Nu de la mine, Doamne ferește, ci de la bloggeri din UK, tour operatori, oameni de PR care lucrează cu bloggeri, deținători și manageri de site-uri de travel, oameni de la Google și Yahoo. V-am zis că am fost la târgul de turism de la Londra, m-am luminat, dau mai departe. Discuția a fost despre piața din Marea Britanie, dar o să vedeți că nu sunt diferențe foarte mari. Cu ce vă ajută dacă nu aveți blog? Păi vedeți și voi cum merge treaba, de ce sunt importante like-urile voastre, cam cum vă păcălesc unii cu texte ce nu par, dar sunt reclamă, de ce contează calitatea, nu cantitatea, de ce e important să fiți mai atenți când dați like sau share și câtă muncă presupune un blog.

 

Blogging-ul înseamnă libertate de exprimare fără filtre, fără editare, e de părere Sarah Lee de la Live Share Travel (revistă de travel online). Și, zice ea, e foarte important să fii sincer, să transmiți emoție, să scrii adevărul și numai adevărul. „Și dacă te plătesc?”, o întreabă un tip care lucrează ca PR (Steve Dunne, președinte la Brighter Group – travel PR, consultant pe travel marketing). Hopa!

„Am clienți care când dau banul vor să audă doar lucruri pozitive, nu ar accepta să fii sincer dacă a fi sincer înseamnă și a critica, sau a prezenta un aspect negativ, nu aprobă nici măcar comentariile negative (la un articol).” Și atunci Sarah Lee a cam muțit. Apoi, după un zâmbet forțat și o ezitare, a spus că nu i s-a întâmplat niciodată. Sincer am dubii.

A intervenit Martina Jamnig, PR la Austrian National Tourist Office, care a zis că a avut un astfel de caz – a trimis mai mulți bloggeri la diferite hoteluri din Austria, pentru a testa și a scrie/promova, și unul dintre ei a găsit o bilă neagră (nu a precizat ce anume). „A venit la mine, mi-a spus despre ce este vorba, l-am rugat să nu scrie, am vorbit cu managerul hotelului și problema a fost rezolvată.„

Bun, dar oare e ok așa? E ok ca într-o excursie sponsorizată să arăți numai partea plină a paharului? Poate chiar nu minți, doar omiți. Dar cât de cinstit e față de cititorii tăi? În același timp, scopul era ca hotelul să vadă ce-i bine, ce nu-i bine, și să rezolve părțile negative, să nu pățească și alții la fel, lucru care se pare că s-a și întâmplat. Nu știu, e cu dus și întors pentru că și eu, dacă aș lucra ca PR la o agenție de turism, aș vrea ca atunci când plătesc ceva să primesc feedback pozitiv. Apoi, mă gândesc că rar găsești ceva nasol în cazuri de astea căci ăia n-or fi tâmpiți să te trimită la un hotel nașpa.

PR-ul de la oficiul de turism austriac a spus că lucrează cu foarte mulți bloggeri, nu pe bani, ci pe excursii, deoarece nu au încă buget separat pentru o astfel de nișă, e încă un domeniu nou și clienții nu au prea multă încredere (se uită la ROI evident și nu-l văd negru pe alb probabil).  A mai spus că e foarte importantă calitatea unui blog, ce și cum scrie omul respectiv, dacă are credibilitate. Și, crede ea, tocmai de aceea e important ca clientul să nu dicteze o linie sau o abordare, să lase bloggerul să scrie în stilul lui, pentru autenticitate și credibilitate. (atâta timp cât e de bine, așa înțeleg eu după episodul cu hotelul din Austria).

 

Steve Dunne, președinte la Brighter Group (travel PR) a zis că pe el nu-l interesează nici câte like-uri are un blog, nici numărul de cititori, nici vizualizarile, ci shareability, adică de câte ori e distribuită informația pe care o oferi, fie ea text, poză, status, video.

