Acum două săptămâni, când am coborât din avion, la Otopeni, și am ieșit spre stația de autobuz, m-am umplut de nervi când am văzut că nici măcar moartea unui om nu a reușit să aducă normalitatea. Taximetriștii pirat erau tot acolo. Mai puțini, și parcă ceva mai discreți, dar tot acolo. I-au întrebat pe cei doi de lângă mine, tată și fiu, taxi?taxi?, că se uită și la fața omului, străin să fie, și cei doi aveau în mână un ghid despre București. Le-am zis să nu ia niciodată un astfel de taxi, să urce doar în mașinile galbene, cu firmă deasupra, cu prețul de 1,3, maximum 1,4. Dar câți nu și-or lua țeapă? Pentru că cine nu știe situația nu-și poate imagina că la poarta de intrare în România stau niște șmecheri, ilegal, care abia așteaptă să îi jecmănească.

E incredibil că moartea unui om nu a putut produce decât o schimbare de formă și de scurtă durată. Deși sincer nu știu de ce mă mai mir. Pare limpede ca lacrima că totul e făcut de ochii lumii. Eu n-am văzut afișele cu numere decât după ce le-am căutat. Și imaginați-vă un străin ce nu știe o boabă română – cum formezi numărul? cu ce prefix? ce limbă vorbești? cum ceri? Și de ce nu e totul pus la vedere? De ce nu există imediat ce ieși din avion, în drum spre bagaje, afișe mari, sau nu zice nimeni, în engleză, pentru autobuz mergeți acolo, pentru taxi faceți așa? De ce? Pentru că nu se dorește.

Dacă chiar voiau să rezolve problema, o puteau face foarte ușor. De exemplu, Modelul Malta – există un ghișeu la ieșirea din aeroport, lângă el stau aliniați, pe scaune, șoferii de taxi. Te duci frumos la tanti de la ghișeu, zici unde vrei să mergi, îți taie chitanță (prețul e fix în funcție de locație, 15 euro până în Valetta, 20 până în Sliema etc), și doamna strigă Sliema, de exemplu, se ridică taximetristul, te conduce la mașină și pa. E greu? Nu e, dar trebuie să vrei.

Am fost de nu știu câte ori pe Heathrow, al treilea cel mai aglomerat aeroport din lume în 2012, sau pe Charles de Gaulle, uriaș, și niciodată nu m-am rătăcit. În schimb, pe Otopeni, dacă vreau să iau un taxi, caut acul în carul cu fân. Ca să nu mai spun că taximetriștii pirat se trag de șireturi cu cei de la pază, care nu îi fugăresc pe ei, ci pe cei legali – era un băiat ce urla la un taxi galben că nu are voie acolo. Evident că nu are voie, strică piața piraților, ei au voie la 10 metri, unde nu-i vede nici dracu.

În orice țară civilizată la ieșirea din aeroport stau, aliniate, taxiurile, te așezi frumos la rând, dacă e aglomerat, și taxiurile preiau clienții în ordinea sosirii. Nu-și pune nimeni problema dacă e legal sau ilegal, dacă tariful e cel corect sau e mai mare, pentru că totul e așa cum trebuie să fie.

cetatea rupea

 

Am tot umblat zilele astea prin țară, că tot am fost la festivalul de film de la Victoria, și am dat o fugă și pe-acasă. Știam că avem drumuri proaste, dar parcă nici așa. Am zis că rupem mașina spre Viscri, zic de Viscri că e cunoscut, nici măcar acolo, unde știm că se duce lumea, nu au făcut nimic. Drum ioc, indicatoare ioc, borne ioc – ne-am învârtit de trei ori pe lângă Codlea, nu am văzut indicatorul spre Brașov decât după ce ne-a explicat un nene unde e ascuns, nu știam dacă mergem spre Viscri sau cât mai e pentru că pe borne nu se distingea nimic.

