Da, indragostitilor de Paris, visatorilor la Provence, amatorilor de Coasta de Azur, Franta e locul. Un sondaj realizat de Skyscanner.com plaseaza francezii pe primul loc in top cele mai nepoliticoase natii de pe pamant.

 

Liberation dezvolta cifrele (cu ironie, evident, ca doar n-o da dreptate strainilor): “C’est à dire qu’à force on se demande pourquoi les gens viennent chez nous, quoi. On est sales, désagréables, mal polis, on n’aime pas les étrangers, on est odieux avec les touristes (sauf les Allemands à certaines périodes, soyons honnêtes), on ne parle que français: on ne compte plus les sondages de voyagistes qui étalent le peu de qualités hospitalières des Français avec autrui. Sans parler des Français qui voyagent, les pires touristes du monde, qui râlent, qui trouvent la bouffe dégueu etc, mais c’est une autre histoire.”

Desole, asa e!

Si tot Liberation scrie: <sont connus, aux yeux de beaucoup de leurs voisins européens, pour leur nature abrupte et cassante, particulièrement vis-à-vis des touristes étrangers”. N’en jetez plus, la cour est pleine.>

Imi pare rau, nu ma pot abtine. Oameni mai neprimitori zau ca n-am vazut nicaieri. Exemple: la Paris stai o mie de ani pana vine cineva sa ia comanda, alta mie pina vezi mancarea si culmea! inca doua mii pana reusesti sa platesti. Si la un restaurant nici macar nu ne-au adus tot ce cerusem, au omis desertul, n-am mai zis nimic, vroiam doar sa plecam ca deja statusesm vreo 4 ore. Cred ca nu vrei si zambete sau politeturi dupa asa o servire?!

Nu vorbesc alta limba decat franceza. Unii nu stiu, altii nu vor. Si desi li se pare normal ca toata lumea sa stie franceza, fac ochii cat cepele cand vad ca stii sa le vorbesti pe limba lor. Vai, dar vorbiti franceza?! Serios ca da!

Daca intrebi pe careva pe strada ceva, orice, o sa ai parte intai de un zambet schimonosit, asta daca esti in Sud, in Nord nici macar atat, si apoi de un “tratament” a la France: ba “je ne comprends pas”, ba o explicatie naturala in franceza (nu stii? problema ta). Intr-adevar ei sunt asa si cu ei nu doar cu altii. In Nord. In Sud, daca esti insotit de un francez…se schimba foaia. Daca esti singur…vei fi tinta ironiilor, eventual. Exemplu: Am cerut o friptura bine facuta, si am repetat bine facuta pentru ca de obicei la ei bien cuit inseamna mediu, raspunsul chelnerului: “ca talpa de pantof e buna? (aratand spre talpa, evident). Sau nu inteleg ce le zici. Adica franceza ta …e vai de capu ei, comprends? Si au grija sa arate asta. Am cerut un capucino. Que? Capucino. A…capushino… Beeep. Daca te duci la institutiile statului…mai bine nu te du, stai acasa, sau ia un amic francez cu tine.

 

Sa nu te astepti la servire impecabila pe nicaieri. Nu stiu ce-i aia. Daca vrei “clientul nostru, stapanul nostru”, te duci la restaurantele arabesti. Insa acolo sunt la extreme: da a fost bun, da mai veniti, da sarumana si boda prostii. Merci, mie una nici asa nu-mi place. Singurii “francezi” amabili pe care i-am intalnit (baruri, hotel) au fost…imigrantii.

Apoi mare grija la program. In Nord, treaca, in Sud…programul e program. Al lor, nu al tau. Micul dejun…complicat, unii au usa inchisa, ai zice ca francezii nu mananca dimineata. Pranzul: de la 13 la 15.00. Atat. N-ai mancat cand ti-am dat? Sa fii sanatos. Cina pina la 18.00, unii, altii doar de la 19.00. Deci te asezi si tu unde vezi oameni mancand si zici merci ca nu mori de foame.

Shopping? Ferme duminica. De exemplu, la Marsilia, noi am gasit un singur mall care are deschis in ziua cand Dumnezeu s-a odihnit. In oras toate magazinele sunt inchise. Era o discutie la un moment dat pe acest subiect – un moderator ii zicea unui reprezentant al ministerului Turismului ca strainii vin si gasesc usile inchise. Raspuns (aproximativ, ca n-am memoria chiar asa buna): intelegem acest aspect, dar si turistii trebuie sa inteleaga ca daca vor servicii de calitate atunci angajatii trebuie sa fie odinniti. Corect. Cu precizarea ca unii n-or sa fie jamais atat de odihniti incat sa fie politicosi.

