Mai țineți minte cum mi-a stricat Google surpriza anul trecut, de ziua mea? Dacă ați uitat, sau nu ați citit, click-uiți aci. Pentru că iar se apropie ziua aia când mai îmbătrânesc un an (și cică iar mi se pregătește ceva:D) și pentru că fac un curs despre Google, mi-a ieșit postarea de mai jos. În România nu mi s-a părut atât de evidentă urmărirea și targhetarea utilizatorilor, dar în UK lucrează băieții de zor.

 

Nu știu dacă știți povestea cu tatăl care a aflat că fiica sa e însărcinată de la supermarketul din oraș. A primit în poștă oferte la scutece, leagăne, etc, plicurile erau adresate adolescentei. Americanul s-a dus nervos la magazin, a făcut scandal, doar că apoi a aflat că chiar va fi bunic. Cum a ştiut supermarketul că fata e gravidă şi familia ei habar nu avea? Simplu. Fiecare client are un card de cumpărături, cu nume, adresă, e-mail, unele chiar te întreabă de venituri, etc. De fiecare dată când cumperi ceva, contul tău se umple cu informaţii preţioase pentru magazin – ce şi cât cumperi. Magazinul  în cauză a identificat 25 de produse care indică, cu o marjă de eroare evident, dacă o clientă e însărcinată şi cam când ar trebui să nască. Astfel firma poate să-i trimită oferte fix când clienta are mai mare nevoie de ele.

Și eu am un astfel de card. Eu le dau voie să-și bage nasul în coșul meu de cumpărături, ei îmi trimit ocazional oferte sau puncte (care se transformă în bani) pentru produsele pe care le achiziționez cel mai des. Practic supermarketul știe unde stau, cum mă cheamă, ce mail am, de câte ori mă duc la shopping, ce mănânc, cât cheltui la ei, cam câți bani am în general. Vă daţi seama dacă un supermarket ştie atât de multe detalii despre o persoană, cam câte informaţii are Google despre noi? Cu siguranţă ştia cine-i tatăl copilului puștoaicei din SUA.

 

Bunicuţo, de ce mă umpli de cookies? Ca să te targhetez mai bine!

Când am terminat cu mutatul, am primit un pliant de la pizzeria din cartier cu un mesaj de genul  – dacă tot ai gătit despachetatul e cazul să cumperi o pizza. Când ne-am hotărât să ne mutăm, am început să caut anunțuri pe net, și cam într-o lună m-am trezit cu scrisori de la agenții în poștă – vă ajutăm noi să închiriați apartamentul, avem clienți care caută în zonă etc. Google știa că ne mutăm și a zis și altora.

Acum nu mai intri în casă, tragi uşa după tine şi gata, eşti singur, faci ce vrei că nu te vede nimeni. E de ajuns să deschizi laptopul sau telefonul şi Google e cu ochii pe tine. Ne citeşte mesajele, ne umple de prăjiturele și spioni (cookies şi spyware viruses), ne vede ori de câte ori folosim internetul.

 

Colectare, colectare, dar să ştim şi noi!

Nu vreau să fiu absurdă, evident că Google are mii de avantaje, nu ştiu sincer dacă aş putea trăi fără el, evident că ne face viaţa mai uşoară, nu vreau să fiu paranoia şi să mă întreb cam ce ar putea face Google cu toate aceste informaţii, dar oare cât de corect şi moral e să aduni tone de informaţii despre aproape o treime din populaţia lumii? Şi asta fără a explica clar, pe înţelesul tuturor, implicaţiile şi uneori fără a anunţa utilizatorul.

Eu, de exemplu, mi-am luat androidul cu tot cu locaţia activată, cu tot cu Gmail conectat, cu tot cu Hangout (deşi nu-l folosesc şi nu l-am folosit niciodată), cu tot Twitter, Facebook şi G+. Adică, printre altele, Google ştia mereu unde sunt, deşi eu nu i-am dat voie să-mi activeze locaţia. Dar ce să vezi, Androidul vine cu pachet complet, dacă nu le vrei, intri in setări şi deselectezi. Păi nu era normal să fie invers, dacă le vreau, să le selectez? Oare bunică-mea ştie că are locaţia activată şi trebuie să o dezactiveze din setări?

Când am fost în România ultima oară, adică acum vreo 2 săptămâni, m-am trezit că am G mail-ul activat și pe telefonul nr 2 (ăla de-l folosesc numa în țară, cu număr de Ro). Nu doar că-l aveam activat, era automat culeasă și parola.

În termeni şi condiţii Google ne anunţă cum şi în ce scop colectează detalii despre utilizatori. Dar câţi stau să citească interminabilul document? Eu l-am citit însă numai pentru că aveam de făcut un proiect despre Google, și trebuie să recunosc că și așa am mai sărit niște rânduri. Şi de ce Google adună datele obţinute din motorul de căutare cu cele din mail, youtube, telefon, şi orice produs mai are, fără să specifice clar lucrul ăsta?

Comisia Naţională pentru Informatică (o instituţie franceză de reglementare în domeniul protecţiei datelor) a amendat Google pentru metoda sa de combinare a datelor utilizatorilor (practic există un TU virtual, cu informaţii adunate după ce ai folosit Gmail, You Tube, Google Search, G+ etc ). Conform Comisiei, compania americană nu-şi informează corect şi îndeajuns utilizatorii, nu le cere acordul, nu le dă posibilitatea să renunţe, şi face toate astea fără o bază legală.

 

Utilizator = marfă

Da, Google are milioane de avantaje. Dar cine crede că Google ne dă totul gratuit se înşeală amarnic. Nu există gratis pe lumea asta, gratis e doar o momeală de marketing. Google vrea să devină managerul nostru, vrea să controleze orice mişcare facem online. De ce? Pentru că „noi nu suntem clienţi pentru Google, suntem produse, suntem ceea ce Google vinde agenţiilor de publicitate.” (Siva Vaidhyanathan, scriitor şi profesor de studii media la Universitatea din Virginia).

 

Viitorul sună a Big Brother

Ca să-l citez pe Ray Kurzweil, scriitor, inginer, inventator şi angajat al Google:

„Google va şti răspunsul la întrebarea ta înainte ca tu să întrebi, va fi citit fiecare e-mail pe care l-ai scris vreodată, fiecare document, fiecare idee sau gând pe care le-ai trecut vreodată în căsuţa de căutare. Te va cunoaşte mai bine decât soţul (soţia) tău (ta), poate chiar mai bine decât te cunoşti tu.” (Ray Kurzweil într-un interviu pentru The Guardian, februarie 2014)

Nu ştiu cum vă sună vouă, dar mie îmi pare un pic scary. Și, ca să citez tot un om cu scaun la cap, Google e genial, dar:

„anyone with that kind of power should be watched warily.” (Ken Auletta).

 

Și apropo de ziua mea, se pare că iar mă așteaptă niște bilete de avion, nu știu unde (mi-a zis de existența lor doar pentru că au apărut niște chestii în perioada respectivă și trebuia să știu dacă suntem sau ba în Londra), bănuiesc eu ceva, dar nu zic ce, căci e posibil să greșesc, ca să nu mai spun că iar am fost acuzată că mi-am băgat nasul prin laptopuri, tablete sau telefoane.

Bineee, dacă iar ai cotrobăit, tu fă-ți bagajul, și în ziua aia … supriză! nu mergem nicăieri! Atunci să vezi surpriză!

Jur c-am fost cuminte.

paris

(nu, nu cred că-i vorba despre Paris, voiam doar să mă laud că deja am început să primesc chestii:-p)