Sfaturile lui:

  • fii o sursă de inspirație – informația nu e de ajuns, adu ceva nou, transmite emoție, fii amuzant, colaborează cu alții de pe nișa ta.
  • spune o poveste („storytelling is vital to engage people”)
  • câștigă credibilitate (pentru că sunt atât de mulți bloggeri și atât de multe informații încât cititorul nu știe în care să aibă încredere)

 

Sarah Lee, care a fost editor înainte de a deveni blogger și director de revistă, a spus că timpul e foarte important atunci când vrei, ca și client, un text de calitate, și nu se referea doar la aranjat poze, ci și la documentare, scris, inspirația nu vine la comandă (bine ar fi dacă ar veni). 

 

 

Bloggeri și tour operatori – de ce (nu) colaborează 

Kate Kenward, direct executiv al AITO (asociația tour operatorilor independenți din UK, asociație formată din 120 de membri, tour operatori mici și mijlocii), nu a părut foarte încântată să colaboreze cu bloggerii, printre altele și pentru că cei mai mulți se așteaptă să fie plătiți (ca să vezi) și tour operatorii au în general bugete mici. Plus că unii dintre ei au deja blog, scriu ei.

„E mai sigur să lucrezi cu presa tradițională (jurnaliști angajați sau colaboratori la diverse ziare/reviste) pentru că au deja o reputație în spate – known results, known reputation – de unde știm că bloggerul va și livra ceea ce trebuie?„

Sfaturile ei:

  • să îți alegi o nișă, ca să rezonezi cu o anumită categorie de tour operatori, e mai greu de lucrat cu bloggurile generaliste;
  • transparență și claritate de ambele părți – ce vrea exact tour operatorul, ce oferă, ce va livra bloggerul – doar text sau și poze, câte poze, câte cuvinte, cât timp va sta textul pe site.
  • oferă-ți serviciile gratuit și beneficiile vor veni pe parcurs (asta e discutabilă, după părerea mea)

 

Neil Lapping, chief Adventure Officer la Macs Adventure, a precizat că ei lucrează cu bloggeri pentru a-și crește vânzările. Return on investment e tot ce îi interesează. În același timp a spus că lucrează și cu bloggeri cu care au lucruri în comun, nu-i interesează nici măcar câți cititori/subscribers au atâta timp cât se înțeleg, se ajută reciproc, colaborează pe termen lung – câștigă mai puțin trafic dar îi ajută când vine vorba de page rank și brand awareness.

A dat și un exemplu – a oferit o excursie în Islanda unui blogger, cheltuiala a fost de aproximativ 500 de lire, a câștigat 4 articole pe blog, 150 de poze (bune, publicate fie pe bog, fie pe site-ul lor, fie pe Facebook, Twitter), un articol în Sunday Mail (fata avea blog și colabora cu ziarul). Are însă și colaborări plătite, 50 de lire pe articol.

Sfaturile lui:

  • claritate, ce vrea/oferă fiecare și nu doar detalii despre articol și poze, ci și de câte ori vei posta pe Facebook/Twitter/G+ etc;
  • trimite link-ul odată publicat
  • cere/oferă feedback sincer după publicarea textului (cât de util a fost articolul pentru tour operator)
  • scrie totul din perspectivă personală

„Nu e de importanță vitală numărul de followers, dar apreciem conținutul, iubim Social Media și You Tube.”

 

Apropo de Social Media, Nena Chaletzos, CEO Founder, Luxtripper (un business relativ nou, un website ce se laudă că oferă călătorii de lux la prețuri accesibile), a spus că a folosit Social Media pentru a vedea exact ce vor clienții, pentru a șlefui brandul și pentru a face un site pe gustul clienților (drept dovadă că acum site-ul e în lucru – au lansat unul, dar și-au dat seama, cu ajutorul Facebook, că de fapt clienții lor vor altceva).

„Vrem să oferim servicii individuale, personalizate, și pentru asta trebuie să ne înțelegem clienții.”

