Nici nu mai țin minte când am fost ultima oară prin centru, literally, nu-mi aduc aminte!, probabil când am avut musafiri, sau nici atunci. Nu stau departe, însă mă obosește toată agitația aia centrală, abia ai pe unde merge. Sau mai bine zis abia aveai pe unde merge, căci o să ajungem să folosim BC (before corona) când vorbim despre orice. Weekend-ul trecut am luat-o la picior spre centru, și pentru că nu mai știm pe unde să mai mergem zilele astea, dar și pentru că eram curioși să vedem cum arată centrul Londrei pe pandemie. Din Chiswick, spre Hammersmith, Holland Park, prin Kensington Gardens, Hyde Park, Green Park, spre St James, Trafalgar Square, Picadilly, Regent Street, Chinatown și Soho. Nu am crezut în viața mea că o să văd centrul Londrei atât de gol!
La Piccadilly Circus, unde în general n-ai unde să arunci un ac, erau vreo 10-20 de oameni, în trecere, trotuarele de pe Regent Street, pe care de obicei îți dai coate, la propriu, erau aproape pustii, puține magazine aveau ușile deschise, leii din Trafalgar Square, călăriți de numa numa de zeci de mii de turiști, au luat o pauză, câțiva trecători s-au oprit, ca și noi, pe marginea fântânilor arteziene sau pe scările ce duc spre National Gallery, toate cafenelele, restaurantele din jur erau închise. Mă așteptam să fie aproape pustiu, dar tot m-a surprins.
Chinatown n-a văzut atâta liniște de când e ea probabil, puțini s-au încumetat să ia prânzul la restaurantele care au scos mesele afară, iar Soho era suspect de gol! Noi am fost duminică pe acolo, sâmbătă s-au redeschis pub-urile și restaurantele și a fost nebunie în Soho, claie peste grămadă până în zori de zi. Degeaba au închis autoritățile traficul, ca să poată restaurantele servi afară, au fost atât de mulți amatori de senzații tari încât străduțele din Soho s-au dovedit a fi neîncăpătoare. N-am nimic cu nimeni, dar jur că nu-i înțeleg pe unii, mor zeci de mii de oameni și lor le arde gâtul în așa hal încât uită de orice reguli, chiar și de alea de bun simț, nu-ți interzice nimeni să te duci la bar, la plajă, chiar și în altă țară mai nou, dar de ce să stai bot în bot?! Că și plajele au fost ticsite weekend-ul trecut, nu mi-a venit a crede când am văzut pozele, am zis că sigur nu-s de acum, nu-i posibil!, ba bine că e. Și prin cartier la noi a fost plin pe lângă pub-uri sâmbătă și duminică, avem o crâșmă lângă un parc, plin parcul de fetișoare gătite de sărbătoare, că s-a deschis pub-ul! sau de 4 iulie?, cu baloane, că ne-am prins și noi într-un final de ce vedem fiole peste tot, e gaz de umplut baloanele, folosit ca drog, ușor, dar destul încât să te facă să uiți de virus și de distanțare socială, ca și alcoolul de altfel. „What was crystal clear is that drunk people can’t/won’t socially distance„, a zis pe bună dreptate un tip de la Police Federation. Poate și eu exagerez, dar când ai peste 44 000 de decese, oficial, căci probabil numărul real e și mai mare, mă gândesc că poate ar trebui să fim mai responsabili.
Spre surprinderea mea, tot am mai găsit câțiva gură cască în față la Buckingham Palace, iar St James, de obicei foarte animat, mi s-a părut chiar și acum, cel mai aglomerat parc, e adevărat că-i și micuț. Gol la cavaleria regală, câteva biciclete pe Constitution Hill, deci așa ar arăta Londra fără turiști…
Dar unde erau toți localnicii?, m-a întrebat prietena Ina? În parcuri și pe hight street-urile din cartiere, n-am crezut că o să fie vreodată centrul cartierelor mai plin decât buricul târgului. La dus a fost destul de aerisit prin Hyde Park, la întors era ceva mai aglomerat, mai ales pe/lângă lac, la terase, bărci și păsări. La fel și în Kensington Gardens, care spre după amiază s-a umplut de grupuri mai mari sau mai mici, și chiar cu distanțe decente între ei. Ne-am oprit și noi la Italian Gardens, să ne tragem sufletul, și să profităm de soare.
Deși nu-s fan aglomerație, din acest motiv și calc foarte rar prin centru, parcă îmi plăcea mai mult Londra de dinainte de virus, probabil pentru că-mi dădea impresia de normalitate. Bine, don’t get me started și cu normalitatea noastră, sper să învățăm din toată nenorocirea asta că se poatre trăi și altfel, dar tare mi-e teamă că n-o să învățăm nimic, ca întotdeauna.