Macar e frumos 😀

Dar cand se duc la altii…Turistul francez trebuie sa fie buricul pamantului. Cred ca nu-si permit la ei, ca s-ar alege cu o tava-n cap, asa ca fac la altii. Sunt super pretentiosi, afectati, critici (erau unii la Valencia in fata mea la o crasma si faceau glume pe seama mancarii de fata cu chelnerii – ca nu arata prea bine, ca daca e stricata ne imbolnavim toti etc), zgarciti (asta e valabil si acasa si-n deplasare). La Madrid am dat din intamplare peste o romanca ce lucra la un pub si ne zicea, dupa ce i-am spus ca stam in Franta, ca cei mai enervanti clienti sunt francezii – Cer o apa si pentru aia te freaca juma de zi.

 

Pe locul 2 in top natii mai putin amabile: rusii. Eu n-am fost in Rusia, dar chiar imi povestea cineva ca s-a mirat de “caldura” locuitorilor din Moscova. O explica si ea prin faptul ca e foarte frig, aglomerat, scump… deci nu prea-ti arde de politeturi.

Pe locul 3…englezii! Ce sa zic, mie nu mi s-au parut nepoliticosi. Dar, la fel ca in Franta, greu de spus care e de-al casei si care e de import. Sunt si ei cam repeziti ce-i drept, foarte ironici, dar la capitolul servicii, comparat cu Franta, stau excelent!

 

Urmeaza germanii. Mie nu mi s-au parut asa rai, sunt mai reci, e adevarat, nu prea zambesc, dar sunt amabili. De exemplu, pe noi, la Berlin, ne-a vazut un domn ca ne uitam pe harta si s-a oferit sa ne ajute fara sa-i cerem acest lucru. La baruri au fost ok, ne-au explicat ce e aia, ce e cealalta, ne-au recomandat lucruri. Deci…n-a fost rau.

Evident ca e foarte important unde si cum am nimerit si apoi nu poti cataloga o natie intrega pentru 5, 10 sau 20 de oameni. Dar sondajul e sondaj 😀

 

Lista mea de “rude people”

Cred ca cel mai rau a fost in Budapesta. Frumoasa capitala, pacat ca-i locuita:-p Am avut si noi ghinion, de cum am intrat in tara, am dat peste “politetea” ungureasca. Un domn politist, care vana probabil masinile de Romania, ne-a tras imediat pe dreapta. Nu facusem 5 minute de la granita. Nu vorbea romana, asa zicea, asa ca in limba lui, din care nu intelegeam nimic, ne explica, aratandu-ne procesul verbal, ca trebuie sa platim 50 de euro. Pentru ce? Habar n-am. Nu am platit nimic, i-am zis si-n romana, si-n engleza, ca vrem traducator si proces verbal in engleza. A vazut ca n-o scoate la capat, ne-a dat pe cineva la telefon, vorbea engleza. Brusc, in timpul convorbirii, a luat telefonul din mana soferului si ne-a bagat iar amenda sub nas. Noi nu si nu, ne-a luat actele, s-a dus spre masina si a plecat. Am plecat si noi dupa el. Nesimtitul mergea cu viteza in speranta ca si noi vom merge la fel si numai bine incalcam legea. Am mers asa prin orasel pana a oprit, a venit spre masina, a aruncat actele inauntru si intr-o romana, pe care nu o vorbea, ne-a intrebat unde mergeti?. Am zis Croatia (desi ne indreptam mai intai spre Budapesta) si ne-a anuntat in aceeasi limba pe care nu o cunoastea nu-i nimic, mai sunt colegi pe traseu. Hai sictir!

budapeta

Acesta a fost doar inceputul, din pacate. Am mers cu vaporasul, frumos de altfel, ne-am plimbat un pic prin oras (centrul e foarte dragut)…Hai sa mancam ceva. Hai! Ne-am asezat la un restaurant – meniul in ungureste, chelnerul a dat din umeri la speak english, deci nu, deci am plecat. Am zis hai la Mac (eu care in viata mea nu mananc la Mac, care sunt total impotriva fast food-urilor). Ungureste peste tot, engleza nem tudom, am aratat cu degetul. Si ce sa vezi, nici asa nu am primit ce am cerut. Acum ca am si mancat, hai la hotel. Sa luam un taxi, ca ploua (doar nu credeati ca am avut noroc de vreme buna? nuuuu, tacam complet). Intrebam un nene, era o gasca mare de taxiuri, nu mai stiu in ce limba ne-am inteles, sau mai bine zis nu ne-am inteles, ideea era ca el nu merge, dar merge prietenul meu. Care prieten nici el nu merge, ca merge altu…ce mai la deal la vale, radeau de noi. Am mers pe jos, cred ca am scapat si o injuratura, doua.

