În prima zi de Paște bunicii de pe tată puneau lângă fântână, unde ne spălam de obicei pe față, într-o cană de tablă, un ou roșu, unul alb și un bănuț. Cine se spăla ultimul se alegea cu bănuțul. Evident că ne întreceam în puturoșeală și nu era greu deloc, cu chiu cu vai ne ridicam din pat în zilele de sărbătoare, mai ales eu, până mi-a dat soră-mea clasă.
Habar n-aveam ce semnificație are obiceiul, poate rostul era să fii curat ca oul alb, sănătos, roșu-n obraji ca oul vopsit și bogat, dar ne plăcea să fim leneșul leneșilor numai să rămânem cu banul, deși nu era o avere.
Astăzi abia m-am trezit, mă dor picioarele de cât am umblat ieri, m-am spălat pe față, deși n-am vreo cană cu ouă și bănuți, o să fac reclamație la hotel, n-am nici ouă roșii, am ciocnit cu un mic dejun englezesc, din care eu aleg mereu omleta, chiflele de cartofi și ciupercile, și ne cântă de zor la geam un nene din cimpoi (am zis că trebuie să-i dăm niște bănuți pentru că ne face să ne simțim ca-n Scoția în fiecare dimineață).
Ieri am mers ca nebunii, am văzut Edinburgh de sus, de pe Holyrood hill, vreo 250 de metri, destui încât să scoată untul din doi melci leșinați ca noi și să ne arate tot orașul și nu numai. Și pentru că de pe deal se vedea marea și un nene scrisese cu pietre where is the beach?, am zis să dăm o fugă și la plajă. Pe jos. Vreo două ore din vârf de deal. Cald, bălăceală chiar. Nu eu, normal, că eu i-aș da ceață și lui Gerilă, dar până și eu am mers cu picioarele goale pe plajă. Azi am zis că o lăsăm mai moale.
Edinburgh, de pe Holyrood hill
Când eram mică obișnuiam să mă duc la biserică, la slujba de Înviere. Ce-i drept nu stăteam foarte mult, luam lumină, ascultam slujba până intra popa-n biserică, treceam pe la mormânt (între timp s-au făcut 3 morminte de când n-am mai fost pe acolo) și apoi ne porneam spre casă, încet să nu stingem lumina. Să duceam acasă lumina sfântă, să aprindă bunică-ta candela. Și dacă s-o stinge, asta e, o aprindem noi. Dar n-a fost cazul, reușeam de fiecare dată, măcar unul dintre noi, să ajungem cu lumina intactă. Dă să aprind candela și hai să mâncăm.
Nu țineam post, noi copiii, dar după Înviere ne repezeam în ouă și pască. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Al meu nu s-a spart! Dă să mai încerc o dată!
Aseară am fost la slujbă, după câțiva ani buni, acum vreo 2 ani, în Franța, am ascultat slujba în franceză și greacă, am nimerit la o biserică a unei comunități grecești, dar înainte de asta…au trecut ani. Aseară am ascultat slujba în română și engleză. Tot căutând noi pe net am găsit la Edinburgh o biserică ce ține slujba în limba română, St John s. Slujba începe la 11.45, preotul a făcut seminarul la Iași, gata, acolo e de noi.
Ajungem cu vreo 10 minute mai devreme, e pus lacătul pe ușă, oare am citit noi greșit? Nu, e intrarea cealaltă. Sunt deja oameni adunați în față, văd trăsături cunoscute (nu știu dacă are sens pentru voi, eu recunosc românii după față, avem niște trăsături comune). Grupuri, grupulețe, majoritatea tineri, unii cu copii.Unii se cunosc între ei, se salută, remarcă ce mari au crescut copiii, trec niște scoțieni pe lângă, se întreabă între ei ce se întâmplă aici, e Paștele, zice ea, a da, am și uitat că e Paștele, zice el. Ajunge și portarul, gâfâind de oboseală, deschide ușile, intrăm în biserică, e mare dar încet, încet, se umple (nu credeam că sunt așa mulți români în Edinburgh). Se știu cu preotul, își dau binețe, începe slujba.
Mulțumim comunității din Scoția că ne-a pus la dispoziție această minunată biserică, vă rog să o lăsăm cum am găsit-o căci dimineață va fi un alt serviciu religios aici, nu o să ieșim afară, o să trec eu pe la fiecare să ia lumină, apoi voi sfinți coșurile cu mâncare, dacă sunt, slujba va ține 2 ore, la 3 trebuie să eliberăm biserica, dacă vreți să contribuiți cu bani, pentru costurile necesare închirierii acestui lăcaș de cult, o puteți face la ieșire. A repetat preotul discursul și în engleză, deși mă îndoiesc că era vreun englez sau scoțian pe acolo, și apoi a trecut direct la subiect: Veniți de luați lumină!
Lumânările se aprind una câte una, corul repetă aceeași placă până termină preotul de împărțit lumina, și mi-aduc aminte de bunicul care în fiecare duminică dimineață se așeza lângă cor și cânta. Că se ducea să fie cu cei ca el, puținii veterani de război rămași, sau, cum zicea el, să scap de bunic-ta, să n-o mai aud, din obișnuință sau credință, nu știu, știu că era prezent la datorie în fiecare săptămână. Și după ce îl lăuda pe Domnul, venea acasă și la cea mai mică șicană, glumă, orice (că noi îl provocam de obicei), urma un șirag luuuung de dumnezei de ne prăpădeam de râs.
