Traseu de Asia de S-E: Vietnam

După o lună de Tailanda, am zburat spre Vietnam. Am ales Vietnamul nu numai pentru că era legat bine de Bangkok, dar și pentru că nu voiam să ne prindă luna mai pe-acolo – încă din aprilie încep să crească temperaturile și vin ploile (e drept că vremea diferă în funcție de zonă). Planul de acasă era să trecem din Tailanda în Cambodgia, dar la fața locului am găsit zbor mai ieftin spre Saigon decât spre Siem Reap. Inițial ne gândisem să începem cu Nordul (Hanoi) și să coborâm spre Sud (Saigon), pentru ca mai apoi să luăm un autobuz spre Cambodgia. Ne-am răzgândit repede, după ce am citit tot felul de povești despre autobuze stricate și accidente de circulație, și cred că bine am făcut, dacă de la Ha Long până la Ninh Binh am zis că mor (4 ore), apoi nu vreau să-mi imaginez cum aș fi rezistat cel puțin 6 ore (sunt autocare din Saigon spre Phon Phen, minimum 6 ore, sau spre Siem Reap, 8 ore în cel mai fericit caz).

Traseu Vietnam: Saigon – (delta Mekongului) – (Mui Ne) – (Da Lat) – Hoi An – Hue – Da Nang – Hanoi – Ha Long Bay – Ninh Binh – (Sapa) – Hanoi 

Sapa, Mekong-ul, Mui Ne și Da Lat sunt între paranteze pentru că făceau parte din planul inițial, însă n-am mai ajuns. Și dacă de Da Lat nu-mi pasă, de restul chiar îmi pare rău, mai ales de Sapa – piciorul meu nu era în stare să meargă prin deșert sau să urce munții, nu ne-au mai ținut nervii, am cheltuit mai mulți bani decât credeam (așa ni s-a părut nouă atunci, nu știu dacă așa e, c-am făcut o varză din calcule, m-am lăsat de meserie), fierbea Cambodia și am zis că e bine totuși să avem motiv să ne întoarcem.

Am început călătoria în Vietnam în Saigon și prima oprire a fost spitalul. Ți-am zis că blonda a căzut în barcă, în Sudul Tailandei, aveam asigurare așa că ne-am dus la spitalul franco-vietnamez, spital privat (citisem că e cea mai bună alegere, așa a zis și gazda din Saigon/am stat eu cu gheață și pastile vreo câteva zile, dar era din ce în ce mai rău). Primul sfat de Vietnam: fă-ți asigurare de sănătate (valabil peste tot de altfel, mai ales când sari pe alt continent). M-am ales cu un suport de picior, cu ocazia asta am putut să merg și eu ca omu, ca omu de Vietnam, că acolo e jale cu mersul și când ai două picioare, d apoi unu juma, am prelungit șederea în Saigon, am mai trimis din bagaje acasă (prin poștă/căram prea multe haine după noi), am renunțat la delta Mekong-ului și la Mui Ne și, în loc să luăm trenul spre Da Lat, am luat avionul spre Da Nang (e și tren, face vreo 16 ore).

În direct din Saigon

Nord sau Sud?

Eu mă speriasem mai tare de Nord decât de Sud, dar la final am tras concluzia că Nordul e mult mai ok. În Saigon, nu puteai să faci doi pași că te agăța vreun vânzător (de bicle, haine, taxi, mâncare, tururi, orice), în Hanoi nu ne-a întrebat nimeni de sănătate. În Sud însă aveau haine mult mai faine – și acu regret că nu mi-am făcut plinul din piața din Saigon, înainte de a trimite pachet acasă, am zis lasă, că-n Hanoi găsesc mai multe și mai frumoase, nope, marfă puțină și proastă. Al doilea sfat de Vietnam: dacă vrei haine, decorațiuni, suveniruri, ia-le din Saigon. Și, evident, negociază, prețurile sunt și de 10 ori mai mari. În Saigon aveau prețurile afișate în piețe, în Hanoi nu, și nici în centru (în Hue, Hoi An și Da Nang – prin unele locuri nici măcar la magazine nu aveau prețuri, ți le făceau pe loc, după față). Sudul parcă e mai scump decât Nordul la capitolul cazare și Nordul e parcă ceva mai autentic.

În direct din Vietnam

Din Saigon sunt autobuze care te duc aproape peste tot în Vietnam. De exemplu e autobuz către Da Lat și Nha Trang (cred că e cea mai cunoscută stațiune de la malul mării, nu-i foarte departe de Da Lat, sunt autobuze). Lângă Da Lat e și Lak Lake (vreo 3 ore), asta dacă vrei să faci un traseu mai lung prin Vietnam, deși eu nu-s fan autobuze vietnameze, prefer trenul.