Hai la un magazin sa luam ceva pentru maine dimineata ca eu la astia in crasme nu mai calc! Hai. Luam noi ceva de-ale gurii, la casa, alt repezit. Ne arunca produsele, cu o fata de “I love my job, dar mai ales my clients”. Cere colegul de vacanta o punga, ca doar nu era sa le ducem in mana. O ce? Ca deh…english ioc, s-a prins pana la urma, si, cu lehamite, ne-a aruncat o punga. Deci deosebit. A doua zi nu stiam cum sa iesim mai repede din Ungaria.

Era sa uit. Nu gaseam hotelul asa ca am intrebat. Nicio sansa. Nici nu se opreau, dadeau din mana ca nu, si din umeri ca nu inteleg. Asta in vreo 2 sau 3 cazuri. Cu chiu cu vai am gasit un nene sa ne explice, era si el strain. In schimb hotelul a fost ok. Incurcasem zilele, ori ei ori noi, dar a fost in regula, ne-au dat un apartament in loc de camera si am iesit chiar mai ieftin.

 

 

Episodul 2, Praga. Orasul superb. Oamenii…tacuti, ingandurati. Dar asta nu ar fi o problema, si ii si inteleg, in servicii insa…sa te tii. Repeziti, insistenti, unii nepoliticosi chiar. “Ce vreti sa faceti? Daca vrei sa mancati, ramaneti, daca nu …nu servim.” Frumoasa primire. Iti aduc comanda cu o atitudine de genul “ai comandat si tu un gulas, nu puteai cere o rata, calicule”. Iar cand vine nota…trebuie sa vezi ca tip is not included! Scrie mare si e si subliniat. Adevarul e ca si merita bacis la cat sunt de politicosi. La o crasma, o fata, zambitoare de altfel, ne-a adus nota, ne-a spus ca bacsisul nu e inclus, si ne-a si aratat pe foaie, subliniat cu rosu, tip is not included!

belgia

Apoi Belgia. Nu sunt neparat nepoliticosi, dar, daca vedeti vreun chelner sau taximetrist care zambeste, sa ma anuntati si pe mine. Sunt reci, repeziti, impulsivi. Sotul s-a dus la masa cu colegii, la un restaurant, de fitze chiar, si doamna care servea le-a zis pe sleau sa se gandeasca ce vor si sa zica toti odata ca nu se foieste toata seara pentru ei (asta dupa ce au cerut unu, altu, o bere). Asta in Gent. Iar eu, la un hotel, tot asa, mai pretios, in Bruxelles, am cerut o bere in loc de vin…daca privirile ar putea ucide. Pe strada insa oamenii sunt ok. Poti cere indicatii, vei primi ajutor, in plus vorbesc, majoritatea, engleza, franceza sau germana.

 

Cei mai primitori oameni mi s-au parut croatii. Sunt foarte amabili, calzi, vorbesc civilizat, te ajuta si prin semne, daca nu stiu vreo limba straina. Sunt exemplul perfect ca daca vrei sa te intelegi cu un om, o vei face. La baruri sunt la fel: politicosi, zambitori, vorbareti. Am inchiriat o vila, in Pula, si fiica proprietarilor ne-a zis ca, daca vrem, putem folosi si barca, garajul si orice gasim pe acolo, desi platisem doar pentru cazare. Nu a avut sa ne dea rest, 10 euro, si noi deja ne luasem adio de la ei, a trimis un amic sa ne aduca banii inainte de a pleca. Am avut o problema, o colega de vacanta a ajuns la spital, fiul doamnei care ne gazduia a mers cu noi, cu motocicleta, ne-a aratat drumul pana acolo, a vorbit cu medicul, ne-a adus inapoi. Daca se intampla treaba asta in Franta…

Apoi mi-au placut spaniolii. Glumeti, primitori, vorbareti (poate prea vorbareti, unii). Amabili, te ajuta cu informatii, chiar daca vorbesc doar spaniola (limba semnelor e universala).

In Portugalia am fost surprinsa de  amabilitatea localnicilor. Nu par, sunt foarte saraci si incruntati, dar sunt primitori. La fel, putini vorbesc ceva engleza, franceza sau spaniola, dar te poti intelege cu ei. Ne-au aratat de unde sa cumparam bilete, au mers cu noi pana la intrarea la metrou, ne-au zis ce autobuz trebuie sa luam etc. 

Italienii sunt si ei “pretiosi”, depinde de zona. In Napoli…iei mancarea si fugi. In Toscana mi s-au parut mai amabili. La Milano…total indiferenti, blazati (mananci, bine, nu …la fel de bine, chiar nu-mi pasa). Bulgarii politicosi de nevoie, in sevicii, si mai rau ca noi, in rest. Danezii sunt civilizati, amabili, chiar daca e o amabilitate “rece”, nu ai ce sa le reprosezi. 

Astept “lista” voastra 🙂