O parte din blogosfera de turism protestează față de interdicția de a fotografia și față de taxele foto foarte mari, uneori aberante, cerute la obiectivele turistice din România. Am văzut articolul lui Iulian, de la trans-ferro.com, și dacă de obicei sunt antisocială, nu țin minte să mai fi scris despre vreo campanie de grup, de data asta m-a lovit unde mă doare, la poză. Adică România e atât de asaltată de turiști încât își permite să urle când un străin face o poză sau să pună o taxă foto de 4 ori mai mare decât biletul de intrare.

Să vă dau niște exemple.

1. Din categoria daca ar durea prostia

S-a dus soră-mea anul trecut la Muzeul Tehnic din București. Eu vă zic sincer că habar n-aveam că există un astfel de muzeu în capitală. Dar mai bine că nu știam că astfel nici nu m-am dus, nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost martor la episodul de mai jos.

Intră soră-mea, plătește pentru bilet, nu-i dă nimeni chitanță sau bilet, se uită prin jur, i se pare drăguț și, din obișnuință, scoate tefelonul și face o poză, două. Nu apucă să facă prea multe că aude un nene urlând, mai să scape telefonul din mână: Nu ai voie să faci poze! Că dacă ne permitem să țipăm, ne permitem să ne și tutuim.

Nu am știut, zice vizitatoarea care a îndrăznit, culmea tupeului, să facă poze într-un muzeu. Și tehnic. Că dacă era Prado mai înțelegeam, deși nici cu asta nu-s de acord. În fine, nenea îi zice iar, pardon îi urlă, nu ai voie să faci poze, și o lasă repede în pace, nu pentru că îl trage de mână bunul simț sau pentru că dacă ai zis o dată, padon dacă ai urlat o dată, e suficient, ci pentru că a găsit un subiect mai interesant, un turist străin.

O domnișoară care și ea, culmea nesimțirii, făcea poze, și nu cu telefonul. Se repede la ea și strigă – nu ai voie sa faci poze! Aia nu pricepe săraca, dar se întoarce speriată. Angajatul urlă, tot în română deși e evident că fata nu-i româncă, și doar nu vrei să știe angajatul muzeului o boabă de engleză, măcar no pictures, please, nu ai voie să faci poze!  Pricepe fata, face semne că n-a stiut și zice că le șterge, repeta delete, delete. Ăla nu și nu, Taxa, taxa!  Tot cu țipete, că dacă nu te impui, turiștii ăștia ți se urcă-n cap și fac poze! Și, culmea culmilor, o agață de mână și o trage dupa el – hai la mine să platești taxa. Biata turistă se smucește și zice iar delete, delete. Ia să vad! Și a șters fata pozele de față cu domnul angajat al muzeului.

Mi se pare incredibil! Nu cred ca aș păți așa ceva nici în Coreea de Nord (la muzeu, evident). Vorba aia, avem prea mulți turiști, să-i mai rărim zic. Nu știu dacă e vorba de prostie sau de exces de zel, dar am o bănuială că e vorba de amândouă.  Cam ce va povesti fata aia când ajunge acasă? Despre cât de frumos e Centrul Vechi? Despre Casa Poporului? Despre amabilitatea românilor? Pot să bag mâna-n foc că nu.

Se pare că la Muzeul Tehnic poți face poze doar dacă plătești o taxă foto. Era un afiș mic la intrare, pe care nu l-a văzut sora mea care e româncă, deci e cam clar că nu l-a observat nici turistul străin, l-a văzut când a ieșit, pentru că l-a căutat, după incidentul cu domnul paznic de muzeu, scria mic, și doar în română, că dacă vrei să faci poze, să arăți și la alții cum arată muzeul ăla, care îmi imaginez că are mii de vizitatori zilnic, trebuie să plătești o taxă foto de minimum 27 de lei. Asta în condițiile în care biletul de intrare era 3 lei.

 

2. Nu fă poze că iei luciul

Tot anul trecut, căutam ouă încondeiate, trebuia să plec spre Franța și am zis să le duc francezilor niște chestii din România. Am văzut că e târg la Muzeul Țăranului Român așa că am dat o fugă. Pe la comercianții din curte… nimic, în schimb îmi curg ochii pe lângă zacuscă și gem, iau la plecare, îmi zic în gând, Ouă găsiți în interior, imi spune o doamna. Intru. Văd un stand plin de ouă colorate păzit de o puștoaică, mă uit, frumoase, dar observ o sala plina de produse tradiționale. Trec pragul. Ouă, ii, ceramică, rai. Scot telefonul și fotografiez niște vase de ceramică foarte frumoase. Și aud o voce acră, “nu aveți voie să faceți poze în galerie“.

Peste tot pe unde am fost nu mi-a zis nimeni, niciodata, nu aveți voie să faceti poze. Nici în mall, nici în bar, nici în restaurant, nici în gară, nici la expoziții…nicăieri (cu excepția locurilor unde o poză poate face rău, peșteri sau anumite muzee. și scrie clar la intrare no photo). Cu ce poate afecta o poză ceramica de Horezu? Sau iile înflorate? Sau ouăle încondeiate? Nici măcar nu aveam blitz, să zici că stric vopseaua. Aaaa, nu cumva să faci o poză și Doamne ferește să pui pe blog, sau pe facebook, să vadă și alții. Numai gândul că poza aia ar putea fi văzută de zeci de ochi îmi provoacă fiori pe șira spinării.

Am facut cale intoarsa rapid și am fost atat de scarbită încât am uitat și de zacuscă, și de gem, am luat ouă de la puștoaica blondă și am plecat cât am putut de repede. În drum spre ieșire am văzut și anunțul – este interzis filmatul si fotografiatul. Am cumpărat ceramică de la magazinul din aeroport.

