Apropo de top cele mai neprimitoate tari din lume

Cred ca cel mai rau a fost in Budapesta. A fost grozanic. Frumoasa capitala, pacat ca-i locuita:-p Probabil am avut si noi ghinion. De cum am intrat in tara am dat peste “politetea” ungureasca. Un domn politist, care vana probabil masinile de Romania, ne-a tras imediat pe dreapta. Nu facusem 5 minute de la granita. Nu vorbea romana, asa zicea, asa ca in limba lui, din care nu intelegeam nimic, ne explica, aratandu-ne procesul verbal, ca trebuie sa platim 50 de euro. Pentru ce? Habar n-am. Nu am platit nimic, i-am zis si-n romana, si-n engleza, ca vrem traducator si proces verbal in engleza. A vazut ca n-o scoate la capat, ne-a dat pe cineva la telefon, vorbea engleza. Brusc, in timpul convorbirii, a luat telefonul din mana soferului si ne-a bagat iar amenda sub nas. Noi nu si nu, ne-a luat actele, s-a dus spre masina si a plecat. Am plecat si noi dupa el. Nesimtitul mergea cu viteza in speranta ca si noi vom merge la fel si numai bine incalcam legea. Am mers asa prin orasel pina a oprit, a venit spre masina, a aruncat actele inauntru si intr-o romana, pe care nu o vorbea, ne-a intrebat unde mergeti?. Am zis Croatia (desi ne indreptam mai intai spre Budapesta) si ne-a anuntat in aceeasi limba pe care nu o cunoastea nu-i nimic, mai sunt colegi pe traseu. Hai sictir!

budapeta

Acesta a fost doar inceputul, din pacate. Am mers cu vaporasul, frumos de altfel, ne-am plimbat un pic prin oras (centrul e foarte dragut)…Hai sa mancam ceva. Hai! Ne-am asezat la un restaurant – meniul in ungureste, chelnerul a dat din umeri la speak english, deci nu, deci am plecat. Am zis hai la Mac (eu care in viata mea nu mananc la Mac, care sunt total impotriva fast food-urilor). Ungureste peste tot, engleza nem tudom, am aratat cu degetul. Si ce sa vezi, nici asa nu am primit ce am cerut. Acum ca am si mancat, hai la hotel. Sa luam un taxi, ca ploua (doar nu credeati ca am avut noroc de vreme buna? nuuuu, tacam complet). Intrebam un nene, era o gasca mare de taxiuri, nu mai stiu in ce limba ne-am inteles, sau mai bine zis nu ne-am inteles, ideea era ca el nu merge, dar merge prietenul meu. Care prieten nici el nu merge, ca merge altu…ce mai la deal la vale, radeau de noi. Am mers pe jos, cred ca am scapat si o injuratura, doua.

Hai la un magazin sa luam ceva pentru maine dimineata ca eu la astia in crasme nu mai calc! Hai. Luam noi ceva de-ale gurii, la casa, alt repezit. Ne arunca produsele, cu o fata de “I love my job, dar mai ales my clients”. Cere colegul de vacanta o punga, ca doar nu era sa le ducem in mana. O ce? Ca deh…english ioc, s-a prins pana la urma, si, cu lehamite, ne-a aruncat o punga. Deci deosebit. A doua zi nu stiam cum sa iesim mai repede din Ungaria.

Era sa uit. Nu gaseam hotelul asa ca am intrebat. Nicio sansa. Nici nu se opreau, dadeau din mana ca nu, si din umeri ca nu inteleg. Asta in vreo 2 sau 3 cazuri. Cu chiu cu vai am gasit un nene sa ne explice, era si el strain. In schimb hotelul a fost ok. Incurcasem zilele, ori ei ori noi, dar a fost in regula, ne-au dat un apartament in loc de camera si am iesit chiar mai ieftin.

