Înainte de a ajunge la Veneția credeam că povestea cu scufundatul e, dacă nu doar o poveste, cu siguranță o exagerare. Tare mi-e că nu e nici poveste, nici exagerare. Apa e amenințător de aproape de minunile orașului, de case, de uși. Chiar și o ploaie amărâtă ridică valurile Adriaticii peste scările care îi duc pe gondolieri în bărcile lor, în piața San Marco, pe străzile mai joase, în casele oamenilor.
Într-o seară a plouat un pic și deja valurile provocate de zecile de bărci care cară mai ales turiști, și mai puțin localnici, au urcat în piața centrală și podurile de lemn, care sunt peste tot și despre care eu am crezut că sunt bănci, au fost puse în funcțiune. Am intrat în catedrala pe un astfel de pod peste apa care amenință să pună stapânire pe întregul oraș. Din atâta lucru, o ploaie scurtă. Și totuși nimănui nu i se părea ciudat. Angajatul care mi-a dat mâna să urc pe pod a făcut-o cu o naturalețe de …serviciu, comercianții vindeau cizme înalte, lângă preț scria că urmează două zile cu ploaie. Oamenii sunt obișnuiți, poate prea obișnuiți.
Acum nu cred că apa va înghiți Veneția cu totul, că vom vedea doar leul de pe coloana din Piata San Marco, dar nici nu-i nevoie. Apa erodează fundațiile clădirilor, dacă te uiți cu atenție prin cartierele orașului, spre maluri, sau mergi cu barca în jurul Veneției, vei vedea o mulțime de ziduri mâncate de apă. Unele stau să cadă, dar culmea e că au pe ele anunțuri cu de vânzare.
Autoritățile nu dau vina doar pe vreme, ci și pe turiști. Veneția e un loc mic, nu are mult spațiu. Numărul turiștilor crește în fiecare zi, în fiecare an, sunt prea mulți oameni în Veneția într-o zi normală, spune Matteo Secchi, reprezentantul unei organizații care luptă pentru salvarea orașului (dar și el are un hotel în Cannaregio din câte am înțeles). Iar la un moment dat, întrebat dacă se gândește să închidă Veneția pentru turiști, primarul a răspuns DA. S-a propus chiar și o taxă de intrare în oraș. Alții au propus ca în Veneția să se intre doar cu dovada că te-ai cazat la hotel, că adică stai mai multe zile, pentru că turiștii de o zi sufocă orașul. Pe principiul dacă tot fac pagubă măcar să scoată bani. Numai că oricum scoți bani, totul în orașul ăla e scump, începând cu o felie de pizza și terminând cu o noapte la hotel.
Veneția nu mai e de mult La Serenissima (cea liniștită, senină). E vizitată zilnic de 60 000 de turiști! Un raport care analizează impactul turismului asupra transportului public (realizat în decembrie 2012) concluzionează că numărul turiștilor care vin în orașul dintre ape a crescut de la 2 milioane anual, în 1950, la peste 16 milioane în 2011. Este evident că un număr atât de mare de oameni, într-un loc atât de mic, aduce după sine deranj permanent (ca locuitor bănuiesc că e frustrant să te strecori zilnic printre miile de turiști), poluare, distrugeri de toate felurile, unele ireparabile. Dar aduce și bani. Același raport arată că turismul reprezintă 70% din venitul total al orașului și susține cel puțin jumătate din joburi. Evident că asta nu e o justificare pentru a distruge. În același timp ce pot face eu, ca turist, mai mult decât să mă duc să-mi cheltui banii acolo? De aceea, printre altele, nu mă duc la all inclusive, pentru că banii pe care îi las eu acolo nu ajung la comunitate, ci la deținătorul complexului, de obicei străin.
Nu am câștigat încă la loto ca să fac o donație. Și chiar de aș câștiga nu știu dacă aș da banii fără să văd clar că se face ceva cu ei, Veneția pare a fi un sac fără fund. La restaurante am primit note scrise de mână, la Campanille n-am primit nici măcar bilet (nu zic că nenea ăla fură, zic doar că e ușor s-o facă, cine-l oprește să declare 5 bilete în loc de 10?), mă îndoiesc că gondolierii taie chitanță, cred că economia la negru crește mai ceva ca nivelul apei. De aceea sunt de părere că da, clar turismul are un impact negativ asupra orașului de pe apă, însă în același timp italienii sunt ipocriți și lacomi. Totul pare cârpit, să reziste azi, mâine, pe urmă…om vedea. E adevărat că acum renovau biserica și că palatul Dogilor pare proaspăt scos din cutie (cel puțin pe afară), dar dacă ieși din centru te apucă jalea.
