Stăm la masă, ne bem berea liniștiți, vorbim una alta, când auzim românește. Unde vrei să stai? Hai aici. Se așează, stau 1 minut, se mută, de data asta mai aproape de noi. Hai că e mai bine aici, zice ea. Ce mișto e aici, printre englezi, spune el. Am zâmbit unul la altul, probabil că așa ar fi făcut și spaniolii de lângă noi dacă ar fi știut românește, la fel și polonezii din spate.

Oare au net? Mă duc să întreb. Ea face o poză. El vine cu berea și cu vestea că e net, uite parola. Face poză și la bere. Stai să pun pe facebook. Vine mâncarea, face poze și la mâncare. Mâncarea nu-i fotogenică, clar, că se trag mai multe duble. Mi-am adus aminte de întâmplarea asta când am citit despre patronul din New York care a analizat comportamentul clienților în 2004 comparat cu 2014. 

Să vă zic despre analiza omului (publicată pe craigslist). De fapt el încerca să înțeleagă de ce personalul e prea încet (mulți clienți s ar fi plâns că servirea e proastă și așteaptă prea mult să se elibereze o masă), și a angajat o firmă, a analizat filmările de pe camera de luat vederi (45 de situații). Ce a observat:  

În 2004, clienții intră, se așează la masă, li se dă meniul, 3 din 45 de clienți cer altă masă căci aia nu le place. După aproximativ 8 minute sunt gata să comande. Vine chelnerul, foarte repede, ia comanda, după vreo 6 minute (în medie) vine comanda. 2 din 45 trimit mâncarea înapoi, probabil pentru a fi reîncălzită sau pentru că era prea rece (banuiesc ei). Chelnerul stă cu ochii pe masă, imediat ce clienții termină, strânge farfuriile, aduce nota. Durează cel mult 5 minute până clientul plătește și pleacă. Total (în medie): o oră și 5 minute.  

În 2014, intră clienții, li se dă meniul, 18 din 45 cer altă masă. Inainte de a deschide meniul clienții își scot telefonul, unii fac poze, alții verifică diverse. Din 45 de clienți 7 cheamă chelnerul și întreabă dacă au wifi (chelnerul ar pierde cam 5 minute cu treaba asta). Angajații se duc să ia comanda, clienții nici măcar n-au deschis meniul. Deschid meniul dar tot cu telefonul în mână, se uită în telefon nu în meniu. Revine chelnerul, clientul zice încă nu m-am hotărât.

În sfârșit se decid, personalul ia comanda (după aproximativ 20 de minute de când clientul s-a așezat la masă), în aproximativ 6 minute (timp mediu) vine comanda. 26 din 45 de clienți fac poze la mâncare, cam 3 minute.  14 din 45 își fac poze unul altuia cu mâncarea sau în timp ce mănâncă, unii se uită la poze, le refac (cam 4 minute, în medie ar dura shootingul). 9 din 45 de clienți trimit mâncarea înapoi pe motiv că e prea rece (la cât a stat la poză nu mă mir). 27 dintre ei cer chelnerului să le facă o poză. 14 dintre ei îl roagă să refacă poza, după ce verifică telefonul. 

Cam la 25 de minute după ce termină de mâncat clientul cere nota de plată. Și apoi după alte aproximativ 20 de minute plătește și pleacă (în tot acest timp sunt cu nasul în telefon). 8 din 45 de clienți dau peste personal în drum spre ieșire, scriu pe Facebook, WhatsApp, sau mai știu eu ce. Total: o oră și 55 de minute. Adică dublu față de acum 10 ani. 

telefon

foto: Daily Mail

 

Acum nu știu cât de precis e experimentul omului, e vorba de un singur loc, nu e un studiu etc, dar tare tind să cred că așa e. E de ajuns să mă uit în jur, deși trebuie să recunosc că-s atât de obișnuită cu treaba asta încât trebuie să se întâmple ceva special ca să observ (de exemplu să aud dulșili grai românesc:-p). Și am realizat, șoc, că și eu fac poze la mâncare. E adevărat că nu mă scălămbăi în fața telefonului de 10 ori până iese una bună (de fapt urăsc selfie-urile, eu pozez doar mâncarea) și că nu postez live pe Facebook, Pinterest sau Google +, dar fac poze. Culmea, fac și acasă, când gătesc. De ce? Habar n-am.

bouillabaisse

(Poftim, poză făcută la Marsilia, la un restaurant din port. Am o scuză, nu? E pentru blog:D)

Vă dați seama cam cât ne-a schimbat invenția asta care acum 25 de ani era inimaginabilă? Mi-aduc aminte de unul dintre profi care ne spunea că acum 20 de ani unii se gândeau de ce ar vrea cineva să care telefonul după el? Sau de ce ar face cineva poze cu telefonul când există aparat foto? Cred că dacă ne-ar vizita unul din anii 70 ar zice că ne-am tâmpit rău de tot. Numai imaginați-vă cum ar reacționa să vadă că mergem pe stradă uitându-ne în telefon, vorbind sau ascultând muzică, făcând poze la tot ce mișcă, ținând telefonul în aer, că suntem pe webcam, tastând în timp ce mergem. D apoi dacă i-am povesti că cineva s-a gândit să facă benzi speciale pentru cei care stau cu nasu în telefon sau tabletă! Cred că și-ar face cruce.

 

În 1876, când Bell a încercat să-și vândă invenția celor de la Western Union, aceștia au concluzionat: “This ‘telephone’ has too many shortcomings to be seriously considered as a means of communication.” Iar inginerul șef de la British Post office a spus, în același an, “nu avem nevoie de telefon, avem destui messenger boys“. Dacă ne-ar vedea azi!  

foto: tmz.com

Tu ce faci prima oară când te așezi la masă? Eu cred că fac poze. Mă duc să mă tratez. 

Apropo, super faina campania The Guardian – Put down your phone.