Și așa mi aduc aminte de jurnalistul străin, venit la summit, care a vrut să facă o poza la Muzeul de Artă (exterior) și paznicul l-a anunțat fără poze, nu e voie. Sau de jurnalistul de la BBC care a vrut să intre la Curtea Domnească și nu a putut, păzitorul culturii a văzut camera de filmare așa că a rostit – “interzis”. Mi s-a părut cam arogantă atitudinea lui Tony, parcă așa îl chema pe reporter, de fapt mai tot reportajul a fost cumva … de sus, să se ducă el Tony la Stonehenge, de exemplu, și să vadă că pentru filmare, mai ales profesională, e nevoie de aprobare. Dar în același timp dacă ne-ar durea prostia…Ce putea să facă omul ală acolo? Ce avea de ascuns România în Curtea aia Veche de trebuia să anunți 5 oameni că unu vrea să filmeze?

 

3. Scopul și durata vizitei!

 

 

 

Muzeul Satului, vară, cald, frumos, plin de străini. Surprinzător de mulți chiar. Francezi, englezi, italieni și spanioli, mai toți de vârsta a treia, veniți cu grupul. Unii exclamau pe la case sau pe lângă biserici, cât e de frumos, nu am văzut niciodată așa ceva. Să-ți crească inima de român nu alta. Dar îți trece rapid. Suntem sălbatici rău, nene. Oamenii ăia zâmbeau, salutau, nu le răspundea nimeni. Câte o tanti care stătea în fața vreunei case ridica ochii din goblen și se uita la ei pe deasupra ochelarilor. Nu tu, bună ziua, welcome, un zâmbet, măcar forțat, nimic, nothing, rien, nada. De fapt stau și mă întreb ce caută bunicuțele alea acolo.

Un englez a cumpărat o mască de la o tanti, că sunt și comercianți, mai ales în weekend, zice thank you, nu răspunde nimeni, evident, și dă să plece.  Vânzătoarea zice, pe un ton deloc amabil, Stai asa să ți-o pun într-o pungă!, de genul amărâtule, na o pungă. Omul pricepe, că o vede că scoate o pungă, se întoarce, zâmbește, ia punga, spune iar thank you și pleacă. Acum nu mă așteptam la un welcome, și nici el probabil, dar măcar un mulțumesc, la revedere, o zi bună, un zâmbet. Nimic. Senzația mea a fost de deranj, toți se comportau de parcă turiștii ăia nu aveau ce căuta acolo, plecați dracului mai repede că am treabă!

Dacă aș fi în locul celor de la muzeu, aș pune un ghid care să meargă cu străinii, să le explice, sa le arate. Dar asta ar însemna în primul rând să gandim, apoi să gândim pe termen lung, să cheltuim un ban azi pentru a scoate mai mult maine, să ne pese de noi și de alții. Povești. Și as pensioana toate tăntucile alea care păzesc ușa aia degeaba. Să nu mai zic că una își scosese pachetul și mânca. Inițial m-am uitat așa…dar apoi i-am dat dreptate, ce să facă? Să moară de foame 8 ore? Credeți că are pauză de masă? Că se gândește cineva că un om, în 8 ore, trebuie să mănânce, să se ducă la baie? Ma indoiesc.

 

Deci ce să vorbim noi de brand de țară, de reclamă la metroul din Londra sau Paris, când nouă ne lipsește un minimum de bun simț. Mă uitam la campania aia demarată de Camera de Comerț din Paris, un ghid cu  informaţii despre cei mai întâlniţi vizitatori din capitala Franţei. Deci oamenii ăia fac ceva, și-au dat seama că există o problemă, că francezii nu vorbesc decât franceză și că nu știu cum să-și primească turiștii. Și fac ceva în condițiile în care Parisul e cel mai vizitat oraș din Franța și Franța e cea mai vizitata tara din lume. Deci ar fi putut zice je m en fiche, oricum dau năvală. Dar nu, fac ceva, e bun și un ghid, și un site, decât nmic. Am scris pe blogul Adevărul despre asta. Noi ce facem? Punem taxe mari și urlăm nu ai voie să faci poze.

 

Să vă arat câteva date din raportul făcut de  Forumul Economic Mondial – The Travel & Tourism Competitiveness, Report 2013

Cele mai primitoare țări – România e pe locul 122 din 140. Eficacitatea marketingului și a branului de țară în atragerea turiștilor străini – România e pe locul 123. Calitatea drumurilor, locul 138 din 140, Bulgaria e pe 127, doar Haiti și Moldova stau mai prost ca noi. La Tourism openness suntem pe 116, Bulgaria e pe locul 22.

Și asta în condițiile în care la  Number of World Heritage natural sites suntem pe poziția 45, Bulgaria e pe 25, la Number of World Heritage cultural sites suntem pe 33, bulgarii pe 29. Deci am avea cu ce, nu că aveam dubii în privința asta, dar e o vorbă – Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.

_________________________

Blogosfera de turism protestează prin aceste articole faţă de interdicţia de a fotografia şi faţă de taxele foto/video aberante cerute în obiectivele turistice din România.

Au mai scris pe acest subiect: Nicky Predescu – Călător sau turist – Cum enervezi turiştii: taxa foto; Anca Argeşiu – Funtur – De ce taxă foto? De ce interzicerea fotografierii?; Anda – Hai la Bord! – Cel mai mare păcat al turistului român: fotografiatul; Iulia Stancu – Blog de Bucureşti – De ce nu am poze de la muzee pe Blog de Bucureşti

Am văzut reacții pro și contra, unii zic că e normal să nu faci poze, nu te mai duci că deh, ai văzut deja ce e acolo, sau că pozele, chiar și fără blitz, pot afecta un un tablou, o pictură, voi ce părere aveți?