Londra are 8 parcuri regale: Hyde Park, Richmond, St James, The Regent’s Park, Kensington Gardens, Green Park, Bushy, Greenwich. Ba chiar 9 dacă punem la socoteală și Brompton Cemetery. Richmond Park e cel mai mare dintre ele.
Puteți să-i mai spuneți și parcul căprioarelor. E plin de ele. Se odihnesc de obicei sub stejarii încărcați de ani. Odinioară erau vânate, bietele de ele, Richmond era locul de vânătoare al regelui Charles I, acum umblă libere pe acolo și trebuie să se ferească doar de mașini și de biciclete. Da, trec mașini, e o arteră mare ce taie parcul în două.
După umila mea părere e cel mai fain parc din Londra, plus că Richmond, cartierul, în sine e tare frumos , așa că, dacă stați mai multe zile la Londra, merită să treceți prin el deși nu-i chiar la îndemână (cobori la Richmond – zona 4 – și de acolo, la picior, maximum 30 de minute).
Gata, v-am ademenit cu parcul, să vă povestesc ce mă doare. Capul. Și ochii. De la nesomn. S-au mutat niște fucking idiots deasupra noastră, acum vreo 4 zile (cred că s-au mutat acum, că până acum a fost ok), și nu mai avem liniște. El urlă tot timpul ca o gorilă, cred că se și bate-n piept, tacâm complet, orice cuvânt e urmat de fucking, la două vorbe, trei prostii, trântește ușile, zici că se dărâmă clădirea, își târâie picioarele prin casă mai ceva ca Quasimodo. Ea plânge. Prima oară mi-a fost milă de ea, am zis săraca, o bate, mă întrebam dacă ar fi cazul să sun la poliție. O bate pe dracu. După ce se ceartă ca proștii, cu urlete și strigăte, urmează împăcarea, și aia tot cu țipături. Într-o zi a ieșit un vecin și uita pe afară pe lângă clădire, la modul care hell urlă-n halu ăsta?! Și apoi iar plânge. Și plânge, trag concluzia, din orice și oricând. Dacă aude mișcare (că mă mai apucă nervii și trântesc ușa după mine, bodogănind) tace un pic, 2 secunde, și o ia de la capăt. Mă enervează mai tare ca urangutanul ei. Deci nu mai am apelative, vă zic.
Acum două nopți ne-am trezit la 5, în urlete. Noaptea trecută am adormit pe 1, la 2 trezirea, urlete, uși trântite, bocete, am adormit la loc, la 4 iar trezirea, aceeași placă. Nicio treabă, că e e târziu, că mai stau niște proști pe aici care poate dorm, de exemplu, nimic. Am zis că una din două, ori sunt proști, ori una din două.
Așa specimene de vecini n-am avut în viața mea. Am unii alături care scoală toată clădirea când…știți voi când, dar slavă Domnului, nu se întâmplă des și se termină repede. Și sunt previzibili, spre weekend, până în 12. Dar ăștia…
Aveam o vecină în Franța care se certa cu iubitul pe la o bucată de noapte, dar nu foarte des, și s-au certat până fata și-a da seama că e în echipa greșită. A plecat mec-ul și a apărut o domniță, spre bucuria domnilor din clădire, cărora le curgeau ochii dimineața când fetele se pupau și apoi urcau fiecare în mașina ei, și plecau la muncă.
Deci ce mă fac eu cu cretinii ăștia? Adică nu știu care e procedura aici. La noi știi, bați în podea/tavan/perete/calorifer (depinde unde se afla sursa de zgomot) și gata. Sau te duci frumos, sau nu, la ușa scandalagiului. Sau chemi poliția?! Slavă Domnului, nu a fost cazul, dar știu oameni care, aduși la disperare de vecini, în cazul ăsta niște bețivi, au sunat la poliție. Dar aici? De dus la ei la ușă nu mă duc, e clar cât le poate bostanul ăla căruia îi zic cap. Am zis că dacă o țin tot așa, îi scriu proprietarului, mă rog celui care se ocupă de clădire.
Că tot am menționat vecinii din Franța, e plină Londra de reclame – visit France. Toate le explică englezilor, în cazul în care nu știu deja, că Franța e la o aruncătură de feribot, că e mai cald ca la ei, că e frumos nevoie mare. Asta după ce ăia prin Provence se plângeau de invazia englezilor. De fapt pe acolo nu doar au venit, au rămas, cred că asta era problema. Și nu pricepeam de ce atâta reclamă agresivă când oricum Franța e plină de englezi. Și apoi am văzut articolul din The Guardian – din datele Institutului Național de Statistică reiese că numărul turiștilor englezi în Franța e în scădere de vreo 5 ani. De ce? Pentru că Franța e scumpă, zic ai lor, nu eu, spre deosebire de Spania, unde a crescut numărul de vizitatori britanici. S-a rupt lanțul de iubire, toate ca toate până la bani.
În Franța n-am văzut invitații spre UK – come to England, sweety. Da, așa vorbesc unii, te apucă râsul, da-s simpatici. Yes honey, how may I help you? Asta venea de la un angajat al national rail. Și nu mi se adresase mie, ci domnului. See you, love! OK.
Azi ne-am dus sa schimbăm un mixer, că numa ce l-am luat săptămâna trecută și s-a și stricat. Yes, love (eu, el, amândoi eram pe rând love). Follow me, honey. Just a minute, sweety. Deci ca să fiu în rând cu lumea, have a nice weekend, love!
