Aici chiar nu am ajuns, și nici nu mi-am propus, sinceră să fiu, dar a mers Florentina și ne povestește și nouă 🙂 

Între război şi pace, Ţara Sfântă îşi păstrează comorile culturale. Printre biserici şi alte monumente dedicate credinţei, Israelul rămâne atât de misterios încât atrage milioane de turişti anual chiar şi în vreme de conflict. Este ţara pe care trebuie să o vezi măcar o dată în viaţă.

ierusalim_fhdr

Ierusalim

Am ajuns în Ierusalim seara, am aruncat rapid bagajele în camera de hotel, am sărit într-un taxi şi am pornit prin oraş. Am observat întâi străzile impecabil de curate, clădirile uniforme din piatră albă, mall-urile şi hotelurile de 5 stele. Apoi am fost fascinată de ea, vechea cetate a Ierusalimului.

Zidurile impunătoare mă anunţau deja că urmează să intru într-o altă lume. Aşa a şi fost. Odată trecută de poarta cetăţii am ajuns în marele bazar şi parcă m-am întors în timp într-un fel de Babilon unde se vorbeau toate limbile pământului.

Bazarul este ca o mare de culori plin cu materiale care mai de care mai frumos brodate, brăţări şi coliere din pietre şi mărgele aranjate în stil oriental. Preţurile accesoriilor sunt foarte piperate. Toate trec de 100 de lei, inclusiv cea mai mică pereche de cercei. Străzile bazarului miros a şofran, a mir şi sunt ticsite cu lumnări şi icoane. Eu m-am oprit din loc în loc să îmi potolesc setea cu suc de rodii. Costă 15 lei paharul, dar ce mai contează preţul când freshul este rece şi plin de vitamine.

După sute de paşi ajung la Biserica Învierii. E vineri seara, început de weekend, aşa că biserica este sufocată de turişti veniţi din toate colţurile lumii. Intru în biserică şi mă opresc lângă Piatra Ungerii, locul pe care Iisus a fost aşezat şi uns cu mir după ce a fost cobort de pe cruce. Mă aşez, o ating şi mă rog. În jurul meu zeci de străini fac acelaşi lucru. Toţi vin cu icoane, cărţi de rugăciuni, eşarfe sau cruciuliţe pe care le pun pe mirul care iese din piatră. Spun că aşa le sfinţesc.

Câţiva paşi mai departe este Mormântul Sfânt. În weekend cozile de la uşa Mormântului sunt interminabile. Credincioşii aşteaptă şi cinci ore pentru a se ruga în locul unde Iisus a înviat. Eu nu am avut răbdare să aştept atât vineri, aşa că m-am întors miercuri seara. În faţa mea era doar un grup format din 10 ruşi şi după 5 minute de aşteptare am intrat în Mormantul Sfânt.

israel

Capela Îngerului este prima încăpere în care păşesc. În centrul acesteia se află un prestol peste care stă aşezată o piatră pătrată care este protejată de un geam. Este o bucată din piatra care a fost aşezată la uşa mormântului lui Hristos. În cea de-a doua încăpere intrarea se face pe o uşa foarte mică prin care poate pătrunde doar o singură persoană. Locul unde a fost aşezat trupul lui Iisus are numai doi metri lungime şi este plin cu icoane.

Dacă nu ştii cum să te rogi la foc automat, învaţă să o faci acum pentru că în Mormânt ai voie să stai aproximativ 30 de secunde, sau un minut întreg…dacă ai noroc. Eu am fost atât de rapidă încât încă mai vorbeam cu Iisus în timp ce eram poftită politicos afară şi am tot ţinut-o aşa până am ajuns la ieşire unde se află Golgota. Este locul în care a fost înălţată Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. În dreapta Crucii se afla un altar, care marchează locul în care Iisus a fost dezbrăcat de hainele Sale şi pironit în cuie. În mijlocul altarului principal, numit Sfânta Golgota, este fixată în crăpătura stâncii o cruce care aminteşte de răstignirea Domnului.

