe cap, ci și niște clădiri faine), construcții futuriste gard în gard cu clădiri vechi de sute de ani, un mix de culori, mirosuri și muzici. V-am mai povestit eu că țara e o aglomerare de malay, chinezi, indieni, arabi și europeni: Malaysia pe scurt + ce vizitezi în Kuala Lumpur.
Acu să nu-mi sară vreun fan de Malaysia în cap, 1.e o părere strict personală, 2. e posbil să mă înșel, c-am văzut puțin din ea, 3. depinde de fiecare, noi pur și simplu n-am făcut click cu țara aia.
PS. Din Vietnam am plecat în Cambodgia, dar n-am mai pomenit de ea deoarece am stat câteva zile, cât să vedem templele de la Angkor, atât ne-am propus. După Malaysia a urmat Indonezia.
Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor: Malaysia
Citește și: