N-am mai scris de mult timp la jurnal, bine n-am mai scris de hăt pe blog, poate și pentru că scriu pe facebook, culmea, e mai simplu să fac un rezumat de #stiridinLondra decât să scriu pe blog…Am avut și o perioadă cu diverse probleme, iar de când cu virusul ăsta nenorocit lucrăm de acasă, și zău că bag mai mult ca la birou. Chiar ziceam, la birou mai beau o cafea, mai stau de vorbă cu unu, altu, acasă mă pun pe scaun la 9 dimineața, mă ridic la pauza de masă, și aia rar întreagă, back to work și mă mai ridic la 6, când închid laptopul chiaună de cap. Nu mă plâng, doar remarc, zic merci că putem lucra de acasă, spre deosebire de alții.

Prefer biroul, mărturisesc, dar m-am obișnuit. Eu am vreo trei săptămâni de acum, soțul mai mult de o lună, la ei au avut cazuri de colegi infectați, unii mai ușor, alții grav. Și el s-a simțit rău aproape o lună întreagă, nu știm dacă a avut mizeria sau ba, că aici nu te testează nimeni, important e că acum e bine, nu vrea nimeni să ajungă în spital zilele astea.

 

Singurul lucru bun din toată perioada asta de semi-izolare la domiciliu e că am început să facem un pic de mișcare, în sfârșit folosim bicicleta și covorul de yoga, mai ieșim și la alergat din cînd în când, I hate it!, dar după 8 ore de stat cu ochii în laptop, orice ieșire e binevenită. Teoretic avem voie să ieșim o dată pe zi, pentru sport, cumpărături sau urgențe, practic…depinde de oameni, ca întotdeauna. Unii respectă regulile, alții nu, culmea, am observat că foarte mulți din ăia care se bagă-n tine sunt oameni în vârstă…beats me. La vecinul de deasupra, de exemplu, a venit azi un cuplu în vizită, în vârstă oamenii, adică cei mai vulnerabili…

E Paștele weekendul ăsta și de câteva zile ni se tot spune, la radio, să nu ieșim în parc, să nu ne ducem în vizită…O să fie jale, azi 23 de grade, mâine se anunță chiar 25!, vară, nu alta. Și așa ne amenință ăștia că ne mai interzic să mai ieșim, dacă nu respectăm regulile, e posibil ca după weekendul ăsta să umble la restricții nițel. Mă rog, își bat gura de vreo două săptămâni, căci după lockdown-ul (care nu e tocmai lockdown, și care a venit mult mai târziu decât pe la alții, căci ne-au lăsat să ne imunzăm, don t get me started), s-a încâlzit vremea, parcă să ne facă în ciudă.

Am ieșit și noi dimineață la alergat, mare greșeală, era full – unii la plimbare, alții la iarbă verde, și asta e chiar interzis, zice clar că nu avem voie să stăm la plajă în parcuri, practică des întâlnită pe aici, mai ales când e cald, alții la cozi la magazine (se stă la rând, la distanță de 1-2 metri, și intră câțiva în interior, în funcție de cât de mare e magazinul). Am fost săptămâna trecută în Sainsbury și deși afară am așteptat la rând, vreo juma de oră, în magazin mi s-a părut aglomerat, și chiar dacă tot repeta o doamna la difuzoare să stăm la distanță unii de alții, unii n-aveau un stres. Și noroc c-au băgat limite la anumite produse, că altfel cred că erau toate rafturile goale.

Afișe în vremea coronavirusului

Be a hero, don t leave the house! Weekend-ul ăsta or să fie puțini eroi…

N-a vrut deloc ecranul ăla să stea la poză

Foarte faină campania, zic eu

Iepurașul de Paște e teafăr! (s-a gândit cineva să pună niște iepurași în intersecție)

Mi-a înflorit cireșul 🙂 Singurul de care o să mă bucur anul ăsta, e aproape de mine. Fix anul ăsta am cumpărat abonament la Kew Gardens (tot zicem că luam de vreo doi ani), am fost o singură dată, au închis și grădina botanică. Ba ne amenință că ne închid și parcurile, dacă nu ne potolim cu plimbările inutile.

 

Weekendul trecut trebuia să fim în Lanzarote, weekendul viitor la Paris. Evident c-am anulat tot, și am avut noroc să ne luăm toți banii înapoi, am pierdut destui în vară. Dacă mesajul guvernului de do not travel to Spain venea cu câteva zile mai târziu, pierdeam jumate din banii de cazare și toți banii dați pe avion. Am fost inspirați că n-am anulat mai devreme, normal că măgarii nu ar fi returnat sumele deși era clar că nu era indicat să pleci nicăieri.

Am devenit specialistă în anulat vacanțe, că și-n vară am fost nevoiți să anulăm totul, am reușit să recuperăm doar o parte din bani, asta e, shit happens, mai grav e că domnul a stat luni de zile pe painkillers și s-a chinuit ca vai de el, oricum, noi suntem norocoși, spre deosebire de alții. Am tras însă niște învățăminte din toată treaba asta și m-am gândit că or fi de folos și altora.

 

Care citește blogul știe că din când în când o comitem cu câte o vacanță mai lungă și nu ne place să călătorim în plin sezon, în august suntem la birou sau la mama&tata. Vara asta s-a nimerit să intrăm în rând cu lumea, plănuiam să ne petrecem toată luna august prin Italia, după o săptămână de Copenhaga. Am făcut traseul, am cumpărat bilete de avion și tren (destule!, că planul era Londra – Copenhaga – Bologna – Florența – La Spezia – Genova – Milano – Paris – Londra), am luat cazare (am căutat pân ne-am plictisit, că deh, toată lumea e în vacanță în august), deja mă vedeam prin Cinque Terre. În timpul ăsta niște pietre la rinichi se crăcănau de râs – aruncați cu banii și bateți câmpii, că nu plecați voi nicăieri!

Fix cu o săptămână înainte de plecare s-au pornit pietrele domnului la vale. GP-ul (doctorul de familie) l-a trimis urgent la spital, unde ăia au uitat de el, la propriu – l-a luat în primire un junior doctor care, când i s-a terminat tura, a plecat acasă fără să treacă nicio informație în sistem, așa că nimeni nu știa ce-i cu el. L-au internat, că deja stătuse prea multe ore acolo, l-au externat fără scrisoare de externare și tratament, să vină a doua zi după rețetă, când vine doctorul care l-a consultat, și l-au anunțat că nu are voie să călărorească, pentru ca mai apoi să se răzgândească, de fapt ai voie, dar fă o asigurare full.

 

Mă duc eu a doua zi după rețetă, navighez printre etaje, paznci, asistente, doctori – fix atunci au avut inundație și totul era închis/mutat, nu aveau acces la sistem, o zăpăceală, nimeni nu știa cine-i pacientul și ce are, darămite să-i dea o rețetă, doctorii erau toți plecați, cât timp lucrau instalatorii. Mi-a plăcut că una dintre asistente mi-a zis vino mâine, have you met me?!, nu scăpați de mine până nu descâlcim treaba.

Până la urmă, din întâmplare, am găsit doctorul care l-a consultat, am luat rețeta, am confirmat că pacientul poate călători, cât așteaptă programarea la ultrasunete (că nu putea să aibă și el o piatră mică, evident, avea una de 9-12 mm, în funcție de cine măsura, care trebuia spartă) și am plecat acasă să fac bagajul. Copenhaga here I come!

Pe la 10 noaptea ne sună de la spital să ne anunțe că de fapt doctorii nu recomandă călătoria, dacă plecăm, o facem împotriva sfatului medicului, și de ce-a plecat din spital fără scrisoare de externare! (say what?!, e vina pacientului, nu a voastră?!), să vină mâine la amiază după ea. Mă duc tot eu, ajung la spital, ia scrisoarea de unde nu-i, dă tipa de la recepție de medic, face amețita aia scrisoarea și când mă văd cu ea în mână, nici urmă de recomandare not to travel. Alo!, ați zis că n-are voie, am anulat zborul, cazarea… Sună fata aia iar la rezidentul vieții, scriem ce vrei tu, ca să îți poți recupera banii, ?!  Dă-i dracu de bani, putem pleca sau ba?! Se consultă cu alt doctor, e periculos să urce în avion, modificăm scrisoarea, no travel by plane așa că bye bye asigurare, dacă îl apuca vreo criză pe acolo, și mai bine că n-am plecat, că după câteva zile l-au luat durerile de spate.

 

Am anulat toate zborurile și am pierdut aproape toți banii, ne-au returnat doar taxele de aeroport. Dacă eram deștepți și făceam asigurare de călătorie din timp, puteam recupera și restul de bani. Sau puteam cumpăra bilete de avion mai scumpe, cu asigurare inclusă, da cine naiba s-a gândit că va fi nevoit să anuleze concediul. La Eurostar am modificat biletele, în schimbul unei taxe de 30 de lire, de om! La cazare am fost un pic mai norocoși, am recuperat aproape toți banii, singurul care a refuzat să ne returneze vreun cent a fost proprietarul din Milano.