Ziceam că de la Saigon am plecat spre Da Nang. Ne-am păcălit nițel, că avionul spre Hue (care-i la câteva ore de Da Nang) era mai ieftin. Sfatul nr 3, din nou de bun simț și general valabil: verifică mai multe variante de transport și rute, cu atenție și răbdare (că și noi am crezut c-am verificat tot ce trebuie dar nu, biletul de avion spre Hue era la jumate, m-am foarte ofticat). Și nu lua de bun ce găsești online sau ce zic unii alții – de exemplu, e un site cu mersul trenurilor, cu prețuri în dolari, nu-i oficial, prețul real e mult mai mic, mergi direct la gară (să ai pașaportul la tine, sau o copie – că mai toți hotelierii opresc pașapoartele, sunt obligați să declare turiștii la poliție – noi ne-am descurcat și cu buletinul, la gară) și dacă vrei informații despre traseu și prețuri mai bine verifică pe seat 61.

Da Nang e între Hoi An și Hue, dar am preferat să mergem Da Nang – Hoi  An – Hue – Da Nang pentru că luasem bilet de avion din Da Nang către Hanoi, am zis că stăm câteva zile în Da Nang la plecare, nu era bai dacă-l săream, nu ne-a plăcut. Plaja e foarte faină, în schimb orașul e cam trist. Nu știu dacă există vreun autobuz de la aeroportul din Da Nang către Hoi An (sunt microbuze, pleacă de la gară), noi am luat un taxi. Prețurile sunt afișate la ieșire, dar, valabil peste tot în Vietnam, taxi Vinasun și Malin pun metrul (primul e un pic mai scump decât al doilea), noi n-am avut probleme cu ei. Chiar și așa, tot te-aș sfătui să fii mereu cu ochii în patru. De fapt asta ne-a cam terminat pe noi în Vietnam, trebuie să fii mereu în defensivă, să verifici totul, să nu iei nimic de bun, să cauți până înnebunești pentru că nimic nu-i negru pe alb, cum lași garda jos un pic, cum iei o țeapă. Sunt săraci și nițel sălbăticiți de comunism, și cred că și prost educați (că și cambodgienii îs săraci, mai săraci chiar, și nu-s atât de lipsiți de scrupule și nici insistenți până la enervare), deci au destule circumstanțe atenuante, însă e extrem de enervant și obositor.

Pentru cei mai mulți ești doar o sursă de venit – noi ne ziceam în glumă Dolărel și Dolărica, când se repezea câte unul spre noi imediat ce ne vedea – și asta n-ar fi o problemă dacă n-ar face orice pentru venitul ăla, chiar dacă asta înseamnă să te păcălească. De fapt asta m-a deranjat, atitudinea aia de șmecher, de slugărnicie prefăcută, bătaia de joc și indiferența totală. Eram șchioapă, vai de capu meu, și mă dădeau jos din picioare. Ba unu m-a claxonat de mi-a spart timpanele pe trotuar, unde dracu să mă dau nu știu, îmi venea să dau cu el de pământ. Noroc că nu știau românește, că i-am spurcat de nu-i mai spală toată Delta Mekongului (trebuia să mă exorcizez și eu cumva). Și ce m-a enervat cel mai tare a fost că mă determinau să mă comport la fel ca ei. Urăsc asta! Mi se întâmplă și în România treaba asta, mor!, de fapt mi-au adus aminte de noi și am zis de multe ori să spunem merci c-am scăpat de comunism!

Mănâncă semințe pe stradă, scuipă, vorbesc tare, se baga-n fața ta, parchează pe unde apucă, blochează trotuarele (nu ai pe unde merge, dacă nu-s scutere sau mașini, îs scaune și mese), nu țin cont de nicio regulă de circulație (e jale cu traversatul, mai ales în Sud, e plin de scutere, merg pe orice sens au loc), nu zâmbesc, nu salută, aruncă totul pe jos, râgâie la masă (nu vrei să mănânci într-un restaurant low cost local, trust me, nu vrei), așteaptă bacșiș pentru orice (chiar și pentru că ți-a arătat că gara-i la stânga), sunt extrem de insistenți, se bagă-n sufletul tău (te trezești că-ți pun marfa-n spate și apoi nu mai scapi până nu le dai ceva deși n-ai apucat să faci o poză că erai ocupat să scapi de coșurile lui). Slavă Domnului, nu-i așa peste tot, doar in zonele turistice, că-i rost de făcut easy money, cum ieși din centru dai de oameni normali. Dacă ai nevoie de o informație, întreabă copiii de liceu, or să vrea cel mult o poză cu tine. Prin Ninh Bin și Hue numa n-am dat autografe, toate lumea voia poze cu albicioșii.

Înainte de a pleca, știu că am și menționat că toată lumea ne-a avertizat cu privire la Vietnam, dar am zis că orice ar fi, nu plec, stau de toți banii (că aveam viză pentru o lună, cea mai scumpă viză a fost viza de Vietnam, 108 lire). N-am rezistat, după 3 săptămâni am zis hai să mai mergem și la alții că nu mă mai țin nervii. Dar, că există un mare dar, în ciuda a toate cele de mai sus, mi-a plăcut Vietnamul. Mie mi s-a părut chiar mai fain decât Tailanda (soțu nu-i de acord/cică-i de acord). Au niște locuri superbe, și foarte diverse, mâncare bună, muzică faină, ca experiență totală e foarte mișto, numai că-ți trebuie nervi tari. Și apoi nu înțeleg de ce le-am dat atâta atenție, vorba aia venim din România, ar trebui să fim obișnuiți, nu-s mai răi ca ăia care te parchează-n centru vechi, de exemplu. Dacă îi ignori, te lasă-n pace (dacă le spuneam frumos nu, nu mai scăpam de ei, am zis că nesimțită nu pot fi, așa că am trecut pe modul ignore). Mai scăpam cu franceza, se potoleau imediat când vedeau că nu pricepem engleză și ne mirăm în franceză. Eu credeam că vietnamezii vorbesc franceza, dar nu.