Indicatoare și semafoare în copac – am ratat drumul spre Sâmbăta de Sus pentru că indicatorul e după un copac. La Făgăraș am căutat gara până ne-a venit acru, niciun semn spre gară, băi, până la urmă am oprit și  am întrebat. De fapt am făcut asta de multe ori. Sau, în Moldova, am folosit GPS-ul. Nu mai zic că avem două benzi mari și late, dus-întors, dacă nimerești un tir, o căruță, ți s-a luat de toate. Drumurile trec prin mijlocul satelor, n-au oamenii ăia pe unde merge, săracii, și șoferii merg cu 70, 50, de le vine să se dea jos și s-o ia la picior. Și apoi ne mirăm că avem mii de accidente rutiere. Deci ar veni turistul, dar unde se duce? Și cu ce? Cu căruța eventual.

Și ce deprimante sunt satele și mai ales orășelele alea de pe lângă Sibiu/Brașov! Și e păcat de ele că ar avea potențial, au cu ce. E trist, zău, să vezi atâta frumusețe irosită.

Am plecat într-o noapte de la Victoria la Sâmbăta de Sus…ca-n filmele cu proști. Lăsasem mașinile la pensiune, să bem și noi o bere, așa că veneam cu microbuzul pus la dispoziție de primărie. Numai că n-am mai rezistat să înghețăm de frig până la doi jumate (expresii de Ardeal) deci am urcat toate în mașina prietenului Alex și hai la pensiune. Ne-am învârtit până am zis hai înapoi la Victoria că pierdem și microbuzul. Ok, da mai nimerim? Am nimerit.

Lângă Botoșani, am oprit la o trecere la nivel cu calea ferată. Ne distram că după ce trece trenul vine un nene și dă la manivelă să ridice bariera. Noi glumeam, dar fix așa a fost, a ieșit un nene dintr-o chestie ce abia se mai ținea, măcar nu te bate vântul, că de plouat cred că plouă în ea, și a ridicat bariera la mână.

 

Am găsit un studiu, apropo de drumuri, World Economic Forum – The Travel & Tourism Competitiveness Report 2013 – care zice așa: la calitatea drumurilor România e pe locul 138 din 140, după noi mai sunt doar Haiti și Republica Moldova. Și mai zice că la prioritizarea turismului suntem pe locul 103. Nu mă mir, în condițiile în care la capitolul  Travel&Tourism government expenditure România ocupă locul 112. Să zic și de autostrăzi? Nu mai zic că mă enervez zău când văd cât costă un kilometru de autostradă în țara asta.

Sau încercați să mergeți pe jos de la Universitate la Unirii, sau spre centrul vechi, pe lângă muzeul Șutu, slalom printre mașini. Ca să nu mai spun că trotuarele arată ca după bombardament. Da ia încercați să mergeți cu un copil, atunci să vă văd. Ne place sau nu, mulți străini călătoresc cu ordaslele, ia vedeți voi dacă găsiți undeva în capitala asta o baie unde să schimbi copilul. Dacă o crâșmă are scaun pentru bebe e mare lucru. Și apropo de asta, o prietenă îmi povestea că au primit atenționări la o terasă că au mâzgălit alea mici cu creta pe jos. Vă dați seama! Parcă era graffiti veșnic.

Am vrut să închiriem o mașină. Românu e șmecher, și-a numit firma cât să nu încalce legea, da cât să semene atât de bine cu cea străină încât să inducă în eroare căscatul. Deci am sunat, am rezervat, am dat și mail chiar, când să luăm mașina…nu-i, n-am, le-au prelungit clienții pe toate. Bun și pe mine m-a anunțat cineva? Evident că nu. Am mers la Avis și chit că am plătit ceva mai mult am avut mașină pe loc.

Anul trecut, băieții au închiriat un Logan, pentru pescuit, tot de la o firmă de asta bazată. Au făcut pană pe autostradă și când să schimbe roata ce să vezi, roata nu era de Logan. Noroc că a oprit un polițist și le-a dat roata lui, s-au dus la primul service, au cumpărat alta și i-au dus omului roata înapoi.

Cazare, mâncare, servire, 7 ani de acasă

Abia așteptam vacanța la munte și pentru că mi-era dor de mâncare made in România. Da ce am găsit ceva? Când am ajuns la Râșnov ne-a luat foamea. Ne-am oprit la o terasă de la baza cetății. Am salutat, nu ne-a răspuns nimeni. A venit comanda – un piept de pui la grătar, vai mama lui, niște murături nu prea grozave, și pîiniță, n-ați cerut dar m-am gândit că poate vreți. “Pîinița” fiind 4 felii de pîine de penny market, pe care nici mâța mea nu ar mânca-o (dacă ar mânca pâine). Și după ce că era de senzație mai era si cu bani, 5 bani felia?! Și așa e în multe locuri, deși pe la alții pîinea e din partea casei, și pâine bună, nu o chiflă obosită.

