Pe Coasta de Azur: Saint Paul de Vence si Beaulieu sur Mer

Saint Paul de Vence: galerie d’art perché

Un sat făcut parcă special pentru a fi vizitat, admirat și apoi părăsit cu speranța că vei reveni și cu amintirea unui loc de poveste. Am mai spus-o și în altă parte, frumusețea vine uneori din detalii, Saint Paul de Vence e exemplul perfect.

Nici nu am ieșit bine din Nisa că am început să zărim un satuc urcat pe deal, înconjurat de ziduri și de verdeață. Saint Paul! Wow! Trage pe dreapta. La fel o să faceți și voi dacă ajungeți pe acolo, garantat. Și cum intri în giuvaerul de pe deal, pe sub porțile vechi de sute de ani, pe străzile pietruite, între zidurile medievale, ridicate în secolul 14, aproape intacte, parcă intri într-un loc de basm.

Unii spun că e cam depășit de faimă, ca nu prea și-a mai păstrat autenticitatea, că e plin de turiști, că e scump. Da, de scump e scump, totul, începând cu galeriile de artă și terminând cu o bere sau o supă, și da, e plin de turiști, dar e frumos rău. Vă recomand să nu-l ratați dacă ajungeți pe Coasta de Azur.

Nu știu câți oameni mai locuiesc acolo, probabil doar cei care au mici afaceri – galerii și restaurante, și cei care vin în căutarea muzei, încă din 1920 satul a fost descoperit de artiști. Picasso, Matisse, Chagall (care a rămas vreo 20 de ani acolo, e îngropat în cimitirul din sat) au trecut prin satul de piatră înconjurat de verdeață și scăldat de soare.  Eu mă tot întrebam unde am mai văzut eu satul ăsta? Unde am mai auzit de el. La ambasadorul lui cel mai cunoscut – Marc Chagall, am fost la o expoziție la Madrid (și când mă gândesc că o ratam dacă nu făceau francezii grevă – am mai rămas încă 2 zile în Madrid pentru că toată Franța era teritoriu interzis din cauza angajaților din aeroporturi).

Mașinile nu au voie în sat, sunt parcări la intrare, toate cu plată și mai toate pline. Dacă nu găsiți loc, ceea ce nu e exclus, încercați în parcarea subterană. Chiar nu știu unde parchează, în sezon, toată lumea aia care vine să vadă orașul, sunt convinsă că e plin, și când am fost noi, în decembrie, parcările erau aproape pline.

Noi nu am știut atunci, dar lângă Saint Paul de Vence sunt chapelle Saint-Charles-Saint-Claude și chapelle Notre Dame des Gardette, am înțeles că de acolo se vede satul în întregime.

Saint Paul de Vence e la la jumătate de oră de Nisa și Antibes, la aproximativ 40 de minute de Cannes și Grasse, la cel mult o oră de Monaco și Menton, la o oră și jumătate de Toulon și Hyeres, la aproximativ 2 ore de Aix en Provence și Marsilia. Mai sus de Saint Paul, la vreo 15 minute, e Vence, nu am mai ajuns dar am înțeles că e foarte frumos (D. H. Lawrence a locuit acolo), vă las site-ul oficial.

Cel mai apropiat aeroport e cel din Nisa, cea mai apropiată gară e Cagnes sur Mer (la maximum 15 minute de Saint Paul). De la Nisa autobuzul 400 vă duce la Saint Paul, stația e exact la intrarea în sat (face cam o oră autobuzul, e linia care merge și la aeroport, și ajunge și la Vence).

Un loc frumos: Beaulieu sur Mer

Saint Paul de Vence si Beaulieu sur Mer sunt la cel mult jumatate de ora de Nisa, cu masina. In directii opuse, daca te uiti pe harta o sa vezi ca parca flancheaza Nisa. Ca sa intelegi de ce le-am pus la pachet.  

Beaulieu sur Mer a fost o alta surpriza a Rivierei franceze. Plin de vile incarcate de flori, sau scaldate de valurile marii, oraselul e chiar simpatic. Si zic de vile pentru ca ele sunt cele care iti atrag atentia imediat ce intri – niste case somptuoase, facute cu bun gust. Si orasul e celebru tot datorita unel vile: villa Kérylos.

Initial am crezut ca vila e veche de pe vremea vreunui grec. Gresit. Casa respecta intru totul modelul original, dar e relativ noua, a fost construita intre 1902-1908. E moftul unui om bogat. Théodore Reinach, arheolog, fiul unor bancheri veniti din Germania, casatorit cu o mostenitoare la fel de bogata. Pasionat de cultura si istoria grecilor acesta isi pune in cap sa construiasca o casa care sa respecte intocmai originalul. Modelul ales – casele ridicate pe insula Delos in secolul 2 inainte de Hristos. Cumpara terenul de pe malul marii si incredinteaza proiectul unui arhitect si arheolog francez, Emmanuel Pontremoli, indragostit si el de Grecia Antica. Kérylos arata exact ca o locuinta de lux din Grecia Antica, dar se bucura de confortul secolului 20, ascuns cu ingeniozitate.

O usa impunatoare iti deschide calea intr-o curte inconjurata de piloni de marmura. Pe pereti iti atrag atentia niste desene decorative delicate. Casa e complet mobilata si fiecare obiect e o copie fidela a originalului si e facut manual, dupa metoda traditionala. La subsol a fost amenajata o galerie de sculptura. Iar pe pereti se intinde o adevarat lectie de istorie (vedeti voi cand ajungeti acolo).

Vila e foarte frumoasa si vizita s-a dovedit a fi una foarte placuta si interesanta desi eu initial am  fost cam neincrezatoare, nu prea tineam sa intram. Ca sa nu mai zic de locatie – casa alba sta pe malul apei, subsolul e aproape acoperit de valuri cand marea e furioasa, terasa iti arata o bucata buna din coasta de azur, gradina cu plante rare incepe de pe malul apei, din port.

Cladirea apartine acum Institutului Francez, Théodore Reinach era membru al institutului. E deschisa zilnic de la 10.00 la 18/19.00 (in lunile de vara e 19.00), cu exceptia perioadei noiembrie-februarie cand programul incepe la 14.00, nu si in weekend, atunci e programul obisnuit. Ceea ce e bine, ca noi am nimerit intr-o dimineata de duminica. Biletul costa 10 euro de persoana.

La citeva minute (vreo 5 cu masina, vreo 20 pe jos) e alta casa celebra – Villa Rothschild, in Saint Jean Cap Ferrat. Programul e acelasi, biletul costa 12 euro. Doamna de la ghiseu ne-a spus ca daca vrem putem combina biletele, 18 euro pentru ambele, valabil o saptamana. Nu suna rau, numai ca mini vacanta noastra a tinut doar 3 zile. A trebuit sa alegem intre cele doua si am ales Kerylos. Vila greaca ni s-a parut mai interesanta decat cea italiana, pentru ca aici s-a construit dupa modelul unui palazzo, desi gradina celei de-a doua era foarte ispititoare. La fel si numele de Rothschild. Asta e, poate cu alta ocazie.

Dupa calatoria in timp ne-am mai plimbat un pic prin oras. Ne-au atras atentia parcul plin de palmieri, citeva restaurante dragute in centru, portul, si alte cladiri superbe. La un moment dat m-am intrebat daca in orasul ala exista apartamente.

Beaulieu sur Mer e la 20 de minute de Nisa si Monaco si la cel mult 40 de minute de Menton. Cred ca si vecinii Villefranche Sur Mer, Saint Laurent sau Cap d’Ail merita o vizita, mai ales vara.