La ieşirea din Biserica Învierii ceva mi-a atras atenţia. Câţiva credincioşi se rugau la o fisură în stâlpul din dreapta uşii. Am crezut iniţial că poate nu au avut loc în biserică şi au ales să stea de vorbă cu Domnul la aer curat. Apoi am aflat povestea fisurii. Tradiţia spune că într-un an, credincioşii ortodocşi nu au avut cu ce să achite taxele impuse de turci pentru intrarea în Sfântul Mormânt şi au rămas afară fără să mai poată primi lumină sfântă de Paşte. Atunci focul dumnezeiesc a cobort la ei în formă de fulger şi a lovit coloana de la intrare.

Turnul-lui-David-Ierusalim_fhdr

Următoarea oprire a fost la Grădina Ghetsimani. Este un loc de o frumuseţe aparte. Aici s-a rugat Iisus înainte să fie trădat de Iuda şi luat de romani. Grădina se întinde pe circa 20 de hectare de teren şi azi au mai rămas doar câţiva măslini ca martori ai rugaciunii şi prinderii Domnului. De unul dintre măslini se spune că s-ar fi spânzurat Iuda după trădare. Prin mijlocul grădinii trece şoseaua asfal­tată care duce la Betania, Ierihon şi Marea Moartă. Grădina de pe Muntele Măslinilor se află în curtea Bisericii Tuturor Naţiunilor, o construcţie măreaţă şi majestuos pictată. Clădirea a fost construită pe ruinele a două biserici distruse, una în anul 614 şi cealaltă în 1219.

Cum eram tare curioasă să văd Zidul Plângerii am plecat din Gădina Ghetsimani către Templul lui Solomon. Este locul din Ierusalim cel mai iubit de evreii din întreaga lume şi datează din secolul al X-lea inainte de Hristos. Zidul este de fapt doar ce a mai rămas din Templul lui Solomon, un loc pe care il considerau sfânt atât evreii cât şi musulmanii. Zidul are o înălţime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, şi cuprinde 45 de rânduri de piatră care au fost aşezate din perioada lui Irod cel Mare şi până aproape de 1967.

Credincioşii pun în spaţiile dintre pietrele Zidului biletele pe care îşi scriu dorinţele şi, înainte de Paşte şi de Anul Nou evreiesc, hârtiile sunt adunate şi duse pe Muntele Măslinilor unde sunt îngroapate.

Zidul-Plangerii_fhdr

Locul de rugăciune pentru femei este separat printr-un gard de cel al bărbaţilor şi aparatele de fotografiat sunt interzise. Dar ce te faci cu cei ca mine care fac poze pe ascuns? Fotografiile aici intră la categoria nu-i frumos, dar e sănătos pentru că altfel nu puteam să vă arăt cum stau bărbaţii lipiţi cu fruntea de Zid în timp ce se roagă, sau cum femeile stau aşezate pe scaune şi nu dezlipesc ochii din cărţile religioase.

Dacă treceţi testul aparatului foto, aveţi grijă la cel al hainelor. Umerii şi o parte din braţe trebuie să fie acoperite. Altfel păţiţi ca mine. Jumătate de Zid m-a alergat o credincioasă cu o pelerină să mă îmbrace. Până m-a prins, reuşisem deja să revolt câteva femei puse pe rugăciune doar pentru că bluza îmi lăsa umerii la vedere.

Unul dintre cele mai bune momente de vizitat Zidul Plân­gerii este în timpul Sabatului, de vineri seara până sâmbătă dimineaţa. Atunci evreii se adună în piaţă Zidului, citesc şi dansează pe cântece tradiţionale.

Când vine noaptea şi crezi că nu mai ai ce vizita în Ierusalim fă o plimbare pe străzile cetăţii vechi. Eu am mers cu orele prin oraş şi am descoperit, în partea musulmană a cetăţii, ceainări arăbeşti unde am băut cele mai aromate ceaiuri şi am savurat baclava de casă. A fost cel mai relaxant moment al zilei.

masada1_fhdr

Citește si: Betleeem, Marea Moartă și Masada