Începe slujba. A doua zi au venit la mormânt Maria Magdalena și cealaltă Marie și au găsit mormântul gol. Îngerul le-a spus nu vă fie teamă, Hristos a înviat a treia azi, așa cum a zis, duceți-vă și așa să le spuneți tuturor. Și au plecat ele și pe drum le iese în cale Hristos, bucurați-vă căci am înviat. Și auzind aceasta preoții iudei au chemat soldații și le-au zis – spuneți că ucenicii l-au furat noaptea, așa să împrăștiați vestea și vă vom da bani. Și așa a rămas vorba între iudei până-n ziua de astăzi. Aproximativ, că nu am ținere de minte, și aș avea eu câte ceva de zis dar o să mă abțin, căci aici nu e vorba de religie sau credință.
Încep să mă plictisesc, așa cum n-am rezistat să citesc Biblia până la capăt, sau Coranul, mereu le-am privit ca pe niște cărți scrise prost, probabil că nu ăsta e filtrul prin care trebuie trecute, remarc vitraliile frumoase, mă dor picioarele (căci preotul ne-a zis să ne ridicăm în picioare în timpul slujbei, deși biserica, ca orice lăcaș catolic, e plină de bănci), doamna din față o întreabă pe vecina de lângă tu ai de gând să stai până la 3?, nu, mergem acuși. Mă uit în spate, biserica e deja ceva mai goală, e aproape 1, să mergem și noi.
Nu trebuie să mai duc lumină nimănui, cei de la hotel au destulă, las lumânările la ieșire căci altfel ar fi sfârșit în vreun coș, remarc, pe hol, cursuri de zumba, cursuri gratuite de engleză, seminarii despre încălzirea globală, și apreciez modul în care cei de la St John s church s-au adaptat zilelor noastre.
Cimpoiul cântă Happy Birthday, cobor să îi las plata pentru diminețile made in Scotland.
Hristos a înviat!
Găsiți mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor
Cristos a inviat!
Astept impresiile despre Scotia (cat ai apucat sa vezi). Visez de ceva vreme la ea….
Adevarat a inviat!
Ia te uita cine are timp de scris in asa vremuri „grele” 😀
Si noi am fost la biserica, aceeasi de anul trecut (am luat si lumanarile de anul trecut la noi), unde se aduna atat de multi romani incat politia elibereaza niste strazi in jurul bisericii.
Apropo de chipuri, patesc acelasi lucru aici, imi dau seama de cineva ca e roman inainte sa deschida gura – asta in oras ca aseara se vorbea romaneste in jur de numa – puteam sa jur ca-s in Romania si nu doar graiul ma face sa spun asta 😀
La intoarcere acasa am ciocnit oua rosii, iar osptatul continua ca am facut de toate 😀 Cu plimbarea mai greu ca e cam frig, dar recuperam maine.
@Carmen – doar Edinburg, mi-a placut. si am vrea la un moment dat sa ajungem in the highlands
@Claudia – si aici s a racit, ne am bagat in hotel
Adevarat a inviat!
Ooo, Edinburgh, Scotia, superb! E o destinatie la care visez si eu de ceva vreme si care sper sa se materializeze candva curand :D.
Sper ca vor urma si alte articole mai detaliate.
stai sa mi revin :-p
Adevarat a inviat!
Frumos mini-reportajul dvs. si reusite fotografiile. Pentru ca eu am oficiat slujba de Înviere la Edinburgh, la care ati participat si dvs. si despre care ati scris, dati-mi voie sa fac doua-trei precizari, de dragul acuratetei descrierii.
– Am facut anuntul introductiv si în limba engleza, din respect pentru administratorul scotian al Bisericii St John, care se afla de fata, dar si pentru invitatii straini prezenti – în cadrul comunitatii romane din Edinburgh sunt numeroase familii mixte romano-scotiene.
– Nu am cerut oamenilor „sa stea in picioare in timpul slujbei”, dimpotriva, i-am invitat sa ia loc in banci, cu rugamintea (chiar asa a fost formulata: ca rugaminte) de a se ridica la inceputul slujbei de Inviere, cat timp se imparte Lumina. De altfel, nu numai la catolici si protestanti, dar chiar si in timpul unei slujbe ortodoxe se poate sta jos, cu exceptia anumitor momente (citirea Evangheliei, de pilda).
In rest, imi pare rau ca gasiti Biblia si Coranul „prost scrise”. O carte „prost scrisa” nu ar fi putut inspira timp de sute de ani arta si literatura europeana, asa cum a facut Biblia, nenumarate capodopere fiindu-i indatorate. Poate ii mai dati o sansa Bibliei! – de dragul frumusetii, nu de altceva.
Multumesc ca ati amintit slujba de Inviere de la Edinburgh (prima oficiata în acest oras, deci ati asistat si la o premiera!) Si sunteti oricand binevenit la biserica noastra romaneasca.
imi pare rau ca le ati perceput ca pe niste critici, erau doar remarci. eu chiar m am bucurat sa aflu ca se tine slujba in limba romana si ca dv sunteti sau ati facut scoala la Iasi (am stat 8 ani in Iasi). si chiar va multumesc pentru slujba, am simtit ca e Pastele.
PS. imi cer scuze pentru editare, nu vrea wordpress ul sa accepte diacritice la comentarii
„imi pare rau ca le-ati perceput ca pe niste critici”
O, dar nu le-am luat drept critici! Si chiar daca erau critici, foarte bine, am de invatat. Exact cum am spus, am vrut doar sa aduc cateva precizari. Ba chiar m-am bucurat foarte mult ca ati scris despre Edinburgh si ati amintit slujba romaneasca de Inviere. Va doresc pace si bucurie! – si, desigur, vacante cat mai frumoase.
acum undele mele receptioneaza un pic de ironie, or fi defecte (doar vorbesc cu un preot). mi a placut povestea despre milestones
multumesc, la fel!