La Sibiu, am cerut suc de mere, după ce ne-a zis că e natural, făcut de ei, sigur că da, făcut fix în cutie, că două pahare erau de-un fel, al treilea altfel – e de pe fundul cutiei, de aia. Desigur. Pot să aprind veioza? Nu, că nu merge, n-am bec. Împărțim porția de sarmale, ne aduceți două farfurii, vă rugăm? Folosiți-o pe asta de suport, că e curată.

La Victoria, a gătit o tanti, la festival, mâncare bună, da unde s-o consumi? Auziți, tejgheaua asta nu e de stat pe ea, e de luat comanda.

Vrem și noi un mic dejun, pentru 7 persoane. Nu pot, am nuntă diseară (deși aici până la urmă doamna a fost ok, s-a putut)Și după o așa servire vine nota – serviciul nu e inclus.

cetatea rasnov

 

Că tot am zis de Râșnov, să nu care cumva să mergeți la baie. Mai bine în păpușoi. Adică sunt niște chestii minime care lipsesc cu desăvârșire. Cum să priceapă spaniolii ăia care admirau cetatea, că trebuie să te ții de nas dacă vrei la baie, că trebuie să vii cu hârtia de acasă…În fine, am ajuns la concluzia că nu ne sesizăm deoarece așa facem și acasă.

Am stat la o pensiune la Sâmbăta de Sus. Relativ nouă, curățică, ok. Nu aveam pretenția ca în 3 zile să vină cineva să facă patul, să spele la baie, sau să schimbe prosoapele, dar mă gândeam că va lua cineva gunoiul. L-am scos chiar pe terasa, comună, doar doar i s-o lega cuiva de mână. Nope. Zău că nu am ce le reproșa oamenilor alora, au fost foarte amabili, dar să știi să faci turism înseamnă mai mult de atât.

Am luat micul dejun, după prima zi am zis pas. Mâncare …slăbuță (crenvuști?!), iar cafeaua…nici dacă fierbeai zațul de 3 ori nu ieșea zeama aia lungă. Am mers la altă pensiune, în zona turistică, mâncare ceva mai bună (icre de casă, omletă, ochiuri cu brânză, șuncă cu ceapă), dar cafeaua… Am zis că accesez niște fonduri europene să îi învăț pe oamenii ăia să facă o cafea (eu care o beau apa chioară, dar parcă nici chiar așa…). Dar stai, ca o fac bună, dacă o plătești separat, că aveau aparat, apa chiara era doar pentru mic dejun inclus. Minunat sau ce?

Nu am primit bon nicăieri. Cică nu au clienți. Au, da cine-i declară. Și când am primit, cerut, nu altfel, la Sibiu, ne-a dat un bon de mână, nu fiscal. Să nu uit de prețuri, deloc mici dacă ținem cont de servicii. La munte par decente, cel puțin unde am fost noi, dar la mare… Dincolo era mai ieftin. Adică la bulgari sau chiar și la greci. Iar dacă vine vorba de Revelion sau Paște…cred că și la austrieci e mai ieftin ca la Poiana Brașov.

Și revenind la aeroport, am urcat în autobuz, că nu merg cu taxiul din prințipiu, nu vreau să-mi stric ziua, și am nimerit într-o avalanșă de țipete, jigniri și țățisme. Un domn, pasager, se certa cu donșoara controlor. Se pare că pasagerii așteptau în stație, a venit autobuzul, a deschis o singură ușă, a coborât donșoara, și apoi a plecat, gol, fără nicio explicație. Rușine, nesimțire, urla domnul. Serios?, repeta ca o bandă stricată donșoara. Deci ceva…se uitau străinii ca la urs. La un moment dat un tânăr îi zice domnului revoltat, domnule, te rog, mă doare capul. Să vă doară, dacă v-ați întors în țara asta!

 

PS: am scris pe blogul Adevărul despre câți bani aduce turismul