De Franta nu va mai zic, cred ca am fost destul de explicita in postul anterior 😀

praga_fhdr

Nu stiu daca asta e neaparat ordinea, dar imi aduc aminte si de Praga. Orasul superb. Oamenii…tacuti, ingandurati. Dar asta nu ar fi o problema, si ii si inteleg, in servicii insa…sa te tii. Repeziti, insistenti, nepoliticosi chiar (unii). “Ce vreti sa faceti? Daca vrei sa mancati, ramaneti, daca nu …nu servim.” Frumoasa primire. Iti aduc comanda cu o atitudine de genul “ai comandat si tu un gulas, nu puteai cere o rata, calicule”. Asta in conditiile in care noi, romanii, nu suntem francezi. Aia se uita o ora la meniu, intreaba ce-i aia, ce-i ailalta, daca nu le convine se ridica si pleaca, se uita la preturi, de ce costa atat etc Iar cand vine nota…trebuie sa vezi ca tip is not included! Scrie mare si e si subliniat. Adevarul e ca si merita bacis la cat sunt de politicosi. La o crasma, o fata, zambitoare de altfel, ne-a adus nota, ne-a spus ca bacsisul nu e inclus, si ne-a si aratat pe foaie, subliniat cu rosu, tip is not included!

belgia

Apoi Belgia. Nu sunt neparat nepoliticosi, dar, daca vedeti vreun chelner sau taximetrist care zambeste, sa ma anuntati si pe mine. Sunt reci, repeziti, impulsivi. Imi povestea cineva ca erau, un grup mai mare, la un restaurant, de fitze chiar, si doamna care servea le-a zis pe sleau sa se gandeasca ce vor si sa zica toti odata ca nu se foieste toata seara pentru ei (asta dupa ce au cerut unu, altu, o bere). Asta in Gent. Iar eu, la un hotel, tot asa, mai pretios, in Bruxelles, am cerut o bere in loc de vin…daca privirile ar putea ucide. Pe strada insa oamenii sunt ok. Poti cere indicatii, vei primi ajutor, in plus vorbesc, majoritatea, engleza, franceza sau germana.

Si acum bilele albe. Cei mai primitori oameni mi s-au parut croatii. Am fost acum 5 sau 6 ani, dar tot ei au ramas in top si planuiesc sa revin. Sunt foarte amabili, calzi, frumosi, vorbesc civilizat, te ajuta si prin semne daca nu stiu vreo limba straina. Sunt exemplul perfect ca daca vrei sa te intelegi cu un om, o vei face. La baruri sunt la fel: politicosi, zambitori, vorbareti. Am inchiriat o vila, in Pula, si fiica proprietarilor ne-a zis ca, daca vrem, putem folosi si barca, garajul si orice gasim pe acolo. Desi platisem doar pentru cazare. Nu a avut sa ne dea rest, 10 euro, si noi deja ne luasem adio de la ei, a trimis un amic sa ne aduca banii inainte de a pleca. Am avut o problema, o colega de vacanta a ajuns la spital. Fiul doamnei care ne gazduia a mers cu noi, cu motocicleta, ne-a aratat drumul pina acolo, a vorbit cu medicul, ne-a adus inapoi. Daca se intampla treaba asta in Franta…

Apoi mi-au placut spaniolii. Glumeti, primitori, vorbareti (poate prea vorbareti, unii). Amabili, te ajuta cu informatii, chiar daca vorbesc doar spaniola (limba semnelor e universala).

valencia_fhdr

In Portugalia am fost surprinsa de  amabilitatea localnicilor. Nu par, sunt foarte saraci si incruntati, dar sunt primitori. La fel, putini vorbesc ceva engleza, franceza sau spaniola, dar te poti intelege cu ei. Ne-au aratat de unde sa cumparam bilete, au mers cu noi pina la intrarea la metrou, ne-au zis ce autobuz trebuie sa luam etc. Nu am vazut decat Porto, dar impresia asta a fost – sunt civilizati si amabili (ca sa vezi cum poate slefui istoria o natiune).

Italienii sunt si ei “pretiosi”, depinde de zona. In Napoli…iei mancarea si fugi. In Toscana mi s-au parut mai amabili. La Milano…total indiferenti, blazati (maninci, bine, nu …la fel de bine, chiar nu-mi pasa). Bulgarii…politicosi de nevoie, in sevicii, si mai rau ca noi, in rest. Slovenii…amabili, dar nu din cale afara. Danezii sunt civilizati, amabili, chiar daca e o amabilitate “rece”, nu ai ce sa le reprosezi. Grecii…nu-mi mai aduc aminte, trebuie sa imi reimprospatez memoria.

Astept “lista” voastra 🙂