Când s-au lansat au folosit Facebook, Twitter, Pinterest, Instagram, Linkedin, dar au realizat repede că fiecare presupune un alt mod de comunicare, deci aia cu share același lucru pe toate rețelele nu ține, iar ca să faci ce trebuie cu fiecare rețea ai nevoie de oameni. Acum pun accent pe Facebook, cu și fără plată (cam 15 lire investesc săptămânal în reclama pe Facebook și câștigă în jur de 300 de fani noi/pe săptămână – sunt pe FB din februarie 2013 și au adunat până acum aproximativ 13 300 de like-uri).

Scopul lor e să atragă fanii de pe Facebook la ei pe site (să dea sign in) și fac asta oferind, de exemplu, un e-book gratuit. Au încercat și cu concursuri, dar se pare că nu merge, imediat după terminarea concursului oamenii dau unsubscribe. Postează zilnic pe facebook, în general dimineața.

 

Tom Valentine, Managing Director & Co-Founder, Secret Escapes (un fel de travel club ce oferă vacanțe de lux doar pentru membri) a spus că ei folosesc foarte mult Facebook-ul, 5-10% dintre clienți vin organic, aproximativ 20% din reclamă plătită (cam 20% din bugetul de publicitate se duce la Facebook, restul pe ziare, reviste, TV, radio). După părerea lui, chiar dacă Fb are și dezavantaje, de exemplu nu toți fanii văd ce postezi, e un canal bun pentru a ajunge la oamenii care trebuie.

Le place facebook pentru că aduce vânzări, nu doar fani, și îi ajută masiv la capitolul brand awareness. Postează zilnic, folosesc umorul, dar nu în exces, publică informații despre produsele lor, oferă conținut interesant, atractiv, scopul e să-i facă pe oameni să vorbescă despre site-ul/afacerea lor.

Ambii, Nena și Tom, au zis că, din experiența lor, cel mai bine prind (pe FB) pozele cu apă. Se pare că un hotel de lux cu vedere la piscină, mare sau lac, adună sute de like-uri. Asta chiar mi s-a părut tare, e prima oară când aud așa ceva. Tom Valentine a spus că ei, la birou, le zic hotel porn. M-am uitat azi pe Luxtripper și pe Secret Escapes și pe bune că mai toate pozele au și ceva apă:)))

 

Google + Yahoo!

Tipul de la Yahoo! a zis că 2014 a fost anul mobilului, din ce în ce mai mult conținut despre călătorii a fost accesat de pe telefonul mobil. „The demand for travel content on mobile is clear.” (Andrew Jones, Head of Search Account Management, Yahoo!) Problema e ecranul mic, de aceea e nevoie de design corespunzător.

Anna Chomse, Industry Head la Google Travel, a spus că plănuirea vacanțelor e unul dintre cele mai populare lucruri online. Cei mai mulți caută pe telefon – 1 din 3 căutări legate de travel vin de pe mobil, dar cumpără sau fac booking pe laptop. Utilizatorii vor tot mai multă claritate deci, ca la știri, keep it simple.

Andrew Leung, Head of Online Marketing la Mr & Mrs Smith (a travel publisher and hotel booking service specialising in boutique, individual and small luxury hotels) a spus că 64% dintre cei care călătoresc în interes de afaceri își încep travel booking-ul cu Google search. „Motoarele de căutare te găsesc, dar conținutul te diferențiază; am încetat să ne mai uităm la keywords și SEO.”. Au 10 oameni care scriu, treaba lor e doar asta – să producă conținut original și de calitate.

 

PS: știu că foarte multe cuvinte sunt în engleză și, dacă mă străduiam un pic, găseam corespondentul în română, e posibil să mai fi scăpat vreo virgulă, să mai fi mâncat o literă, două, îmi pun cenușă-n cap în avans (asta apropo de timp și inspirație). Sper să vă fie de folos, că mi-a mâncat ceva timp. Și da, iar am scris mult, au vorbit oamenii ăia degeaba, mi-a intrat pe-o ureche, mi-a ieșit pe alta:-p