Londra încearcă încet, încet să revină la normal – pe 4 iulie s-au redeschis restaurantele, hotelurile, pensiunile, campingurile, tot de pe 4 iulie avem voie să călătorim în străinătate, de pe 10 iulie, pentru anumite țări, se va ridica și carantina la domiciliu de 14 zile (pusă oricum la spartul târgului, pe 8 iunie!). România nu-i pe listă, nici Portugalia, și portughezii au sărit în sus, căci ei au peste 42 000 de cazuri testate pozitiv și 1 500 de decese, în timp ce UK-ul are peste 44 000 de morți și aproape 300 000 de teste pozitive (cifre de început de iulie).
Săptămâna asta încep să se deschidă și muzeele, National Gallery și British Museum pe 8 iulie, Royal Academy of Arts pe 9, Barbican pe 13, Tate Britain și Tate Modern pe 27 iulie. V&A, Natural History și Science Museum încă nu au anunțat nimic.
S-au redeschis saloanele de coafat și cred că au fost cele mai așteptate, după pub-uri, că toate pe lângă care am trecut aveau clienți, la unele chiar era coadă, și din ce mai vorbesc cu colegii, toți s-au dus la tuns, bucurie mare. Noi avem mașină de tuns, m-a transformat domnul în coafeză, pe riscul lui, eu m-am vopsit acasă în plin lock down, că vorba aia, dacă mă vede virusul cu rădăcinile nefăcute! La saloane, farmacii, angajații au ba mască, ba vizor, ba ambele, la magazine au pus panouri între casele de marcat, tot la rând se stă peste tot aproape, să nu se aglomereze. Am văzut că și unele restaurante din cartier au instalat panouri între mese și personalul poartă măști, alții n-au un stres, tot masă lângă masă au lăsat, ca vorba aia dacă guvernul doar recomandă, de ce și-ar bate cineva capul – tatăl premierului a călătorit în Grecia, prin Bulgaria, în perioada în care Foreign Office zicea avoid non-essential travel, și Grecia oprise zborurile directe din UK, iar la intrebările jurnaliștilor, ministrul transporturilor a spus “It’s advice so everyone can decide what to do with the advice’… Leading by example nu e în firea șefilor care țin cu dinții de consilierii personali ce se plimbă cu tupeu arogant în plin lock down, iar regulile nu se aplică tuturor aparent.
Partea bună e că au apărut foarte multe trasee de biciclete, peste tot prin oraș, a fost un adevărat boom în perioada asta, s-au vândut bicicletele ca niciodată. Au redus benzile pentru mașini sau au eliminat temporar ruta autobuzelor, ca să fac loc numărului tot mai mare de bicicliști. Și așa circulă foarte puțină lume cu autobuzul, nu doar pentru că mulți lucrăm de acasă, dar și pentru că au limitat numărul de pasageri, maximum 10 pe autobuzele normale, cel mult 20 pe double-deckers. Au pus afișe pe scaune, ca lumea să stea la distanță. Am observat că de pe cele mai multe au dispărut reclamele, deci și-au pierdut și veniturile din publicitate, plus că o perioadă bună au fost gratuite, în vremea lock down-ului. Chiar nu știu cum o să treacă Transport of London de criza asta, și metroul circulă aproape gol – din ce văd prin cartier și din ce mai zice lumea, că eu n-am mai mers cu metroul de nu mai știu când. Pe unde a fost posibil au lărgit trotuarele, ca să putem păstra distanța sigură, care de la doi metri, a fost redusă la un metru plus, unde 2 metri nu-s posibili și doar dacă se iau și alte măsuri suplimentare…cu cât mai neclar, cu atât mai bine, pare a fi lozinca guvernului încă de la începutul crizei.
Parcă a scăzut numărul celor ce poartă măști, sau așa mi se pare mie, deși unii doctori și oameni de știință spun că ar trebui purtate peste tot. Nici noi nu prea purtăm, ce-i drept, dar nici nu intrăm în spații închise, le avem tot timpul la noi, și dacă trebuie să intrăm undeva, le folosim. Șeful de la Royal Society a zis că ar trebui purtate oriunde e aglomerație, nu doar în interior. Tot de acasă lucrez, încă nu știm când se deschide biroul, am amici care au fost deja informați că vor lucra de acasă până în octombrie, alții chiar ianuarie.
Hai c-am transformat postarea asta în #stiridinLondra fără să vreau, gata, ne auzim pe Facebook 🙂