PS: mâine mă duc la Great Gatsby, să nu-mi ziceți cum se termină 😀
Mai sa stii pe mine m-a amuzat postarea asta ;)) Evident, e de ras o data, de doua ori, apoi te apuca plansul. Si la noi… trece trenul de marfa la nici 30m si aici are si cate 170 de vagoane o data.. iar daca dormim cu geamul deschis tresarim ca la bombardamente 😀
Si ce sa faci? Sa chemi politia? Altfel e liniste si pace, dar stiu cum e sa fie balamuc. Eventual te poti coaliza cu alti vecini din bloc, sunt sigura ca nici lor nu le place situatia actuala.
sa vezi ce amuzant e pe la 5 dimineata, parca am o piatra in loc de cap 🙂 asta cu trenul…nasol, dar cu astea te poti obisnui, cu astia ai mei nu ai cum. trenul face la fel de fiecare data, if you know what I mean 🙂
Domn’e parca tot mai bine era în Franta :)!
ha ha ha, nu-i asa? mai ales la capitolul vecini 😀
la caprioare cu voi, Miky! sunt niste animale mult mai discrete decat vecinii 🙂
Interesant parcul! Eu in Londra n-am vazut decat St James, ca mai multe n-am avut timp. Dar oricum se stie ca englezii sunt renumiti pentru eleganta gradinilor.
Cat despre vecini, cel mai bine cred ca ar fi sa discuti cu cei care se ocupa de cladire sau cu proprietaul, daca lucrurile continua. Eu in Bucuresti am avut parte de asemenea vecini. In afara de urlete, certuri si plansete, mai aveau si un rotweiller care latra pe balcon :)). Iar cand se impacau, faceau chefuri pana dimineata. Noroc ca n-au stat mult.
@Lucian, nu cred ca ma lasa astia cu cortu-n parc, doar daca ma camuflez bine. deci de aia ma plimb eu de colo colo, gata s-a gasit raspunsul 😀 noaptea trecuta a fost suspect de liniste.
@vai de capul tau Larisa, ai avut si tu niste vecini! astora un caine le-ar mai trebui, fereasca :)))
si sa stii ca m-am prins de ce iti place asa mult sa calatoresti: ca sa nu iti auzi vecinii 🙂
Pe langa ca e scump de numa,calitatea serviciilor cam lasa de dorit!Cel putin in restautante si baruri.Si nu vreau sa imi aduc aminte ca tocmai ce am venit de la niste prieteni din Germania care pe un apartament mai mare ca al nostru plateau jumatate din chiria pe care o pltatim noi!
stiu cum e cu vecini din astia 🙂 am avut mai multe experiente de genul. timp de vreun an as fi putut sa-mi vand tv-ul, pt ca vecinul de sub noi era surd, si tv-ul normal la maxim. si daca m-am dus la el la usa, normal ca nu auzea, ca de, tv-ul era la maxim :)))
si am avut si experiente de genul certaretilor tai, si am trecut prin aceleasi sentimente: saraca de ea, ce viata sa iei bataie, sa auzi numai tipete. pana mi-am dat seama ca asta era relatia lor, si ca ea e foarte happy cu asta :)) am avut noroc ca ne-am mutat repede. asa e cand stai la bloc 😀
@Dragos – mie nu mi se pare ca lasa de dorit, adica in comparatie cu Franta de exemplu, mi se par mai ok. E scump dar nu peste tot, compar iar cu Franta unde cu 10 euro nu mancai nici la Mac 🙂 chriile da, sunt oribile. am si eu amici prin tari straine, ii invidiez 🙂
@Anca – eu specimene de astea n-am avut ever, a trebuit sa ma mut la Londra ca sa ii gasesc 😀
Cred ca nu m-am facut bine inteles:eu ziceam de Franta ca are servicii care sunt scumpe si lasa de dorit(baruri,restaurante)!Ce dor imi e cateodata cand intru in cate un restaurant sa fiu servit ca in State!:)
a daaaa, nu stiu de ce am tras concluzia ca te referi la UK. La francezi da, e jale la capitolul servire – ca in A Good Year – steak and chips at Avignon (ceva de genul, cand cereau aia friptura bine facuta, nu va place, uite usa)
Super parcul, abia astept sa se imbunatateasca vremea sa merg si eu.
Despre vecini, te inteleg perfect, aici unde m-am mutat, la inceput timp de o luna, mi se dadea desteptarea la 6 dimineata cu „muzica” de bormasini, ciocane si alte ustensile. Slava Domnului ca am scapat. Ar trebui sa ii spui administratorului cladirii de vecinii tai, daca nu inceteaza chemi politia.
Am vazut si eu reclame prin oras cu „visit France, visit Prague, visit Italy, etc” probabil asta e un mod elegant de a trimite strainii si pe alte meleaguri, cine stie. Sa mai invadeze si alte tari nenorocitii astia de emigranti :))
acum nu-s dar daca o tin tot asa ii scriu, e prea de tot. pana am plecat au tinut-o o zi da, una ba. idioti.
afisele nu-s pt parlitzii de imigranti, pe aia oficial nu-i vrea nimeni, neoficial toti zic merci ca exista
PS – intre timp a fost si Georgiana in parcul Richmond, a scris aici(are niste poze faine) – http://phototrinus.wordpress.com/2013/05/26/richmond-park/