De obicei ajungi în vreo gară pentru că pleci undeva – grăbit, cu bagaje după tine, atent la ceas și la panoul de plecări. Sau vii de undeva și la fel, ești cu ochii după ieșire, după taxi…după orice numai după arhitectură nu. Dar pentru că eu nu m-am dus la gara St Pancras nici să plec nici să vin, ci pentru că trec pe lângă ea de fiecare dată când mă duc la British Library, am avut timp să mă uit îndelung la clădirea de cărămidă roșie. Și mereu mi-am zis – trebuie să vin cu aparatul foto!

p3

Nu ai cum s-o ratezi dacă treci pe Euston Road. E o clădire superbă, impunătoare, construită din cărămida aceea roșiatică atât de des întâlnită la Londra, și e foarte mare. Găzduiește gara, stația de metrou, unul dintre cele mai frumoase și scumpe hoteluri din Londra și câteva apartamente. Da, da, apartamente. Eu tot căscam gura pe acolo și văd doi omuleți care deschid o portiță de fier, urcă scările și intră…Unde se duc ăștia?! Că intrarea la hotel e în stânga, în dreapta e intrarea în gară…St Pancras apartments (e unul scos acum la vânzare, vreo 2 milioane de lire, poate va intereseaza:-p).

Să intrăm. În gară, nu în apartamente. Vechi și nou, cărămidă în contrast, dar și în armonie, cu fier și sticlă, zeci de magazine, oameni grăbiți. După cupola ce cuprinde toate astea, primul lucru care îți atrage atenția e statuia uriasă.

IMG_4115

Doi îndrăgostiți de vreo 9 metri. Cât de grăbit ai fi nu cred că poți trece pe lângă ei fără să te oprești măcar un pic. Nu doar pentru că sunt imenși, dar și pentru că sunt …frumoși. La asta m-am gândit în timp ce mă uitam la ei cum se uită unul la altul. Love. Sau amour, căci sculptorul, englez, s-a întruchipat pe el și pe soția lui franțuzoiacă. În spatele lor se vede ceasul, însă ei sunt atât de pierduți unul în altul încât nu contează cât e ora. Ceva mai încolo e un nene care se uită spre cupola uriașă și își ține pălăria parcă de teamă să nu i-o zboare vântul. E John Betjeman cel care a salvat gara. Prin anii 60 autoritățile au vrut să demoleze clădirea, dacă nu era nenea cu pălărie cine știe ce ar fi fost acum acolo.

IMG_4125

Și dacă tot nu pierd trenul să vă zic pe scurt ce-i cu clădirea. Prin 1840 guvernul a ajuns la concluzia că mai e nevoie de o gară, dar nu în centru, că acolo erau toate, ci la periferie (atunci era periferie, acum e zona 1). Au ales terenul de la St Pancras – o mahala murdară și rău famată, un cimitir și o biserică. Au dărmat tot, locuitorii au fost goniți fără drept de apel și fără vreo compensație bănească, biserica a fost mutată (piatră cu piatră, în Wanstead, East London, înțeleg că și astăzi e tot acolo) și s-au pus pe treabă.

Proiectul a fost făcut de William Henry Barlow, construcția a început în 1864 și a fost gata 4 ani mai târziu – The Barlow train shed, measuring 698 feet in length, 240 feet wide and over 100 feet high, became the largest enclosed space in the world. The cast iron and glass roof would be the largest such structure in the world for the next 25 years (bbc.co.uk).

p7

În 1869 a început construcția hotelului – Midland Grand Hotel. Șefii de la Midland Railway, patronii, voiau ca gara lor să fie cea mai frumoasă din Londra așa că s-au gândit că un hotel de lux va cântări greu. Au ales cel mai scump proiect, au plătit vreo 150 000 de lire în plus față de planul inițial (cred că erau bani frumoși pe vremea aia) și și-au îndeplinit visul – cel mai grozav hotel din Londra lângă cea mai spectaculoasă gară.

p1

Numai că hotelul nu a rezistat mult pe piață (avea de toate, de exemplu șemineu în fiecare cameră, era, cum zicea cel care l-a construit, George Gilbert Scott, prea bun ca să fie hotel, dar nu avea baie în cameră) așa că în 1935 a fost închis. S-a transformat în birouri, în loc de întâlnire pentru soldați (al doilea război mondial), a fost bombardat, ajunsese în ultimul hal. A scăpat ca prin urechile acului de demolare și acum e unul dintre cele mai scumpe hoteluri din Londra (a fost redeschis în 2011). Cea mai ieftină cameră e 230 de lire pe noapte, cea mai scumpă – royal suite – e 10 000.

Mie mi se pare scump și biletul de intrare, căci da poate fi vizitat până în iunie 2014. Costă 20 de lire (info aici). Găsiți poze aici, adevărul e că arată într-un mare fel, sau îl puteți vedea în videoclipul celor de la Spice Girls, Wannabe, e filmat în întregime acolo.

Gara a fost și ea renovată, lărgită, după amânări, planuri peste planuri, ani de lucrări, trafic dat peste cap, și vreo 800 de milioane de lire (se pare că estimarea inițiala a fost de 310 milioane). Acum St Pancras nu e doar locul de sosire/plecare al Eurostarului ci și una dintre cele mai frumoase stații de tren din lume. Nu o zic eu, există mai multe topuri făcute de diverse ziare și reviste de travel, și în fiecare top se regăsește St Pancras. Alături de New York’s Grand Central (1913), Chhatrapati Shivaji Terminus din Mumbai (1888), Shinjuku Station și Kanazawa Station, din Japonia, Haydarpasa Terminal, Istanbul (1872), Helsinki Central, Finlanda (1862), Kuala Lumpur Railway Station, Malaysia (1910).

The world's most spectacular railway stationsThe world's most spectacular railway stations

Nu putea să lipsească de pe listă Gara Atocha din Madrid (1851). Noi am fost special ca s-o vedem, nu că aveam treabă pe acolo. Exteriorul e simpatic, dar interiorul e de poveste. E o gară-grădină botanică, înțeleg că sunt acolo în jur de 250 de plante diferite și e plin de țestoase.

Pe lista celor de la The Guardian mai stau Hauptbahnhof din Berlin (am fost, dar zău că nu mi-a atras atenția), Antwerp Central și Milano Centrale (la fel, am fost, dar exact ce ziceam la început, mă uitam după tren). În schimb țin minte că mi-au plăcut cele din Amsterdam și Valencia.