Airbnb sau Booking? După experiența asta, clar Airbnb. Nu știam, că n-am dat atenție până acum, dar sunt trei tipuri de rezervări:

  • >flexibil –  free cancellation until 14 days before check-in
  • >moderat – free cancellation until 14 days before check-in. After that, guests can cancel up to 5 days before check-in and get a refund of the nightly rate and the cleaning fee, but not the service fee.
  • >strict – free cancellation for 48 hours, as long as the guest cancels at least 14 days before check-in. After that, guests can cancel up to 7 days before check-in and get a 50% refund of the nightly rate, and the cleaning fee, but not the service fee.
  • >super strict 30/60 de zile dar astea sunt mai rare (sursa: Airbnb)

La Bologna cred că aveam moderat, știu că am anulat cu vreo 4 zile înainte și ne-au dat înapoi mai puțin de jumătate din bani. Mă simțeam și prost c-am anulat, până m-am uitat pe calendar și am văzut că omul avea rezervări full, inclusiv pe perioada anulată de noi. I-am scris proprietarului, i-am trimis scrisoarea de la spital, nada. Am dat mail la Airbnb, am explicat care-i treaba, m-a sunat cineva a doua zi, mi-a cerut scrisoarea de externare, am primit toti banii înapoi în 24 de ore. La Genova și La Spezia n-au fost probleme, ne-am recuperat toți banii. Partea bună la Airbnb e că poți plăti doar jumătate din sumă când faci rezervarea, și dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva pe parcurs, măcar nu pierzi toți banii.

Apartamentul din Milano l-am luat prin booking.com. Ca de obicei, am cumparat varianta cea mai ieftină, adică fără posibilitatea de a anula, și n-a vrut italianul să dea niciun euro înapoi deși i-am explicat situația, l-am anunțat cu o lună înainte, timp berechet să închirieze altcuiva, n-a vrut și pace. Am sunat la booking, am stat 10 minute, pe ceas, până a raspuns cineva, nu mai rețin exact ce și cum, parcă am sunat eu iar, mi s-a comunicat că proprietarul refuză să returneze orice sumă. Kindly fuck off.

 

Ce am învățat din treaba asta? Să cumpărăm asigurare de călătorie – mă lecuisem eu după Tailanda, când mi-am aranjat piciorul și am ajuns la spital, dar în Europa am zis că am card european, nu-mi mai trebuie și asigurare, însă e bună la casa omului, mai ales că nici nu-i foarte scumpă. Mă uit și la politica de anulare/schimbare când fac rezervările, nu se știe niciodată, și, dacă se poate, nu plătesc toți banii odată.

Avem asigurare internațională pentru închiriat mașini, ne-a salvat 300 de euro în Azore, și chiar și așa, în unele cazuri închiriem de la firme cu asigurare full, mai ales când vor o grămadă de bani depozit. La bilete de avion tot cea mai ieftină variantă cumpăr, fără posibilitatea de a anula/schimba, nu pot să mă gândesc mereu la drobul de sare! Deși situația din ultima lună mă contrazice categoric…

Dacă tot am făcut niște planuri așa de bune pentru Italia și Lanzarote (ca niciodată, că de obicei sunt genul lasă, vedem noi la fața locului), am zis că trebuie să le și punem în aplicare cândva, când om reveni la normal, dacă om mai reveni la normal vreodată.

Trăim vremuri tare ciudate, ne-am obișnuit, și se poate și mai rău, ca să nu mai spun că e un efort mic pentru un lucru foarte serios, viața noastră a tuturor, dar e ciudat să stai închis în casă, să te ferești de oameni când ieși, să porți mască (puțini poartă pe aci), să stai la rând la cumpărături, să nu ai voie să călătorești, nu mai spun de cei care și-au pierdut locurile de muncă, sau, și mai rău, de cei bolnavi sau care au pierdut oameni dragi. Încă nu-mi vine a crede că ne omoară un virus de care știam deja, nu-i adus de pe Marte, și nu putem face nimic, în anul 2020!, și mă enervează la culme că după ce plătim taxe și impozite, nesimțiții ăștia plătiți din banii noștri, au pus sistemul de sănătate pe butuci, la unii mai mult, la alții mai puțin, și nu sunt ventilatoare, paturi, echipamente de protecție, ba nici măști!

Aveți grijă de voi!

 

PS: scriu mai des pe pagina de facebook a vacanțelor