Continuăm vacanța în Israel și Palestina

marea-moarta_fhdr

Bethleem

Din Ierusalim am mers o jumătate de oră cu maşina şi am intrat pe teritoriul Palestinei, în Bethleem. Am mers direct la Biserica Naşterea Domnului care a fost construită pe locul peşterii în care s-a născut Iisus. Lăcaşul este şi una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume păstrate până astăzi. În anul 326 împărăteasa Elena a hotărât să ridice biserica peste peştera lui Hristos. Din acea perioadă au mai rămas doar câteva bucăţi impresionante din mozaicul care acoperea în întregime podeaua.

Locul în care s-a născut Iisus este marcat cu o stea ce aminteşte de cea care i-a călăuzit pe păstori. Credincioşii vin să o atingă şi să se roage la ea, iar pentru a face asta aşteaptă ore în şir la cozi interminabile. Noi am avut noroc şi nu am aşteptat niciun moment pentru că ghidul nostru ştia o scurtătură. Partea cea mai interesantă mi s-a părut chiar peştera. Pare la fel ca pe vremea lui Iisus, doar că acum are curent şi câteva icoane pe pereţi, lângă inscripţii vechi ebraice.

Biserica este imensă, dar intrarea se face printr-o uşă foarte mică, semn că oamenii pe vremea aceea erau foarte scunzi. Total greşit. Ușa Pocăintei, căci aşa este numită, a fost amplasată în zid în perioada otomană, cu scopul de a împiedica necredincioşii să intre înăuntru călare şi pentru a obliga pe oricine să plece capului în faţa Domnului. Complexul din care face parte Biserica mai are o mănăstire ortodoxă, una catolică şi una armeană.

 

După atâta vizitat mi s-a făcut foame, aşa că am pornit pe străduţele aglomerate şi pline cu magazine de suveniruri ale Bethleemului. M-am oprit la un fast food local şi cu 20 de lei mi-am cumpărat o shaworma. Dacă în România nu agreez acest fel de mâncare, în Palestina a devenit felul meu preferat. E diferită de a noastră. Are legume proaspete, carne preparată cu mirodenii orientale, hummus, sosuri naturale şi o lipie genială care are textura unei clătite.

Nu am plecat din Bethleem fără suveniruri pentru cei dragi mie. Am luat brăţări din lemn de măslin pe care am plătit 5 dolari bucata şi o icoană în valoare de 16 dolari.

 

Marea Moartă şi Masada

masada1_fhdr

Imediat ce am ieşit din Ierusalim şi am înaintat spre Marea Moartă vegetaţia a dispărut şi m-am trezit într-un peisaj selenar. Nu eram pe lună, ci ajunsesem în deşert. Prima oprire a fost exact la nivelul mării unde, pentru 20 de lei, un beduin autentic, deţinător de trei soţii şi multe cămile, m-a plimbat 10 minute pe animaluţul cu cocoaşă care tot încerca să mă scuipe. Am început apoi să coborâm sub nivelul mării şi încet simţeam cum urechile mi se înfundă. Apoi, în mijlocul deşetului, în vârful Muntelui Morţii, am văzut cetatea Masada.

Eu m-am înscris în categoria leneşilor şi până la fortăreaţă am urcat cu telecabina, dar există şi un drum pe care îl poţi face în câteva ore pe jos, dacă te ţin bocancii. Cetatea este renumită pentru unul dintre cele mai puternice asedii romane asupra refugiaţilor evrei numiţi sicari. Ei erau patrioţii care provocau răscoale împotriva romanilor. Trei ani au încercat romanii să pătrundă în cetatea Masada şi nu au reuşit. Când în cele din urmă au construit o rampă pe care au urcat berbecii şi au reuşit să spargă zidul, rebelii evrei şi-au omorât familiile şi apoi s-au sinucis. Romanii au mai găsit în cetate doar o femeie şi doi copii care erau în viaţă. Masada a devenit apoi o cetate romană din care azi au mai rămas doar ruinele. Încă poţi admira mozaicuri impresionante şi un spa vechi de când lumea, cu saună, bazine, săli de sport şi masaj.

Ceea ce te lasă fără cuvinte însă nu este cetatea, ci priveliştea care o înconjoară. Este un deşert de o frumuseţe aparte, cu o culoare uşor arămie, care se opreşte în Marea Moartă. Cea mai sărată întindere de apă din lume e altă poveste. Pe mine m-a cucerit iremediabil. Câteva minute de înot în ea sunt ca o zi la un centru de înfrumuseţare. Chiar dacă are un conţinut de sare de 33 la sută, apa are şi proprietăţi hidratante şi curative pentru celule, aşa că după ce ai terminat cu înotul vei avea o piele ca de bebeluş.

is_fhdr

Cum Marea Moartă nu am putut să o iau acasă, am mers la una dintre fabricile de cosmetice de la malul ei. Sunt divine. Au o aromă subtilă şi o textură fină care răsfaţă orice tip de piele. Eu am cumpărat, la ofertă, un scrub, o cremă de faţă şi una de corp (200 de lei). Dacă preţul cosmeticelor a fost perfect, nu la fel pot spune şi despre costul mâncării. Noi am luat masa lângă cetatea Masada şi pentru o shaworma şi o limonadă am plătit 50 de lei.

Era să uit de botezul în Iordan. Cămășile se cumpără de la intrarea complexului, 100 de lei.

iordan_fhdr

Tel Aviv

Odată cu Tel Aviv laşi în spate istoria şi ajungi înapoi în prezent. Capitala Israelului este un fel de New York în miniatură. Nu dispune de poveştile facinante ale Ierusalimului, dar este capitala distracţiei, adică locul unde se ţin cele mai tari petreceri din ţară. Liberty Parade este doar unul dintre cele mai reuşite evenimente ale anului. Aici se află cele mai mari companii din Israel şi sediile principale ale băncilor şi ziarelor israeliene. Oraşul este dominat de faleza de la Marea Mediterană, de zgârie nori şi de cele mari malluri din Israel.

Indiferent de oraşul în care mergi, nu uita că Israelul este o ţară scumpă, aşa că înainte să rămâi fără bani, fă câteva economii pentru a le cheltui pe accesorii locale. Artizanii fac minuni de bijuterii pe care nu le găseşti în alte colţuri ale lumii. Eu am pus ochii pe o brăţară argintie şi metalică plină de pietre multicolore pe care am plătit 150 de lei. A meritat fiecare bănuţ.

Încă un sfat: înainte să îţi iei biletele de avion către Israel asigură-te că s-au terminat conflictele între Ţara Sfântă şi Palestina.

PS: mai multe povesti pe blogul Florentinei