Deci unde-s banii? Că bani sunt, nu doar din turism, mai sunt zeci de asociații, din Italia și din lume, care bagă bani în diverse programe, de reabilitare și conservare. E clar că e nevoie de sume uriașe, pentru fundație, pentru clădiri, pentru canale, pentru poduri, dar repet, nu prea se vede nimic. Tot îi trag cu proiectul Moses, dar să mă ierte, trebuia să fie gata în 2012 și, după 10 ani și vreo 5 milioane de lire, abia anul acesta au testat barierele mobile care ar trebui să protejeze Veneția de inundații. 4 bariere. Le trebuie vreo 78. Și termenul de finalizare s-a dus spre 2016, dacă vor fi bani.
Și apoi italienii mi se par nu doar delasători, ci și foarte permisivi. De aceea era plin de cerșetori pe străzi, de aceea fiecare face ce-l taie capul (de exemplu, în biserică nu se fac poze, scrie peste tot, dar toată lumea făcea, și nici nu era nimeni care să le atragă atenția; sau scria mare nu faceți zgomot, toată lumea vorbea de nu te mai înțelegeai om cu om, păi la olandezi se auzea un șșșș când tonul creștea, știu, e o chestie minoră, dar poate face diferența). Cred că dacă ar vrea cu adevărat să facă ceva, ar putea. Dar ar pierde bani. De exemplu, sunt prea multe bărci, prea multe nave de croazieră. Vă dați seama totul vine și pleacă pe apă – mâncare, apă, mobilă, gunoi, ambulanță, pompieri.
Sunt peste 100 de water taxi care merg non stop, mii de gondole, sute de vaporetto, traghetti, bărci personale, și câte n-or mai fi (a fost interesant să nu văd nici urmă de mașină timp de 4 zile). Într-o zi normală autobuzele de pe apă cară în jur de 60 000 de vizitatori, pe lângă cei 59 000 de venețieni (dacă or mai fi și ăia). Vă dați seama câtă poluare?! Apoi mai sunt vasele de croazieră. Chiar și Unesco susține că valurile și cureții provocați de acestea afectează structura și așa fragilă a orașului. Numărul vizitatorilor care vin cu navele de croazieră a crescut cu 400% din 1997. Sunt peste 500 de vase anual! Și sunt uriașe. Era una în port când am plecat noi, Veneția părea un pitic pe lângă ea. Și nu vine doar una, mai ales vara, ci două sau chiar mai multe în aceeași zi. Poate aici ar trebui să umble domnul primar, să nu mai vină la grămadă și până la mal (înțeleg că de anul trecut au restricție pe canalul Giudecca, dar namila aia era cam aproape de San Marco).
Eram în Burano, la restaurant, și sala era plină de americani, un grup de vreo 40 de persoane. Au comandat de toate – veneau chelnerii cu oala, ca la porci, orez, paste, pește, fructe de mare, ba chiar au luat și desert (cred că i-au înjurat italienii de nuna numa, americani!). Iar la final le-a vorbit ghidul, ce frumos a fost, ce bine că ați venit, bla, bla, și le-a dat la fiecare câte o sticluța de amari (gata și suvenirul). Și m-am gandit – pfii, hal de turiști și aștia, să venim, să vedem cât mai mult, să încercăm totul (inclusiv toate felurile de mâncare) și gata vacanța. Dar nu poți să judeci omul pentru gusturile lui. Poate el așa se simte bine, e fix treaba lui ce face. Nu poți să impui unui om să se comporte cum vrei tu, cum crezi tu că-i bine. Poți ce-i drept să l faci să înțeleagă că poate comportamentul lui face rău, să fie mai atent la natură, risipă, poluare etc. Că tot nenea primar zicea că ăștia nu-s turiști, domle, coboară din vasu de croazieră, se agită prin magazine, fac poze si pleacă, Veneția nu e doar o ilustrată de vacanță, puțin le pasă lor de moștenirea noastră culturală și istorică etc. De parcă lor le pasă cu ce pleacă turistul în bagajul lui spiritual, alt bagaj îi interesează pe ei.
E un fel de dragoste și ură, dacă turiștii ar trimite doar banii acolo și ei ar sta acasă, cred că italienii ar fi cei mai fericiți. Și e cumva un paradox că toată gloata aia care dă năvală zilnic în Veneția, din dragoste pentru orașul ăla, face mai mult rău decât bine. Asta apropo de un subtitlu din Deutsche Welle – Are we loving Venice to death?