Mi-au lipsit orașele și satele pitorești prin Tailanda (de fapt peste tot prin Asia), mi-am lecuit dorul de ele în Hoi An – e un orășel superb, nu-l rata dacă ai în plan o vacanță în Vietnam. Noi am stat acolo până ne-am plictisit de el.

Hoi An, cel mai fain oraș din Vietnam

De la Hoi An am închiriat o mașină, să mergem la Hue și pe drum să vedem Marble Mountains și mai ales Hai Van pass (scuterul e cea mai bună soluție însă nu știm să l folosim). Am cam dat banii degeaba, a plouat rău, bine măcar c-am văzut un pic din Hai Van pass din tren, de la Hue la Da Nang (îți recomand să iei trenul pe traseul ăla, e foarte fain/*Hoi An n-are gară, Hue și Da Nang au).

Ce vezi în Vietnam: Hai Van pass și Marble mountains 

Și Hue ne-a plăcut iar drumul de la Da Nang la Hue e genial, am văzut o mulțime de locuri faine pe parcurs, mai că-mi venea să merg pe jos. Poți da o fugă și la My Son (nouă ne-a plăcut), sau la Lang Co beach (am fost doar în trecere). La 4-5 ore de Hue e Phong Nha-Ke Bang National Park.

Am luat avionul spre Hanoi cu gândul să vedem nu doar capitala, ci și Ha Long Bay, Ninh Binh (de care nu aveam habar până n-am ajuns în Vietnam, dar care s-a dovedit a fi cel mai frumos loc pe care l-am vizitat/ să iei o biclă și să stai măcar 2 zile!) și Sapa (în care n-am mai fost, din păcate). Am scris la fiecare cum se ajunge și cât costă. Nordul rural e de senzație, noi am văzut puțin din el, Hanoi pare un bun punct de pornire, timp și bani să ai.

8 locuri de neratat în Ninh Binh

Ce să-ți mai zic… Este internet peste tot, mai des și mai bun ca-n Tailanda chiar. Ai grijă când faci rezervările, vezi că unele camere n-au geamuri, dacă n-ai o problemă cu asta, e ok, că e mai ieftin (eu am), camerele cu AC s mai scumpe decât cele fără sau care au doar ventilator. Cea mai ieftină cazare a fost în Ha Long, 13 euro/noapte, cea mai scumpă a fost în Hoi An, la hotelul de pe plajă, 30 de euro/noapte.

La unele hosteluri/guesthouse-uri e mai ieftin la fața locului decât pe agoda sau booking (noi luam o noapte online și apoi, dacă ne plăcea, prelungeam la fața locului). La hoteluri poți plăti în dolari, în rest nu prea.

Bancomatele au limită, unele de 2 milioane VND (adică vreo 90 de dolari), altele de 3, 5 sau 8 (8 milioane dau băncile mari, din capitale), city bank și eximbank nu percep comision, bidv-ul da și nici măcar nu te anunță înainte. 

Sunt farmacii peste tot chiar dacă, comparat cu Tailanda, sunt mai puține firme europene sau americane (aleluia!). Nu toți vorbesc engleză. La unele obiective prețurile s ca-n Europa, la altele e extrem de puțin.

În general, Vietnamul e mai ieftin ca Tailanda (totuși parcă e mai ieftin să găsești o cazare decentă în Tailanda), dar e posibil să ajungi să cheltui mai mult deoarece nu prea ai acces la informații și e destul de greu să vezi țara pe cont propriu, de multe ori am renunțat și ne-am încolonat cu grupurile – totul e cu tur, nu o să găsești programul autobuzelor locale, te mint, dublează sau triplează prețurile, cel puțin, probabil că nu pricep chestia asta, ai bani, că doar ești alb, și mergi cu toți muritorii de rând. Cum nu pricep că întrebi cât costă o rochie doar ca să nu mori prost, nu există, sigur o vrei, deci să insist pân o ia.

Nu cumpăra primul tur care ți iese-n cale și mai ales nu de la hotel, de obicei sunt mai scumpe. Cu excepția Ha Long Bay, e mai aerisit ca Tailanda, mai ales prin zonele de la malul mării. Atenție la bunuri, n-am pățit-o, însă toți proprietarii ne-au avertizat și am dat de un cuplu de chinezi care au rămas fără cameră foto în Hanoi. Am dat exemple de prețuri la fiecare post din categoria Vietnam, vezi arhiva.

Mai multe informații: Mini ghid de Asia de S-E. Când să mergi în Vietnam, în funcție de vreme: info aici.