E clar că ceva trebuie făcut. Locul ăla e prea frumos ca să fie lăsat să piară. Vă rog să mă credeți că uneori, dimineața, într-o rază de soare ce se reflectă în apă, sau la lăsarea întunericului, e frumoasă de-ți vine a plânge. Mie mi se pare un miracol că există. Gândiți-vă numai – în jur de 150 de insule, pe piloni de lemn, legate între ele de vreo 400 de poduri. Să stai sute de ani pe piloni de lemn (un lemn care nu putrezește ușor și care în apă, în lipsa oxigenului, se pietrifică), în mijlocul apelor!
Înțeleg că pentru a se apăra, acum muuulți ani, venețienii au deviat cursul apei, ca să împiedice sedimentarea, așa ar fi luat naștere laguna. De aceea au rezistat, nu au fost puțini cei care au vrut să pună mâna pe cel mai prosper oraș din Europa (în secolul 13), pe cea mai mare putere navală (aveau peste 3 000 de bărci), pe locul pe unde treceau mărfurile din Asia în Europa și invers (până când portughezii au găsit ruta spre India). Pe apă venețienii erau invincibili. Apoi, în secolul trecut, niște deștepți s-au apucat de forat fântâni, aveau nevoie de apă pentru industrie. Din această cauză Veneția ar fi coborât sub nivelul mării. Studiile arată că orașul se duce din ce în ce mai mult spre apă în fiecare an, cam cu 2 milimetri, în unele părți chiar cu 4. A scris Lucian mai pe larg aici.
Apa, prețurile mari, aglomerația, i-au gonit pe mulți venețieni spre alte locuri. Din 1950 încoace populația Veneției a scăzut cu mai mult de două treimi. Nu am putut să nu remarc obloanele închise, clădirile goale. Și mi-a trecut prin gând că Veneția, dacă nu va fi înghițită de ape, va deveni un oraș al turiștilor, un muzeu pe apă.
Eu n-am o parere buna despre italieni (sper sa nu jignesc pe cineva :D). Desigur nu trebuie genralizat intregul popor, au o tara frumoasa, poate cea mai frumoasa din Europa, turistic vorbind, dar sunt…cam la fel ca noi, spdv al mentalitatii parca. Cat merge, merge, tragem tare, cand n-o mai fi, vedem noi ce-om face.
Nu stiu prea multe, ca n-am fost acolo, dar din cate am mai citit, clar Venetia are nevoie de un plan bun de restaurare si conservare. Poate ca n-ai cum sa lupti contra naturii, dar poti gasi cred o solutie de mijloc. Poate ca taxa aia pt turisti ar fi buna. Oricum ar fi mare pacat ca acest loc sa nu mai fie…
nici eu n am o parere buna despre italieni, despre popoarele latine in general (love and hate :-p).dar da, au o tara superba
dar sa nu uitam ca daca ramanem fara Venetia (Doamne fereste, zic eu, dar asta ar putea fi insuficient :), din pacate) vom pastra in schimb Venetia aceea replicata de arabi pe undeva prin Golf; daca nu cumva or fi facut vreo Venetie si chinezii, ca daca ei nu ar replica tocmai Venetia mi-as face probleme pentru ei…
excelenta postare, Micky; de fapt asta e Venetia reala, un loc care aproape plange; imi amintesc ca vizitam nu stiu ce pe langa Palatul Dogilor cand cand am auzit sunete infundate si vibratii in acea sala ca si cum dedesubt ar trece un metrou; problema e ca Venetia nu are metrou, ci doar acea gramada mare de ambarcatiuni ce se intrec in a provoca valuri distrugatoare.
Venetia e un oras foarte frumos, de poveste! Pacat ca cei de la administratia lui nu au grija de el. Ar fi pacat sa fie inghitit de ape si sa nu mai existe in totalitate. Ar fi o idee excelenta sa puna o taxa de intrare pentru turisti. Poate asa nu s-ar mai folosi de scuza ca nu sunt bani de reabilitare.
Nici eu nu prea suport italienii, majoritatea sunt puturosi, rasisti si as putea continua mult si bine lista cu apelative pentru ei. M-as mai duce in Italia doar in vacanta, dar niciodata nu mi-as mai dori sa locuiesc acolo !
@ Lucian – sigur au facut chinezii una iar de n-au facut nu-i problema, se rezolva 🙂 serios vorbind acum orasul ala e minunat dar atat de trist. asta apropo si de ce ai scris si tu, despre zidurile acelea imbibate de apa. poate gresesc dar mie nu mi s-a parut un oras pretuit, de italieni adica.
asta apropo si de ce spune Georgiana – nu mi place sa generalizez dar o mai fac din cand in cand 😀
nu stiu daca as fi de acord cu o taxa de intrare in oras, deja se invart o multime de bani pe acolo. si apoi chiar si daca esti turist de o zi tot cheltui ceva, nu e un oras ieftin